In acest material as vrea sa vorbesc in detaliu despre ce inseamna sa fii "nascut din nou" - sau sa fii „mantuit".

Pocainta este primul pas din acest proces. Dar ca sa te pocaiesti (sa renunti la pacat) trebuie mai intai sa stii ce inseamna pacatul. Exista multa pocainta falsa in crestinismul din ziua de azi din cauza unei false intelegeri a ceea ce inseamna pacatul.

Standardele crestinismului au fost coborate foarte mult in ultimele decenii. „Evanghelia" predicata azi de multi predicatori este o versiune diluata a adevarului. Oamenilor li se spune doar ca trebuie sa creada in Isus. Dar a crede in Isus nu va mantui niciodata pe cineva daca nu a existat mai intai pocainta in inima lor.

Nasterea din nou este fundatia vietii crestine. Daca traiesti o viata buna, fara sa fi pus la baza aceasta fundatie, crestinismul tau va fi la fel cu orice alta religie din lume - care invata pe oameni sa traiasca o viata buna. Este drept ca trebuie sa traim o viata buna cu totii. Dar acesta este suprastructura crestinismului - nu fundatia. Fundatia trebuie sa fie nasterea din nou. Cu totii trebuie sa incepem de acolo.

Isus a folosit expresia „nascut din nou" in Ioan 3:3, in conversatia cu Nicodim, unul dintre conducatorii religiosi ai vremii, un om cu teama de Dumnezeu care traia o viata cinstita. Totusi Isus i-a spus, „,Adevarat, adevarat iti spun ca, daca un om nu se naste din nou, nu poate vedea Imparatia lui Dumnezeu." (Ioan 3:3). Aici vedem ca pentru a intra in Imparatia lui Dumnezeu avem nevoie de nasterea spirituala, chiar daca suntem oameni cinstiti! Apoi Isus i-a spus ca El urmeaza sa fie rastignit pentru ca cei ce vor crede in El sa aiba viata vesnica ( Ioan 3:14,16).

Apoi Isus ii spune lui Nicodim ca oamenii iubreau intunericul mai mult decat lumina, din pricina faptelor lor rele (Ioan 3:19). Dar cei ce sunt cinstiti vor putea veni la lumina si vor putea fi mantuiti (Ioan 3:21). Pentru a putea fi nascut din nou, trebuie sa vii la lumina. Asta inseamna sa fii complet sincer cu Dumnezeu si sa-ti marturisesti pacatele inaintea Lui. Evident ca nu-ti vei putea aminti toate pacatele comise, insa trebuie sa recunosti ca esti un pacatos si sa aduci inaintea lui Dumnezeu toate pacatele de care iti aduci aminte.

Pacatul este un lucru foarte mare, si la inceput nu observi decat o mica parte din el in viata ta. Acest lucru poate fi comparat cu a trai intr-o tara mare, dar din care ai vazut doar o mica parte. Dar de indata ce incepi sa renunti la pacatele pe care le recunosti in viata ta, vei putea observa alte parti din aceasta „tara a pacatului" din viata ta. Pe masura ce umbli in lumina, vei recunoaste tot mai mult din pacatul tau - lucru care iti va permite apoi sa te curatesti tot mai mult. Trebuie sa umbli mereu in adevar inaintea lui Dumnezeu.

Permite-mi sa folosesc o alta ilustratie. Sa presupunem ca locuiesti intr-o casa cu multe camere murdare. Doresti ca Domnul Isus sa intre si sa locuiasca in casa ta. Dar El nu poate locui intr-un loc murdar. Asa ca El te ajute sa cureti fiecare camera - una cate una. Astfel ca putin cate putin casa ta ajunge in cele din urma sa fie curata. Tot asa putem creste in sfintenie in viata spirituala.

Apostolul pavel a spus la un moment dat ca peste tot pe unde mergea el predica acelasi mesaj tuturor: Pocainta fata de Dumnezeu si credinta in Domnul nostru Isus Hristos (Faptele Apostolilor 20:21).

Acestea sunt cele doua elemente necesare pentru a avea o fundatie sanatoasa in viata ta si pentru a te naste din nou. Dumnezeu a adus laolalta pocainta si credinta. Dar multi predicatori crestini le- au separat. Pocainta este rareori pomenita in predicile din zilele noastre. Adeseori predicatorii pomenesc doar credinta in loc de amandoua.

Dar daca ai doar credinta, nu poti fi nascut din nou. Ganditi-va la femeie, care de una singura nu poate face un copil. La fel barbatul nu poate face un copil de unul singur. Barbatul si femeia trebuie sa se uneasca pentru ca sa se poata naste un copil. In acelasi fel, pocainta si credinta se unesc ca sa se poata naste un copil spiritual - astfel ca nasterea din nou are loc in duh. Nasterea spirituala este la fel de reala ca nasterea fizica - si de asemenea se intampla intr-o clipa. Nasterea din nou nu se intampla gradual.

Adeseori exista luni intregi de pregatire pentru nasterea din nou - la fel ca o nastere fizica. Dar nasterea din nou in sine (asemeni nasterii fizice) se intampla intr-o clipa. Unii crestini nu stiu data exacta a nasterii lor din nou. Nici eu nu imi aduc aminte data exacta a nasterii mele din nou. Ganditi-va la cineva care nu isi cunoaste exact ziua de nastere. Mult mai important decat data nasterii este faptul ca acea persoana traieste! In acelasi fel, lucrul cel mai important este faptul ca stii cu siguranta ca esti viu in Hristos.

Oare suntem ingusti la minte cand spunem ca Isus este singura cale spre Dumnezeu?

Voi raspunde la aceasta intrebare cu o ilustratie. O persoana care nu l-a cunoscut vreodata pe tatal meu (nici nu a vazut o poza cu el) nu poate sti cum arata tatal meu. In acelasi fel, noi care nu l-am vazut vreodata pe Dumnezeu nu avem cum sa cunoastem detalii despre El, sau despre cum sa ajungem la El pe cont propriu. Dar Isus Hristos a venit de la Dumnezeu. Astfel incat El este singurul in masura sa ne arate calea catre Dumnezeu. Isus a spus „ Eu sunt calea. Nimeni nu vine la Tatal decat prin Mine" (Ioan 14:6).

Cand ne gandim la declaratia lui Isus ca El este SINGURA CALE inspre Dumnezeu, trebuie sa fim ori de o parte ori de cealalta: fie Isus a spus adevarul sau a fost un mincinos si un inselator. Care dintre voi ar indrazni sa spuna ca Isus a fost un mincinos si un inselator? Nu ajunge sa spunem ca Isus a fost un om bun sau chiar ca a fost un prooroc. Nu. El este Dumnezeu Adevarat - nu doar un simplu om. Isus nu putea fi un om bun daca era un mincinos si un inselator! Deci singura concluzie este ca Isus a fost intr-adevar Dumnezeu in forma umana.

Intreg adevarul este ingust la minte. In matematica 2+2 este intotdeauna egal cu 4. Nu putem fi deschisi la minte si sa acceptam 3 sau 5 ca rezultate posibile. Nu putem accepta nici macar 3.9999. Daca acceptam asemenea variatii ale adevarului, calculele noastre matematice vor fi eronate. In acelasi fel stim ca pamantul se roteste in jurul soarelui. Daca hotaram sa fim ‚deschisi la minte" si sa acceptam ca si soarele se invarte in jurul pamantului, calculele noastre astronomice vor fi gresite. In chimie, H2O este apa. Nu putem sa fim deschisi la minte si sa spunem ca H2O mai inseamna si sare!! Iata deci ca adevarul este absolut in toate domeniile si este foarte ingust la minte. La fel se intampla si in privinta lui Dumneze. Deschiderea de minte poate cauza greseli mari in matematica, astronomie si chimie - dar si in cunoasterea adevarului cu privire la Dumnezeu.

Biblia ne invata ca toti oamenii sunt pacatosi - si ca Isus a murit pentru pacatosi. Deci, daca vii la Isus ca un „crestin", El nu-ti va ierta pacatele, pentru ca Isus nu a murit pentru crestini! El a murit pentru pacatosi. Singura persoana care poate fi iertata este cea care vine la Isus si spune

„Doamne, sunt un pacatos". Nu poti veni la Isus ca membru al vreunei religii ca sa fii iertat, pentru ca El a murit pentru pacatosi. Daca vii la El ca un pacatos, atunci pacatele iti vor fi iertate indata.

Ne putem da seama cu usurinta ca suntem pacatosi - pentru ca Dumnezeu ne-a dat tuturor o constiinta. Copiii au o constiinta foarte sensibila, care ii avertizeaza foarte repede atunci cand fac vreo greseala. Dar pe masura ce cresc, constiinta poate deveni tare si insensibila. Cand un copil de 3 ani spune o minciuna, se vede pe fata lui ca este vinovat din cauza constiintei. Dar dupa 15 ani, acelasi copil poate spune o minciuna fara urma de vina, pentru ca si-a omorat constiinta tot mai mult de fiecare data cand i-a ignorat glasul. Talpile unui copilas sunt atat de moi incat poate simti chiar si atingerea unei pene. Dar talpile unui adult sunt atat de tari incat adeseori nu simt nici

macar intepatura unui ac. Acelasi lucru se intampla si cu constiinta pe masura ce inaintam in varsta.

Constiinta este o voce pe care Dumnezeu a pus-o inlauntrul nostru, care ne spune ca suntem fiinte morale. Prin ea avem o cunostinta de baza a binelui si raului. Ea este un dar minunat de la Dumnezeu. Isus a numit-o „Ochiul inimii"( Luca 11:34). Daca nu avem grija de acest „ochi", vom deveni orbi spirituali intr-o buna zi. Neatentia la avertismentele constiintei pot fi la fel de periculoase ca si neatentia la particule de prag care intra in ochi - intr-o zi vei deveni complet orb.

Cand se nasc copiii, nici unul dintre ei nu apartine vreunei religii. Sunt cu totii la fel. Dupa 2 ani, sunt tot la fel - egoisti si pusi pe cearta. Dar pe masura ce trece timpul, parintii lor ii indoctrineaza in anumite religii - si in acest fel ajung sa apartina unei religii anume. In peste 90% din cazuri religia unei persoane este cea pe care au ales-o parintii acelei persoane.

Dar Dumnezeu nu se uita la noi ca oameni cu religii diferite. El ne vede pe toti ca pacatosi. Isus a venit din cer pe pamant ca sa moara pentru pacatele omenirii intregi. El nu a venit pentru acei care se considera destul de buni ca sa ajunga in prezenta lui Dumnezeu, ci pentru acei care recunosc pacatul din viata lor si neputinta de a sta in prezenta lui Dumnezeu pe cont propriu. Constiinta ta iti spune ca esti un pacatos. Atunci de este asa de greu sa vii la Isus si sa-I spui

„Doamne, sunt un pacatos, am facut multe lucruri gresite in viata mea"?

O intrebare pusa de multi este „De ce nu poate un Dumnezeu bun sa ignore pacatele noastre si sa ne ierte, precum ar face un tata?" Daca un fiu ar pierde sau ar strica ceva foarte valoros, dar si-ar cere iertare de la tatal sau, acesta l-ar ierta. Dar aici nu e vorba de lucruri morale. Daca pacatele noastre ar fi de o natura asemanatoare, atunci Dumnezeu ne-ar ierta imediat. Dar pacatul nu este asemenea acestor probleme. Pacatul este o crima.

Daca un om ar fi judecator in tribunal iar fiul sau ar sta inaintea lui, acuzat de vreo crima, ar putea acesta sa spuna „Fiule, te iubesc. Te iert. Nu te voi pedepsi"? Orice judecator pamantesc cu simtul dreptatii nu ar face niciodata un asemenea lucru. Acel simt al dreptatii este o mica parte din dreptatea perfecta a Dumnezeului cel Atotputernic, in a carui asemanare am fost creati. Atunci cand facem un lucru rau Dumnezeu judecatorul trebuie sa ne spuna „Te iubesc nespus de mult, dar ai comis o crima - deci trebuie sa te pedepsesc." In capacitatea lui de judecator, tatal trebuie sa-l pedepseasca pe fiu pentru crima lui. Sa presupunem ca fiul a jefuit o banca si a furat un milion de RON. Tatal ii da amenda maxima - sa spunem un milion de RON. Devreme ce fiul nu are banii pentru amenda trebuie sa mearga la inchisoare. Apoi tatal coboara din scaunul de judecator si isi da jos haina de judecata. Apoi el scrie un cec in valoare de un milion de RON, bani pe care i-a strans o viata intreaga si ii da fiului ca sa-si plateasca amenda. Poate fiul sa-l acuze ca nu-l iubeste? Nu! In acelasi timp, nimeni nu poate sa-l acuze ca nu si-a facut datoria de juecator, pentru ca i-a dat fiului sau pedeapsa maxima pentru crima comisa. Exact acelasi lucru l-a facut Dumnezeu pentru noi. Ca judecator El a dat verdictul ca trebuie sa murim cu totii din cauza pacatelor noastre. Apoi El a venit pe pamant sub forma de Om, si a platit el insusi pedeapsa pentru pacatele noastre.

Biblia ne invata ca desi Dumnezeu este Unul, El exista in Trei Persoane - Tatal, Fiul si Duhul Sfant. Daca Dumnezeu ar fi fost unul singur, atunci nu si-ar fi putut parasi tronul in cer ca sa vina pe pamant sub forma de om in persoana lui Isus. Cine ar fi condus universul? Dar fiindca Dumnezeu este Trei Persoane, Fiul a putut veni pe pamant ca sa moara pentru pacatele noastre inaintea lui Dumnezeu Tatal din cer in scaunul sau de judecata. Unii crestini boteaza numai in numele lui Isus, spunand ca Dumnezeu este O Singura Persoana - Isus. Ei comit o greseala foarte grava. 1 Ioan 2:2 spune ca oricine tagaduieste pe Tatal si pe Fiul are in El duhul Anticristului. Pentru ca prin aste tagaduieste de asemenea ca Dumnezeu Fiul a luat forma umana prin Isus Hristos, si-a tagaduit dorintele sinelui omenesc, a facut doar voia Tatalui Sau si apoi a purtat pedeapsa pentru pacatele noastre, inainte lui Dumnezeu Tatal (1 Ioan 4:2,3).

Isus a fost in intregime Dumnezeu si in aceeasi masura om cand a venit pe pamant. Atunci cand a murit pe cruce, El a luat asupra Lui pedeapsa pacatului omenirii intregi. Pedeapsa pacatului nostru este sa fim despartiti de Dumnezeu pe veci. Atarnat pe cruce, Isus a fost despartit de Dumnezeu

Tatal din ceruri. Aceasta despartire este cea mai teribila suferinta pe care o poate indura o fiinta umana.

Iadul este singurul loc din Dumnezeu fara prezenta lui Dumnezeu. El nu este acolo. Asa ca in iad, tot raul din diavol se manifesta in intregime. Raul este elementul care face iadul un loc groaznic pentru toti cei care ajung acolo. Isus a simtit aceasta pedeapsa cand a fost rastignit pe cruce. El a atarnat acolo pe cruce timp de 6 ore. Dar in ultimele 3 ore Dumnezeu si-a intors fata de la Isus. Atunci soarele s-a intunecat si pamantul s-a cutremurat. Legatura lui cu Tatal a fost rupta. Tatal este Capul lui Hristos (1Corinteni 11:3) - iar cand Dumnezeu l-a parasit pentru acel interval de timp, a fost ca si cum cineva i-ar fi smuls capul de pe umeri. Nu vom putea intelege niciodata pe deplin ce chin si durere a simtit Isus cand a fost pe cruce.

Daca Isus ar fi fost o simpla fiinta creata de Dumnezeu, El nu ar fi putut duce pedeapsa a miliarde de oameni care au trait de la Adam incoace! Un singur om nu poate fi jertfit pentru un miliard de criminali! Dar Isus a putut purta pedeapsa pentru miliare de pacatosi pentru ca e Dumnezeu infinit.

Mai mult, din cauza ca este infinit, El a putut purta o pedeapsa vesnica intr-un timp relativ scurt, de trei ore.

Daca Isus Hristos un era Dumnezeu, iar Dumnezeu Tatal l-ar fi pedepsit pe El pentru toate pacatele noastre, s-ar fi comis o mare nedreptate. Dumnezeu nu poate pedepsi o singura persoana pentru greselile altora, chiar daca acea persoana este gata sa primeasca pedeapsa. Un prieten nu poate lua locul acuzatului doar pentru ca doreste. Asa ceva ar fi nedrept. Asa ca daca Isus ar fi fost o simpla fiinta umana creata de Dumnezeu, sa fie pedepsit pentru pacatele noastre ar f fost cea mai mare nedreptate.

Deci este clar ca nici o fiinta creata nu ar putea vreodata sa duca pedeapsa pentru pacatele noastre. Numai Dumnezeu insusi ar fi putut duce acea pedeapsa, pentru ca El este Judecatorul universului. El are dreptul sa ne pedepseasca- si in acelasi timp are dreptul sa duca pedeapsa in locul nostru. Ceea ce a si facut, cand a venit in lumea noastra prin persoana lui Isus Hristos.

Fundatia credintei crestine este formata din doua mari adevaruri: Primul, ca Hristos a murit pentru pacatul omenirii; al doilea, ca a inviat din morti dupa trei zile.

Daca Hristos nu ar fi inviat din morti, nu am fi avut nici o dovada ca e Dumnezeu. Invierea din morti a fost dovada ca tot ceea ce a spus El a fost adevarat. Nici un alt lider religios nu a putut proclama vreodata ca va muri pentru pacatul omenirii. Nici un alt lider religios nu a inviat din morti. Aceste doua realitati il fac pe Isus Hristos unic.

Multe religii ne invata sa facem fapte bune si sa traim in pace cu cei din jur. Dar credinta crestina are o fundatie unica: Hristos a murit pentru pacatele noastre si a inviat din morti. Daca aceste doua adevaruri sunt inlaturate din crestinism, atunci crestinismul poate fi la fel ca oricare alta religie. Aceste doua adevaruri asigura unicitatea crestinismului.

Cu totii am fost creati de Dumnezeu ca sa traim pentru El. Dar in schimb, am trait pentru noi insine. Asa ca atunci cand venim la Dumnezeu, trebuie sa ne pocaim de faptul ca ani de-a randul am furat ceea ce apartinea lui Dumnezeu. Trebuie sa venim la El cu multumire pentru jertfa lui Hristos, si sa credem ca El a inviat din morti si este viu. Nu am putea sub nici un chip sa ne rugam lui Isus daca nu ar fi viu - nu ne putem ruga la un mort. Dar fiindca Isus a inviat din morti, noi putem astazi comunica cu El.

Dupa ce Isus a inviat din morti, El s-a inaltat la cer. Apoi Duhul Sfant, a Treia Persoana a Trinitatii a venit pe pamant. Duhul Sfant e o Persoana la fel de adevarata ca si Isus Hristos. El a venit pe pamant ca sa ne umple vietile cu prezenta Lui. Daca ne punem vietile la dispozitia Lui, El ne poate sfinti. Cand Duhul Sfant te umple, vei avea puterea sa traiesti o viata de biruinta asupra pacatului. Nimeni nu a putut duce o asemenea viata inainte ca Duhul Sfant sa umple primul om - lucru care s-a intamplat in ziua Cinzecimii. Inainte de acea zi, oamenii au putut doar sa-si imbunatateasca

viata in exterior. In interior erau biruiti de pacat si neschimbati. Cand esti umplu de Duhul Sfant, Dumnezeu Insusi traieste in tine si iti poate schimba viata dinauntru launtrica.

Mesajul minunat al evangheliei este ca inima ta poate fi complet curatita cand Dumnezeu te iarta, iar apoi Hristos poate trai in tine prin Duhul Sfant care iti transforma trupul intr-un locas al lui Dumnezeu.

La un moment dat am stat de vorba cu un crestin care obsinuia sa fumeze. L-am intrebat daca ar putea vreodata sa fumeze in biserica, iar el mi-a raspuns ca nu ar putea niciodata fuma in biserica pentru ca acolo este casa lui Dumnezeu. I-am spus ca trupul lui este de fapt casa lui Dumnezeu, nu o cladire. Asa-i ca nu ai comite adulter vreodata in biserica? Probabil ca nu ai putea nici sa te uiti la imagini pornografice pe internet , nu-i asa? Trebuie sa realizezi faptul ca trupul tau este casa lui Dumnezeu, atunci cand Hristos traieste in tin. Asa ca ai mare grija ce faci cu membrele trupului tau. Obiceiuri ca si fumatul, bautul, drogurile sau gandurile necurate iti vor distruge gradual trupul si mintea.

Viata crestina este ca o cursa. Cand intoarcem spatele pacatului si suntem nascuti din nou, suntem la linia de start a acestei curse. Apoi incepe maratonul - pana la sfarsitul vietii. Alergam si alergam si alergam. Astfel, pe zi ce trece ne apropiem tot mai mult de linia de sfarsit. Dar trebuie sa nu ne oprim nici macar o clipa din alergare.

Sau putem sa ne uitam la o alta ilustratie: cand ne nastem din nou, construim fundatia unei case noi. Apoi incepem sa construim suprastructura - care contine mai multe etaje.

Asta este cea mai buna viata pe care o putem trai, pentru ca eliminam gradual tot raul din viata noastra, si crestem tot mai mult in asemanarea cu Dumnezeu.

Deci ce trebuie sa faci ca sa te nasti din nou?

Mai intai, recunoaste ca esti un pacatos. Nu te compara cu altii, pentru ca nu e de ajuns sa crezi ca esti mai bun decat altcineva. Pacatul este ca o otrava mortala. Fie ca bei un strop sau o suta de stropi de otrava, tot vei muri. Daca vrei sa ai un inceput bun in viata ta de crestin, realizeaza faptul ca nu esti cu nimic mai bun decat cel mai mare pacatos din lume. Apoi ia decizia sa te indepartezi de pacatul din viata ta.

Apoi trebuie sa crezi in Hristos. Asta inseamna sa faci un legamant cu El - si nu doar sa crezi ceva despre El in mintea ta. Poti sa crezi in cineva fara sa faci un legamant cu el. Mireasa este intrebata in ziua nuntii, „Esti gata sa faci un legamant cu acest barbat?" Sa presupunem ca raspunsul ei ar fi

„Cred ca acest barbat este un om bun. Dar nu sunt sigura ca vreau sa imi leg toata viata si intreg viitorul de el." In aceasta situatie ea nu se poate casatori cu el, pentru nu se increde in el. Cand se casatoreste, o femeie isi schimba complet directia vietii. Ea isi schimba numele de familie dupa cel al sotului, pleaca din casa parintilor sai si locuieste impreuna cu sotul ei. S-ar putea sa nu stie unde locuieste sotul, dar isi pune viitorul in mana lui. Ea are incredere in el. Aceasta este o buna ilustratie a ceea ce inseamna sa crezi in Hristos.

Cuvantul „crestin" ne defineste ca „Doamna Hristos"! Sotia mea a putut primi numele meu de familie numai dupa ce s-a casatorit cu mine. In acelasi fel, noi putem purta numele lui Hristos si ne putem numi „crestini" numai daca suntem casatoriti cu Hristos. Daca o doamna s-ar numi

„Doamna Zac Poonen" fara sa fie casatorita cu mine, ar fi o minciuna. Tot asa, oricine se numeste crestin fara sa fie casatorit cu Hristos traieste o minciuna.

Casatoria este pe veci nu doar pentru cateva zile. Tot asa a fi crestin este un legamant pentru toata viata. Dedicarea in intregime lui Hristos nu inseamna ca devenim perfecti. Cand o femeie se casatoreste, nu promite ca nu va mai face nici o greseala pentru tot restul vietii. Ea va face multe greseli dar sotul ei o va ierta. Insa ceea ce promite ea este ca va trai impreuna cu el intotdeauna. Aceasta este o imagine buna a legaturii noastre cu Hristos.

Urmatorul pas este botezul in apa. Sa fii botezat este asemenea unui certificat de casatorie. Ca sa fii casatorit nu este de ajuns sa ai doar un certificat de casatorie. In acelasi fel ca sa fii un crestin nu