Domnul a plantat CFC în Bangalore, în august 1975. Am început atunci cu doar câțiva credincioși. Când am început prima dată să ne întâlnim, nu știam foarte clar de ce ne adusese Dumnezeu împreună. Dar, treptat, Dumnezeu ne-a descoperit planul Său.
Era acesta: Pentru a demonstra și proclama vinul nou (viața lui Isus ș i natura Divină) într-un burduf nou (biserica locală ca expresie a trupului lui Cristos, zidit după modelul noului legământ).
Aceasta a devenit atunci viziunea noastră.
Chemarea Noastră Specifică
Fiecărui proroc din Vechiul Testament i s-a dat o viziune clară de către Dumnezeu despre ceea ce era chemat să vestească lui Israel - și ei au predicat doar acel mesaj. L-au numit "povara de pe inimă din partea Domnului". Toți își cunoșteau însărcinarea de la Dumnezeu - și s-au concentrat exclusiv pe ceea ce Dumnezeu pusese ca povară pe inimile lor - și niciodată nu au fost distrași de la sarcina lor primară.
Și în CFC, am primit o viziune clară de la Dumnezeu despre chemarea noastră profetică ca biserică în India. Și ne-am străduit din toate puterile, în aceste decenii care au trecut, să nu ne abatem de la ea.
Domnul a trimis mulți misionari în India și a ridicat multe mișcări evanghelistice în țara noastră, în cursul ultimelor două secole, pentru a aduce necredincioși la Cristos și pentru a vesti multe adevăruri biblice importante. Îl lăudăm pe Domnul pentru toți aceștia. Dar erau alte adevăruri în Noul Testament, care am simțit că tot nu erau scoase în evidență suficient în India.
Aceste adevăruri nescoase în evidență erau legate de noul legământ: Condițiile de ucenicie, siguranța care vine din cunoașterea lui Dumnezeu ca Tată al nostru, trăirea ca și Isus, pe urmele Lui, puterea Duhului Sfânt revărsându-se din interiorul nostru, a fi părtași naturii lui Dumnezeu, calea crucii, biruirea tuturor păcatelor conștiente, eliberarea de lumesc și de iubirea de bani, eliberarea de descurajare, teamă și îngrijorare, ascultare totală față de predica de pe munte (Mat. 5, 6 și 7), credința că Dumnezeu va face pentru noi tot ce a făcut pentru Isus, zidirea bisericii locale ca Trup, etc.
Povara CFC-ului a fost să răspândească aceste adevăruri la fiecare grup de biserică din India. Dumnezeu ne-a dat ocazia să facem acest lucru - prin întâlniri publice, conferințe, radio și literatură; și, de asemenea, prin distribuirea a mii de casete, CD-uri și DVD-uri.
Dar liderii de la majoritatea bisericilor ni s-au opus nouă și mesajului nostru, și și-au închis ușile față de noi.
Atunci Dumnezeu a făcut o minune. A deschis Internetul pentru noi. Am pus sute din mesajele noastre acolo - printr-o echipă de frați dedicați pe care Dumnezeu i-a adus la CFC. Acest lucru a adus un potop de răspunsuri de la credincioși din multe biserici - nu numai din India, ci din întreaga lume - care au ascultat aceste mesaje și ale căror vieți au fost transformate și ale căror căsătorii au fost restaurate. Noi biserici au luat naștere - iar unele dintre ele au fost dornice să fie în strânsă legătură cu CFC.
Astfel, adevărul lui Dumnezeu a ocolit lideri de biserică prejudiciați, care își închiseseră ușile față de noi, și a ajuns la membrii înfometați ai congregațiilor lor. Astăzi, sunt mulți credincioși în multe biserici din întreaga lume, care sunt cuprinși de aceste adevăruri minunate, și care chiar le predică acestea altora. Îl lăudăm pe Dumnezeu pentru asta - fiindcă este exact pentru ceea ce ne rugasem și ce ne dorisem. Astfel, am văzut un pic din scopul cu care Dumnezeu ridicase CFC-ul. Căile lui Dumnezeu sunt cu adevărat uimitoare. El lucrează minuni atunci când căutăm numai slava Lui și nu căutăm nimic pentru noi înșine.
Pavel a spus că ținta lui era "să înfățișeze pe orice om desăvârșit în Cristos" - și a lucrat din greu în acest scop (Col. 1:28, 29). Aceasta este și ținta noastră. Ne străduim să facem pe fiecare din CFC un ucenic adevărat mai întâi - o persoană care Îl iubește pe Isus mai mult decât pe rudele sale, mai mult decât pe sine și mai mult decât bunurile sale pământești (Luca 14:26, 27 și 33). Apoi căutăm să-i învățăm pe toți să păzească TOT ce a poruncit Isus (Mat. 28:20).
Noi știm că această cale este una îngustă și că foarte puțini o vor găsi. Știm, de asemenea, că chiar și în 'biserica' lui Isus a existat un ipocrit stând în mijlocul celor doisprezece. Deci, credem că vor exista ipocriți și în CFC, până în ziua când Cristos Se întoarce. Dar suntem hotărâți să facem tot posibilul pentru a asigura că predicarea Cuvântului îi face pe astfel de ipocriți să se simtă condamnați ș i incomozi în mod constant - în speranța că se vor pocăi.
Evanghelizare ș i Ucenicizare
În CFC, i-am încurajat pe toți credincioșii să împărtășească Evanghelia cu alții personal. În acest fel, mulți au venit la Cristos și au fost adăugați la biserica noastră în anii trecuți. Și astfel Dumnezeu a plantat, de asemenea, noi biserici în orașele și satele din India, precum și în întreaga lume.
Fiindcă avem o chemare specifică de la Dumnezeu în CFC, nu ne implicăm în alte lucrări (precum asistența socială), care ar putea să ne distragă energia de la chemarea noastră principală. Nu vrem să se spună despre noi în ziua de pe urmă că "am păzit câmpurile altora, dar n-am păzit câmpul pe care ni l-a dat Domnul nouă" (Vezi Cântarea Cântărilor 1:6). Prin urmare, lăsăm alte lucrări ca acestea celor care se simt chemați de Dumnezeu să se implice în ele, recunoscând că Domnul are o chemare diferită pentru fiecare dintre copiii Săi. Nu avem nici o dorință de a apărea "echilibrați" în ochii altor credincioși, prin implicarea în mai multe lucrări. Chemarea și aprobarea lui Dumnezeu sunt singurele care contează pentru noi.
Pentru că suntem o biserică în creștere, avem o mare responsabilitate față de noii credincioși care ni s-au alăturat și, de asemenea, față de numărul mare de copii care au crescut în mijlocul nostru și au devenit adulți. Toți trebuie să fie făcuți ucenici. Noii convertiți și copiii în creștere sunt semne ale unei biserici sănătoase, în creștere. Noii credincioși pe care Dumnezeu i-a adus în mijlocul nostru și copiii noștri adulți sunt acum noul nostru câmp de lucru.
Dumnezeu ș i Banii
În CFC, am adoptat o atitudine radicală cu privire la bani, fiindcă Isus a spus că nu putem sluji și lui Dumnezeu și banilor (Luca 16:13) - și eram hotărâți să slujim doar lui Dumnezeu. Pentru a fi absolut fără cusur în această chestiune, am luat aceste decizii practice cu privire la bani în lucrarea noastră: Am hotărât să nu avem niciun predicator plătit și să nu facem colectă la nici o întâlnire. Aveam să predicăm împotriva legii zeciuielii din vechiul legământ. Aveam să dăm învățătură că dăruirea de bani pentru lucrarea Domnului trebuie să fie făcută cu bucurie și de bunăvoie. Nu aveam să punem nici o presiune asupra nimănui să dea bani. Nu aveam să trimitem niciun raport al lucrării noastre nimănui, și niciodată nu aveam să facem cunoscut altora nevoile financiare ale bisericii noastre. Aveam să fim împotriva dării și primirii de zestre și aveam să-i încurajăm pe toți să trăiască liberi de datorii (Rom. 13:8).
Prin harul lui Dumnezeu, ne-am ținut de aceste standarde ale noului legământ, chiar de la început. Ne-am confruntat cu multă opoziție și critică din partea altor grupuri și biserici creștine din cauza poziției noastre ferme cu privire la aceste aspecte. Dar noi știm ce apărăm - și vom continua să rămânem pe poziție pentru aceste principii până când Domnul Se întoarce.
Toți prezbiterii noștri se susțin financiar la fel cum a făcut apostolul Pavel. Pavel a primit daruri ocazionale de la unii credincioși. Dar n-a fost niciodată dependent de darurile cuiva pentru nevoile sale personale sau pentru lucrarea sa. El s-a încrezut în Tatăl său ceresc să asigure toate acestea. Aceasta este poziția pe care am luat-o și noi - și este o parte integrală a viziunii noastre.
Este cât se poate corect ca cei care sunt implicați în lucrarea Domnului să fie susținuți de alții - fiindcă Domnul Însuși a rânduit că cei care predică Evanghelia pot să trăiască din Evanghelie (1 Cor. 9:14). Dar Pavel s-a susținut pe sine, fiindcă a văzut necinstea care venea Numelui Domnului în vremea sa, prin predicatori care își foloseau darurile spirituale pentru a acumula avere pentru ei înșiși. Astfel că a vrut să fie o mărturie curată pentru Domnul el însuși, în mijlocul unei asemenea corupții.
În India, am constatat o situație similară. Astfel, în CFC am simțit nevoia, ca Pavel, să fim diferiți de predicatorii corupți din jurul nostru, în chestiuni legate de bani - ca mărturie pentru Domnul în țara noastră. Această poziție pe care am luat-o ne-a scăpat de numeroși Balaami, Gehazi și Dima care poate altfel ni s-ar fi alăturat și ar fi corupt mărturia Domnului în mijlocul nostru.
Nu le spunem niciodată credincioșilor din CFC cum să-și folosească proprii lor banii. Sunt liberi să-i folosească în totalitate cum doresc - fie sprijinind misiuni sau orfelinate, sau chiar dând la cerșetori pe stradă. Dar darurile oferite Domnului în CFC, le folosim doar în conformitate cu viziunea noastră - pentru a face ucenici și pentru a ajuta credincioși săraci (Gal. 6:10).
Slujbe , T itluri ș i Autoritate
Slujbe : Efeseni 4:11 afirmă că Cristos a dat bisericii Sale oameni cu daruri - apostoli, proroci, evangheliști, învă țători și păstori. Domnul în bunătatea Lui, ne-a dat toate aceste cinci slujbe în CFC.
Dar noi nu numim niciun frate cu aceste titluri sau etichetăm pe vreun frate cu ele. (Pavel s-a numit "apostol" numai fiindcă a vrut ca oamenii să accepte ceea ce a scris el ca fiind Cuvântul lui Dumnezeu. Dar nu este nevoie de așa ceva pentru nimeni astăzi).
Credem, însă, în exercitarea acestor cinci slujbe - și am văzut rezultatele glorioase care au venit din aceste slujbe fiind exercitate în mijlocul nostru. Asta e ceea ce e cel mai important pentru noi - și nu cine îndeplinește fiecare slujbă, fiindcă noi suntem toți un singur Trup și doar slujitori unul altuia.
Titluri : Singurele titluri pe care Domnul ne-a permis să le avem sunt "Frate" și "Slujitor" (Matei 23:8, 11). Cu toții trebuie să fim "frați" și "slujitori".
Isus a spus că, atunci când am păzit toate poruncile pe care ni le-a dat, putem apoi să ne numim "robi netrebnici, care am făcut doar ce ne-a poruncit Domnul nostru să facem" (Vezi Luca 17:10). Acesta este titlul după care trebuie să tânjim cu toții.
Supunere fa ț ă de a utoritate : Biblia ne învață "să ascultăm de mai-marii noștri și să le fim supu și" (Evr. 13:17). Și astfel, îi învățăm pe cei care vor să facă parte din CFC să asculte această poruncă a lui Dumnezeu și să se supună prezbiterilor locali în chestiuni legate de biserică. Nu obligăm pe nimeni să facă acest lucru, fiindcă o astfel de supunere are valoare numai atunci când vine de bunăvoie.
În anumite biserici, oamenii sunt obligați să se supună autorității unui Papă sau unui preot sau unui pastor. Dar în CFC,nu impunem autoritate asupra nimănui. Le dăm libertatea credincioșilor să aleagă cui vor să se supună. Ei pot atunci în mod voluntar să aleagă să se supună unui prezbiter în care au încredere, fiindcă doresc înțelepciunea și ocrotirea de care pot avea parte printr-o astfel de supunere. Încrederea într-un prezbiter se dezvoltă pe măsură ce credincioșii observă modul în care el trăiește, felul în care și-a crescut familia și cum Dumnezeu îi confirmă lucrarea.
În Faptele Apostolilor, noii convertiți erau toți adăugați la biserici locale. Apostolii au rânduit apoi prezbiteri (plural) peste fiecare biserică (Tit 1:5). Fiecare biserică avea cel puțin doi prezbiteri, cu scopul de a asigura un echilibru în lucrare. Acești prezbiteri trebuiau să fie părinți spirituali, care îi păstoreau pe credincioși și îi ajutau să crească înspre maturitate. Prezbiterii înșiși erau, la rândul lor, îndrumați de apostoli sau (în absența unui apostol) de către alți prezbiteri mai maturi. Acest model al noului legământ este ceea ce am practicat și în toate bisericile legate de CFC.
Disciplinarea credincio ș ilor ș i prezbiterilor : În toate familiile bune, tații își disciplinează copiii acolo unde este necesar. Și în bisericile legate de CFC, credem în disciplinarea celor care continuă în păcat (așa cum suntem învățați în Mat. 18:15-17), astfel încât "puțin aluat să nu dospească toată plămădeala" (1 Cor. 5:6, 7).
Dacă doi sau trei credincioși aduc o învinuire împotriva prezbiterului unei biserici, atunci prezbiterii seniori (și cei cu responsabilitate apostolică pentru acea biserică) vor investiga acuzația cu atenție. Dacă aceasta se dovedește a fi adevărată, atunci ei vor urma instrucțiunile date în 1 Timotei 5:19-21:
"Împotriva unui prezbiter să nu primeşti învinuire decât din gura a doi sau trei martori. Pe cei ce păcătuiesc, mustră-i înaintea tuturor, ca şi ceilalţi să aibă frică... Să nu faci nimic cu părtinire."
Această disciplinare se face fără a fi părtinitori față de nimeni. Prezbiterul va fi disciplinat într-un mod potrivit pentru abatere - și întreaga biserică va fi informată despre asta (așa cum ne învață versetele de mai sus). [Ca exemplu al acestui lucru, vedem pe Domnul spunându-i apostolului Ioan să informeze toate bisericile despre mustrarea Sa față de cei cinci prezbiteri care au căzut, ai bisericilor din Apocalipsa 2 și 3.]
În această chestiune de disciplină, dacă unui frate i-a fost dată autoritate de către Dumnezeu pentru a rândui un prezbiter într-o biserică, atunci el poate exercita aceeași autoritate pentru a disciplina și a înlătura acel prezbiter, dacă și atunci când acest lucru devine necesar. În lipsa unei astfel de autorități apostolice, ceilalți prezbiteri ai bisericii pot exercita de asemenea această disciplină.
Cu toate acestea, orice disciplinare este făcută în duhul dragostei (cum ar face un tată), cu speranța de a-l reda în cele din urmă pe credincios (sau prezbiter) Domnului și bisericii (2 Cor. 2:6-11).
Părtă ș ie între Biserici Locale
Bisericile legate de CFC nu sunt o denominațiune. Suntem o părtășie de biserici care lucrează împreună fiindcă toți avem aceeași viziune. Nu avem niciun sediu central. Nu avem alegeri pentru conducere. Nu avem niciun director sau președinte. Nu avem niciun control central al vreunei proprietăți a bisericii. Fiecare biserică este independentă în subordinea Domnului Însuși. Așadar, toți prezbiterii rânduiți sunt răspunzători direct față de Domnul Însuși în primul rând. [Acesta este modelul noului legământ, așa cum vedem în Apocalipsa 1:20, unde "fiecare stea este în mâna Domnului"]. Nu avem dioceze sau grupuri de biserici care vin în subordinea vreunor "episcopi" - așa cum au unele denominațiuni. Niciun prezbiter local de biserică nu are responsabilitate pentru vreo altă biserică în afară de a sa. Și niciunui prezbiter nu i se cere să se supună prezbiterului unei alte biserici.
Pavel n-a făcut din bisericile pe care le-a plantat o denominațiune. CFC și bisericile legate de noi nu sunt nici ele o denominațiune. Fiecare biserică pe care Domnul a plantat-o și a legat-o de CFC este total independentă - și este condusă de proprii prezbiteri locali. Nimeni nu-i dirijează pe acei prezbiteri sau le spune ce să facă. Doar Domnul este Capul lor.
Prezbiterii pot totuși să ceară sfatul prezbiterilor mai maturi din alte biserici sau de la cei cu o slujbă apostolică, atunci când se confruntă cu probleme în propria lor biserică - la fel cum credincioșii din Corint l-au contactat pe Pavel când au avut nevoie de ajutor cu privire la probleme pe care le aveau în mijlocul lor. Sfatul lui Pavel i-a ajutat să-și rezolve problemele la acel moment.
Noi căutăm mereu să clădim părtășie între noi în biserici legate de CFC, astfel încât unitatea noastră să devină mai puternică, ca o singură familie în Domnul. Acesta este un motiv pentru care avem conferințe dese pentru toate bisericile legate de CFC.
Importan ț a Vie ț ii de Familie
În CFC, evlavia în familie este de o importanță fundamentală. Prin urmare, avem întâlniri frecvente pentru a încuraja familiile să aibă relații soț-soție bune, cu dragoste și respect reciproc și să-și crească copiii în căile lui Dumnezeu.
Soțiile sunt intenționate de Dumnezeu să fie ajutoare pentru soții lor. În CFC, prețuim enorm ajutorul lor - de a-și sprijini soții în zidirea familiilor lor și în lucrarea soțului. În CFC, îi învățăm pe soți să fie păstori buni față de soțiile lor, mergând înaintea lor ca exemple în fiecare domeniu.
Din moment ce și fiicele lui Dumnezeu pot să prorocească acum, încurajăm toate surorile din CFC să fie umplute cu Duhul Sfânt și să urmărească darul prorociei (Fapte 2:17; Efes. 5:18; 1 Cor. 14:1) - adică, să împărtășească cuvinte care îi încurajează și mângâie și binecuvintează pe alții (așa cum citim în 1 Cor. 14:3) - în primul rând în propriul lor cămin soțului și copiilor lor, și la alte femei.
Conducerea Viitoare a CFC-ului
În CFC, încurajăm pe toți frații noștri mai tineri să fie din toată inima pentru Domnul, astfel încât Dumnezeu să le poată da har unora dintre ei să devină conducători pentru biserici în zilele ce urmează.
Gelozia a fost o mare problemă de-a lungul istoriei omului. Cain a fost gelos pe fratele său mai mic Abel, iar Saul a fost gelos pe tânărul David. Și istoria creștină este plină de exemple de "frați mai mari" care au fost geloși pe frați mai tineri dăruiți ce se ridicau - și i-au suprimat. În CFC, totuși, încurajăm pe toți prezbiterii să caute frați evlavioși tineri cu potențial de conducător și să-i încurajeze și să-i formeze.
Întrucât nu există așa ceva precum pensionare în lucrarea lui Dumnezeu, un frate prezbiter din CFC nu se pensionează niciodată. Dar, la fel cum tații își cresc "fiii" înspre maturitate, iar apoi se trag înapoi și își lasă "fiii" să-și conducă propriile vieți, frații prezbiteri mai în vârstă din CFC fac și ei la fel. Astfel de prezbiteri smeriți, evlavioși, cu caracter părintesc vor continua să fie respectați și prețuiți și li se va cere sfatul de către "fiii lor spirituali" până la sfârșitul vieții lor.
"Ce plăcut este să vezi fra ț ii locuind împreună în (unitate)!... Căci (doar) acolo dă Domnul binecuvântarea vie ț ii veşnice" (Ps. 133:1, 3).
"Ia seama să împlineşti bine slujba (specifică) pe care ai primit-o în Domnul" (Col. 4:17).
