O CASĂ CEREASCĂ

scris de :   Zac Poonen categorii :   The Home Spirit Filled Life

Capitol 0
Introducere

All of Zac Poonen's four sons respect their father as their hero and wanted him to preach at their weddings.

This book contains the transcripts of the messages Zac preached at those weddings.

It is being sent forth with the prayer that it will challenge many married couples to raise the standard of their own married lives to God's standard.

Zac and Annie Poonen have been married for 44 years and have served the Lord together in many countries of the world and encouraged many families to build godly homes. Their four sons (and their wives) are all born again and now seek to be witnesses for the Lord as families in their generation “ as their parents have been in theirs.

Capitol 1
O CASĂ CEREASCĂ PE PĂMÂNT

(Mesaj transmis la nunta lui Sanjay (fiul meu cel mai mare) şi a lui Kathy)

Este o mare bucurie pentru mine să vorbesc la nunta fiului meu cel mai mare. De mulţi ani aşteptăm această zi.

Doresc să le împărtăşesc lui Sanjay şi Kathy o expresie care se găseşte în (Deuteronomul 11:18-21) Acolo Dumnezeu spune: „Puneţi-vă dar în inimă şi în suflet aceste cuvinte pe care vi le spun ....şi atunci zilele voastre ....vor fi ca zilele cerurilor deasupra pământului".

Ce poate însemna această expresie: „zilele voastre să fie ca zilele cerurilor deasupra pământului" ?

Gândiţi-vă cum sunt zilele cerurilor. Nu există ceartă sau conflict în ceruri, ci numai pace şi bucurie. Şi mai presus de toate, dragoste peste tot. Poţi avea o casă ca aceasta - unde fiecare zi este ca o zi de cer deasupra pământului. Acesta este modul în care a intenţionat Dumnezeu să fie fiecare casă.

Biblia începe cu căsătoria dintre Adam şi Eva şi se încheie cu căsătoria dintre Hristos şi poporul Lui, Biserica.

Când Dumnezeu a ţinut acea primă nuntă - a lui Adam şi Eva - El a dorit ca zilele lor să fie ca zilele cerurilor deasupra pământului. Prima lor casă era un paradis - Eden. Dar Satan a venit şi a transformat casa lor într-un iad. Şi acum, în zilele noastre, avem case ca iadul peste tot în lume.

Dar lăudat să fie Dumnezeu că acela n-a fost sfârşitul poveştii. Biblia ne spune cum, chiar acolo în Eden, imediat ce Adam a păcătuit, Dumnezeu a promis să-L trimită pe Fiul Lui să rezolve problema pe care o crease Satan. Acolo este locul unde vedem acest mare adevăr: Că Dumnezeu este întotdeauna de partea noastră împotriva Diavolului. Înainte ca Dumnezeu să blesteme pământul pentru păcatul lui Adam, El i-a spus lui Adam şi Evei că o sămânţă va ieşi din femeie Care îi va zdrobi capul Diavolului. Numai după aceea Dumnezeu a rostit pedeapsa lor.

Chiar dacă Diavolul venise şi stricase totul, Dumnezeu a dorit ca Adam şi Eva să ştie că El era de partea lor, împotriva Diavolului. Indiferent de ce poate face Diavolul vreodată în vreo casă, Dumnezeu este implicat în recuperarea caselor. El doreşte să ne readucă propriile case la planul Lui original, unde zilele noastre să fie ca zilele cerurilor deasupra pământului. Şi acum că Hristos a venit şi lucrarea de mântuire a fost realizată, aceasta este o posibilitate reală pentru fiecare dintre noi.

Instrucţiunile producătorului

Cu ceva timp în urmă, am cumpărat o cameră digitală. Înainte, foloseam camere simple, de tipul „fixează şi apasă", care aveau o rolă de film. Dar cu această cameră digitală scumpă, am descoperit că pozele nu ieşeau mai bine ci, dimpotrivă, mai rele. Erau înceţoşate şi necentrate. După ce am dat atâţia bani, scoteam poze bune doar de aruncat la gunoi - la fel cum sunt multe căsnicii.

Şi oare de ce se întâmpla aşa? Deoarece nu citisem instrucţiunile producătorului. Ştim că fiecare echipament scump vine cu un manual de instrucţiuni furnizat de productor. Este oare posibil ca Dumnezeu, Care a rânduit căsnicia, să ne fi lăsat fără nicio instrucţiune? Bineînţeles că nu. El ne- a dat instrucţiuni. Pentru că noi nu respectăm acele instrucţiuni (aşa cum am făcut eu cu acea cameră digitală) căsniciile noastre ajung să fie înceţoşate, necentrate şi bune de aruncat la gunoi.

Am citit deci manualul de instrucţiuni al producătorului şi am urmat cu exactitate instrucţiunile lui privind modul cum să utilizez camera digitală. N-am îndrăznit să-mi imaginez că ştiu mai bine decât producătorul acelei camere. Ar fi fost o prostie să gândesc aşa. Dar aceasta este prostia regăsită la mulţi care ignoră „Instrucţiunile Creatorului" lor când vine vorba despre căsnicie - şi care- şi imaginează că ei pot produce o căsnicie mai bună ascultând mai degrabă de psihologi şi de tradiţia umană, decât de Însuşi Dumnezeu.

Dumnezeu ne-a dat instrucţiuni foarte clare despre căsnicie. Când, într-un final, am urmat instrucţiunile producătorului camerei digitale, pozele mele au ieşit perfect. Şi aceasta este exact ceea ce se va întâmpla într-o căsnicie când soţul şi soţia urmează Instrucţiunile Creatorului.

Există o singură carte în lume care conţine Instrucţiunile Creatorului cu privire la căsnicie - Biblia. Am început să o studiez cu mulţi ani înainte să mă căsătoresc. Apoi am studiat-o împreună cu soţia mea, după ce ne-am căsătorit. Şi în cei 37 ani ai căsniciei noastre am gustat puţin din ceea ce îneamnă să ai „zilele cerului deasupra pământului".

Mesajul evangheliei este acesta, că noi putem avea două raiuri unul chiar acum, pe măsură ce zilele noastre pe pământ devin ca zilele cerurilor. Şi, în final, un rai fizic, când se întoarce Hristos.

Cealaltă alternativă este să ai două iaduri unul chiar acum, şi celălalt în veşnicie. Domnul Isus Hristos a venit să ne salveze din aceasta.

Fundaţia

Sanjay şi Kathy urmează să locuiască într-o casă cu două etaje. Şi putem folosi această casă ca o ilustraţie a căsniciei. Casa are, în primul rând, o fundaţie, pe care sunt construite primul şi al doilea etaj.

Cea mai importantă parte a oricărei case este fundaţia ei. O fundaţie bună, de asemenea, este ceea ce fiecare căsnicie are nevoie înainte de toate. Şi fundaţia pentru o căsnicie bună este dragostea desăvârşită şi necondiţionată a lui Dumnezeu pentru noi. Adevărul dragostei necondiţionate a lui Dumnezeu este cel mai mare adevăr găsit în întreaga Biblie. Niciodată dragostea lui Dumnezeu pentru noi nu se schimbă, nici măcar atunci când şovâim şi greşim, eşuăm şi ne stricăm vieţile.

Când Dumnezeu a dorit să ilustreze dragostea Lui pentru noi, El a folosit exemplul unei mame pentru copilul ei nou-născut. Ştim că o mamă nu aşteaptă nimic în schimb de la copilul ei.

Pe de altă parte, dragostea care este portretizată la televiziune şi în filme este o dragoste egoistă. Un tânăr spune că „iubeşte" o fată. Dar el doreşte ceva de la ea pentru propria lui plăcere. Şi ea doreşte ceva de la el, tot pentru ea însăşi.

Totuşi, dragostea lui Dumnezeu este diferită. Este ca dragostea mamei pentru copilaşul ei nou-născut. Mama nu doreşte nici măcar un singur lucru de la copilul ei. De fapt, copilaşul ei nici nu poate să-i ofere ceva. Dragostea unei mame este cea mai neegoistă dragoste de pe faţa pământului. Acesta este exemplul pe care-l foloseşte Dumnezeu în Isaia 49:15, când ne descrie dragostea Lui pentru noi - este o dragoste total neegoistă şi nu aşteaptă nimic în schimb. Ca o mamă, Dumnezeu îi ajută pe copii Lui şi suferă pentru binele lor. Aţi văzut cum se îngrijeşte o mamă de copilul ei bolnav? Aşa ne iubeşte şi pe noi Dumnzeu.

Conştientizarea acestei dragoste desăvârşite a lui Dumnezeu pentru voi amândoi este ceea ce aveţi nevoie ca fundaţie a noii voastre case. Pe această fundaţie, puteţi construi cele două etaje. Dacă fiecare în parte nu sunteţi, în mod individual, bine înrădăcinaţi în dragostea lui Dumnezeu, atunci veţi avea mari probleme între voi înşivă.

Sunt convins că multe dintre problemele noastre sunt generate de nesiguranţa noastră. Nu am găsit siguranţa în dragostea necondiţioantă a Tatălui nostru ceresc. Şi când nu suntem siguri de dragostea Tatălui nostru ceresc, nu vom putea să-i iubim pe ceilalţi aşa cum ar trebui. Vom avea gelozie, spirit competitiv şi multe alte probleme în relaţiile noastre. Dar odată ce suntem liniştiţi în dragostea lui Dumnezeu, devenim liberi - şi putem apoi începe să construim.

Primul etaj

Când cineva L-a întrebat pe Isus care este cea mai mare poruncă, El a răspuns că două sunt poruncile cele mai mari - nu doar una. Prima este să-L iubeşti pe Dumnezeu cu toată inima, sufletul şi puterea; şi a doua este să-i iubeşti pe alţii aşa cum ne-a iubit El pe noi.

Şi aceste porunci constituie celelalte două etaje ale casei. Nu poţi construi al doilea etaj înainte să-l construieşti pe primul. O mulţime de oameni fac această

greşeală - ei încearcă să-i iubească pe alţii, fără să-L iubească mai întâi pe Dumnezeu cu toată inima lor. Ei n-au citit Instrucţiunile Creatorului - şi astfel, dragostea lor pentru alţii se veştejeşte după un timp. Mai întâi trebuie să-L iubim pe Dumnezeu, înainte de a-i putea iubi pe alţii aşa cum trebuie să-i iubim.

Când Dumnezeu i-a creat pe Adam şi pe Eva, El nu i-a creat împreună - în acelaşi timp. Dacă ar fi vrut, ar fi putut face aceasta cu uşurinţă. Ar fi putut lua doi bulgări de ţărână în loc de unul, i-ar fi făcut pe amândoi, bărbat şi femeie, şi ar fi suflat asupra lor în acelaşi timp. Dar de ce L-a făcut pe Adam singur? Pentru ca atunci când Adam îşi va fi deschis ochii, prima persoană pe care s-O vadă să fie Dumnezeu - şi nu Eva! Apoi Dumnezeu a făcut să cadă un somn adânc peste Adam. De ce? Nu doar ca să ia o coastă din trupul lui. Ci, pentru ca atunci când Dumnezeu va fi creat-o pe Eva separat, într-un alt colţ al grădinii, şi ea şi-ar fi deschis ochii, prima persoană pe care s-O vadă să fie de asemenea Dumnezeu şi nu Adam. Ea nici măcar nu ştia despre existenţa lui Adam. La început ea L-a văzut doar pe Dumnezeu.

Aceasta a fost prima lecţie pe care Dumnezeu a dorit să le-o predea lui Adam şi Evei: „Eu, Dumnezeul vostru, trebuie să fiu întotdeauna primul în viaţa voastră". Aceasta este lecţia pe care noi toţi trebuie de asemenea s-o învăţăm.

Aţi auzit de adezivul industrial bine-cunoscut, Fevicol, care este folosit la lipit lemnul. Am văzut odată o reclamă în care erau două bucăţi de lemn lipite împreună cu Fevicol şi doi elefanţi care încercau să le dezlipească. Şi acei elefanţi nu puteau să separe cele două bucăţi de lemn. La fel devine şi o căsnicie creştină adevărată când Hristos este în centru, între soţ şi soţie, ţinându-i strâns împreună. Pe astfel de soţi, nicio forţă de pe pământ sau din cer nu va putea atunci să-i despartă unul de celălalt. Dacă însă Hristos nu este primul şi agentul de legătură dintre soţ şi soţie, atunci o astfel de căsnicie va fi ca două bucăţi de lemn alăturate fără niciun lipici. Se vor separa chiar şi fără ca cineva să-i despartă. Nu-i de mirare că astăzi vedem atât de multe divorţuri în lume. În ziua în care s-au căsătorit, acele cupluri şi-au imaginat cu adevărat că se iubesc unul pe altul în mod profund. Dar ceea ce ei n-au realizat a fost că dragostea lor era una egoistă, deoarece Hristos nu era Domnul vieţii lor. Astfel, câteva luni mai târziu, s-au trezit răstindu-se unul la celălalt.

„Iubiţi-vă unul pe altul" este o expresie drăguţă, folosită iar şi iar. Dar nu poţi s-o faci cu adevărat dacă nu-L iubeşti mai întâi pe Dumnezeu. Nu vei putea să înduri până la sfârşit în dragoste pentru soţul sau soţia ta, dacă Hristos nu este Domnul vieţii tale personale.

Dar, o dată ce ai construit primul etaj - iubindu-L pe Dumnezeu - poţi apoi să-l construieşti pe al doilea - iubindu-vă unul pe altul.

Al doilea etaj

Doresc să spun trei lucruri despre iubirea unul pentru celălalt.

În primul rând, dragostea exprimă aprecierea. Există o întreagă carte despre dragostea conjugală pe care Dumnezeu a inclus-o în Biblie - Cântarea Cântărilor. Toate cuplurile căsătorite ar trebui să citească această carte - unul altuia! Este uimitor să vezi acolo cum aşteaptă Dumnezeul Atotputernic să-şi vorbească soţul şi soţia unul altuia! Şi această carte este Scriptură insuflată la fel de mult ca şi celelalte cărţi din Biblie!

Permiteţi-mi să vă citesc câteva fragmente din această carte, astfel încât noi toţi să putem învăţa să-l apreciem pe celălalt ca soţ şi ca soţie. Noi toţi suntem zgârciţi când vine vorba să ne exprimăm aprecierea. Suntem grabnici să criticăm, dar foarte înceţi să apreciem. Ne uităm la oameni şi găsim atât de multe greşeli la ei. Aceasta este natura omenească. Şi astfel Acuzatorul, Diavolul, câştigă în noi înşine un avanpost. Pe de altă parte, Dumnezeu câştigă în noi un avanpost când ne uităm la alţii şi găsim în ei ceva de apreciat. Aici, fiecare dintre noi ne putem cerceta purtarea.

Urmăriţi ce-i spune soţul soţiei lui în Cântarea Cântărilor:

„Eşti frumoasă de tot iubito şi n-ai niciun defect. Iată, ce frumoasă eşti, iubito, iată ce frumoasă eşti! Cât de atrăgătoare este iubirea ta. Căci glasul tău este dulce şi faţa ta plăcută. Eşti ca o grădină închisă." (Nu inventez toate acestea. Totul e acolo în Scriptură.).

„Mi-ai răpit inima, sora mea, mireaso, mi-ai răpit inima numai cu o privire. Dragostea ta preţuieşte mai mult decât vinul şi miresmele tale sunt mai alese decât toate mirodeniile! Întoarceţi ochii de la mine, căci mă tulbură. Numai una singură este porumbiţa mea cea curată. Ce frumoasă şi ce plăcută eşti, tu, iubito, în desfătări!" (Cât de mult aş vrea să fie adevărate aceste cuvinte pentru fiecare soţ.) „O, tu, cea mai frumoasă dintre femei...nu-i nimeni ca tine."

(Dumnezeu îngăduie aici puţină libertate poetică. Nu este o chestiune de acurateţe ştiinţifică, ci de sentimentele pe care le trăieşte soţul.)

Şi acum ascultaţi ce spune soţia. Acesta este răspunsul ei:

„Iată ce frumos eşti preaiubitule, ce plăcut eşti! Iubitul meu este alb şi rumen deosebindu-se din zece mii. Capul lui este ca cel mai curat aur... Înfăţişarea lui este ca Libanul, distinsă ca cedrii. La umbra lui îmi găsesc plăcerea şi rodul lui este dulce pentru cerul gurii mele. Dragostea ta este mai bună decât vinul... Vă rog fierbinte, fiice ale Ierusalimului, dacă găsiţi pe preaiubitul meu, ce-i veţi spune? ....Că sunt bolnavă de dragoste. ...L-am apucat şi nu l-am mai lăsat să plece. Eu sunt a preaiubitului meu şi preaiubitul meu este al meu."

Cum a pus Dumnezeu aşa ceva în Scriptură? Fiindcă Dumnezeu Însuşi este un Iubit.

Sanjay şi Kathy, fiţi iubiţi de acest fel. Aşa doreşte Dumnezeu să vă iubiţi unul pe altul. Zilele voastre pot fi ca zilele cerurilor deasupra pământului, dacă învăţaţi să vă apreciaţi unul pe altul aşa.

În acest domeniu, Isus este Marele Model pentru noi toţi. Cât de mărinimos Şi-a exprimat El aprecierea Sa pentru oameni.

Al doilea lucru despre dragostea adevărată: Dragostea este grabnică la iertare. Dragostea este înceată la acuzare, dar grabnică să ierte. În fiecare căsnicie vor exista probleme între soţ şi soţie. Dar dacă pui acele probleme în arzătorul din spate, vor fierbe cu siguranţă. Fii deci grabnic să ierţi si grabnic să ceri iertarea. Nu aştepta nici măcar până seara să faci acest lucru. Dacă-ţi intră un spin în picior de dimineaţă, îl scoţi de acolo imediat. Nu vei aştepta până seara. Dacă îţi răneşti soţul sau soţia îl/ o înţepi de fapt cu un spin. Scoate-l de acolo imediat. Cere imediat iertare şi grăbeşte-te să ierţi.

Şi, în final, dragostea este nerăbdătoare să facă lucruri împreună cu partenerul/ partenera - şi nu fiecare de unul singur. Cât de diferită ar fi fost istoria omului dacă, atunci când Diavolul a venit s-o ispitească pe Eva în grădină, ea ar fi spus: „Lasă-mă să-l consult mai întâi pe soţul meu, înainte să iau o decizie". O, ce poveste diferită ar fi fost atunci.

Amintiţi-vă că toate problemele din lume au apărut deoarece o femeie a luat o decizie de una singură, când Dumnezeu îi dăduse un partener pe care să-l poată consulta înainte de a lua acea decizie.

Dragostea adevărată face lucrurile împreună. Doi sunt întotdeauna mai buni decât unul.

În concluzie, permiteţi-mi să citesc din nou din Cuvântul lui Dumnezeu, din Cântarea Cântărilor - Capitolul 8, versetele 6 şi 7: „...Dragostea este tare ca moartea. ...Jarul ei este jar de foc, flăcări ale Domnului. Apele cele mari nu pot să stingă dragostea şi râurile n-ar putea s-o înece; de-ar da omul toate averile din casa lui pentru dragoste, tot n-ar avea decât un dispreţ adânc."

Numai dragostea lui Dumnezeu este ca aceasta. De aceea în versetul 6 această dragoste este numită „flăcări ale Domnului" .

Numai Dumnezeu ne poate da o astfel de dragoste.

Sanjay şi Kathy, cereţi-I lui Dumnezeu să vă dea o astfel de dragoste unul pentru altul.

Fie ca Dumnezeu să vă binecuvânteze pe amândoi. Amin..

Capitol 2
Fă trei alegeri în căsnicia ta

(Mesaj transmis la nunta lui Santosh (cel de-al doilea fiu al meu) şi Meghan)

Dumnezeu ne-a dat numai o singură Carte. Dacă credem cu adevărat acest lucru, ne vom uita în această Carte după instrucţiuni pentru tot ceea ce ni se întâmplă în viaţă. Citim în Biblie că Dumnezeu a fost Acela care a poruncit bărbatului căsătoria. El a fost Acela care S-a gândit prima dată la ea şi El a fost Cel care a creat bărbatul şi femeia cu dorinţa de a fi uniţi împreună. Şi nouă tuturor El ne-a dat avertismente şi instrucţiuni în Cartea Lui cu privire la cum ar trebui să trăiască un cuplu căsătorit.

În Geneza, capitolul 3, citim despre căsătoria lui Adam şi Eva. De îndată ce Dumnezeu i-a unit în căsătorie, El i-a trimis într-o grădină frumoasă. În trei lucruri care s-au întâmplat în grădină, vedem trei lucruri pe care voi, Santosh şi Meghan, trebuie să le faceţi - şi pe care toate cuplurile căsătorite trebuie să le facă - dacă doriţi să aveţi căsnicia fericită pe care Dumnezeu a plănuit-o pentru om.

Pe pământ, rareori vedem astfel de căsnicii fericite, deoarece majoritatea oamenilor nu citesc Scripturile, şi mulţi care citesc nu meditează la ele ca să descopere cum doreşte Dumnezeu să trăiască ei ca oameni căsătoriţi.

Când Dumnezeu i-a trimis pe Adam şi Eva în grădină, deşi le-a dat libertate suficientă, El le-a impus totuşi o restricţie. Le-a interzis să mănânce dintr-un pom. Exista un motiv pentru aceasta. Fără alegere, nimeni nu poate fi un copil al lui Dumnezeu. Nimeni nu poate fi sfântfără o alegere personală. Aşadar, când Dumnezeu l-a trimis pe Adam în grădină, dacă El nui-ar fi lăsat lui Adam posibilitatea să aleagă, Adam n-ar fi putut deveni niciodată fiul pe care Şi-l dorise Dumnezeu. Noi nu realizăm cât de importante sunt alegerile pe care le facem - pentru viaţa noastră pe pământ şi, chiar mai mult, pentru veşnicie.

Unul dintre cele mai mari daruri pe care ni le-a dat Dumnezeu este puterea de a alege. Şi niciodată El nu-i va lua nimănui această putere. Poţi alege să fii un copil al lui Dumnezeu sau poţi alege să trăieşti de capul tău. Dar, oricare ar fi alegerea ta, la sfârşitul vieţii vei culege consecinţele acestei alegeri.

Biblia spune: „Ceea ce seamănă un om aceea şi culege". De asemenea, Biblia spune că „omului îi este rânduit să moară o singură dată şi după aceea vine judecata". Dar în acea zi finală Dumnezeu nu va judeca oamenii în mod arbitrar. Judecăţile lui vor fi bazate pe alegerile pe care fiecare om le-a făcut.

Principiul se aplică şi în căsnicie. Tu poţi alege dacă vrei să ai o căsnicie fericită sau una mizerabilă. Această alegere este a ta, nu a lui Dumnezeu. Adam a putut alege să-şi predea viaţa diavolului sau lui Dumnezeu.

Vreau, deci, să vă vorbesc, Santosh şi Meghan, despre trei alegeri pe care trebuie să le faceţi în căsnicia voastră:

1.Fiţi centraţi în Dumnezeu - şi nu în voi înşivă

Înainte de toate, alegeţi să fiţi centraţi în Dumnezeu în toate domeniile vieţii voastre.

În grădina Edenului erau doi pomi - şi ei reprezentau două moduri de viaţă. Pomul vieţii simboliza o viaţă centrată în Dumnezeu - unde Dumnezeu ar fi fost centrul fiecărei decizii luate de om. Pomul cunoştinţei binelui şi răului, pe de altă parte, simboliza o viaţă unde Sinele ar fi fost centrul, şi unde omul ar fi trăit fără să-L ia în consideraţie pe Dumnezeu, hotărând singur ce era bine şi ce era rău. Dumnezeu i-a trimis pe Adam şi Eva în acea grădină şi, cu alte cuvinte, le-a spus: „Voi puteţi alege acum pe care dintre aceste căi doriţi să mergeţi". Şi cu toţii ştim ce a ales Adam. El a ales să trăiască o viaţă centrată în el însuşi.

Toată suferinţa, durerea şi omorurile şi orice alt lucru mizerabil pe care-l vedem în lumea din jurul nostru se datorează deciziei omului de a alege pentru sine însuşi ce este bine şi ce este rău. El nu doreşte ca Dumnezeu să-i arate. Şi aceasta este de asemenea cauza fiecărei căsnicii nefericite - chiar printre creştini. O mulţime de creştini trăiesc cu Sinele drept centru al vieţii lor - şi culeg ceea ce seamănă.

Când Dumnezeu l-a creat pe Adam, dorinţa Lui a fost ca Adam să stăpânească peste pământ. Adam a fost creat să fie rege, nu rob. Şi Dumnezeu a dorit ca Eva să fie o regină alături de Adam. Dar ce vedem astăzi? Peste tot în jur, bărbaţii şi femeile sunt robi şi roabe - robi faţă de ei înşişi şi faţă de lucrurile pieritoare de pe pământ.

Când Dumnezeu a creat acest pământ, El a făcut totul frumos. Pomul oprit era de asemenea frumos. Când Adam şi Eva au stat în faţa acelui pom, ei au trebuit să ia o decizie: Vor alege ei lucrurile frumoase pe care le crease Dumnezeu, sau Îl vor alege pe Dumnezeu Însuşi?

Aceasta este alegerea pe care noi toţi trebuie să o facem în fiecare zi. Dacă viaţa noastră este centrată în noi înşine, vom căuta darurile lui Dumnezeu (lucrurile pe care El le-a creat) şi nu pe Dumnezeu Însuşi. Majoritatea certurilor care au loc în case apar pe marginea lucrurilor pământeşti. Astfel de certuri se nasc deoarece soţul şi soţia au ales lucrurile create în locul lui Dumnezeu Însuşi - şi ei culeg consecinţele alegerii lor. Ei seamănă în carne şi de aceea culeg putrezirea. Omul devine un rob atunci când alege lucrurile create în locul Creatorului.

Isus a venit să ne elibereze din această robie. Astăzi, omul este sclavul puterii banilor, plăcerii sexuale nelegitime, opiniilor altora şi multor altor lucruri. El nu este liber. Dumnezeu l-a creat să fie ca vulturul care zboară în înaltul cerului. Însă peste tot îl găsim pe om în lanţuri, incapabil să-şi stăpânească firea,

incapabil să-şi înfrâneze limba, incapabil să-şi controleze ochii pofticioşi. Isus a venit, nu numai ca să moară pentru păcatele noastre, dar totodată să ne şi elibereze din această sclavie.

Vreau să vă spun, Santosh şi Meghan, că puteţi avea o căsnicie extrem de fericită dacă refuzaţi să faceţi alegerea pe care a făcut-o Adam şi dacă îi veţi spune lui Dumnezeu: „Sinele nu va fi niciodată centrul vieţii noastre, Doamne. Numai Tu singur vei fi Centrul. Totul în viaţa noastră va fi centrat în Tine."

Biblia spune că Dumnezeu este Lumină şi Dumnezeu este Dragoste. Dragostea lui Dumnezeu este Lumina Lui. Într-o cameră întunecoasă, puterea luminii alungă întunericul. Aşa este şi puterea lui Dumnezeu. Viaţa fără puterea lui Dumnezeu, fără dragostea Lui, va fi doar întuneric.

Toată viaţa noastră pe pământ este o perioadă de testare şi probare care să ne pregătească pentru o împărăţie veşnică, unde totul va fi condus de legea dragostei. Fiecare situaţie şi circumstanţă prin care ne trece Dumnezeu acum este, prin urmare, proiectată de El ca să ne testeze într-un anumit domeniu - dacă vom trăi pe baza legii dragostei. Şi de aceea Dumnezeu permite aşa de multe încercări şi greutăţi în viaţa noastră. Dumnezeu este Atotputernic şi El ar fi putut să ne alcătuiască viaţa de pe pământ în aşa fel încât să nu trecem niciodată prin nici măcar o încercare. Dar Dumnezeu, în marea Sa înţelepciune, a rânduit încercările ca mijloace prin care să învăţăm să iubim. Dacă biruim egoismul nostru şi hotărâm că numai dragostea ne va călăuzi viaţa, Dumnezeu va putea să ne pregătească să fim conducători ai împărăţiei Lui viitoare. Trebuie să ne gândim la aceasta acum ori, dacă nu, în veşnicie vom descoperi că am ratat oportunităţile pe care Dumnezeu ni le-a dat pe pământ - şi n-am învăţat niciodată ceea ce ar fi trebuit să învăţăm.

Deci, alegerea pe care o aveţi de făcut în căsnicia voastră este aceasta: Veţi trăi pe baza legii dragostei sau pe baza legii egoismului? Dacă Dumnezeu este Centrul vieţii voastre, dragostea Lui vă va dirija fiecare singur lucru pe care îl spuneţi sau îl faceţi.

2. Acceptaţi-vă unul pe celălalt - Şi nu purtaţi măşti

Al doilea lucru pe care vreau să vi-l transmit este acesta: Acceptaţi-vă unul pe celălalt şi nu purtaţi măşti. Înainte să intre păcatul în lume, Adam şi Eva „erau amândoi goi şi nu le era ruşine". Erau deschişi şi sinceri unul cu celălalt şi nu aveau nimic de ascuns. Dar de îndată ce au păcătuit, lucrurile s-au schimbat. S-au acoperit imediat cu frunze de smochin. De ce au făcut acest lucru? Nu era niciun curios în acea grădină. Şi cu siguranţă că nu se ascundeau faţă de animale. De ce a fost atunci nevoie să se acopere cu frunze de smochin? Se ascundeau unul faţă de altul.

Una din consecinţele păcatului este că noi ne ascundem unul de celălalt. Toţi oamenii îşi ascund părţi din personalitatea lor pe care le consideră a fi urâte. Dacă alţii ar cunoaşte acele detalii despre ei, s-ar ruşina. Şi de aceea poartă

măşti. Îşi pun o faţă care îi face să pară relaxaţi, netulburaţi şi fericiţi când, de fapt, dincolo de aparenţe, sunt nenorociţi şi învinşi.

Trebuie să hotărâţi ca în căsnicia voastră să fiţi voi înşivă în relaţie unul cu celălalt - niciodată să nu purtaţi nicio mască. Să nu existe nicio pretenţie şi nicio frunză de smochin.

În oricine există dorinţa de a găsi pe cineva care să-l iubească chiar şi atunci când acel cineva l-ar cunoaşte pe deplin. Purtăm măşti pentru că am avut experienţe rele cu alţi oameni. Ştim că oamenii nu ne-ar accepta dacă ar cunoaşte totul despre noi. Şi aşa, ne punem o faţă înaintea oamenilor, astfel încât ei să ne accepte. Acest lucru este adevărat şi printre creştini. Când Isus era pe pământ, a întâlnit mulţi oameni religioşi care purtau măşti - şi de aceea El nu i-a putut ajuta.

Vreau să vă îndemn pe amândoi să luaţi astăzi această decizie - niciodată să nu purtaţi o mască, ci să vă acceptaţi unul pe altul întotdeauna, exact aşa cum sunteţi. Santosh, o vei accepta pe Meghan când vei observa la ea defecte? Meghan, îl vei accepta pe Santosh când vei descoperi defecte la el?

Lucrul extraordinar la Dumnezeu este că El ne acceptă pe noi toţi exact aşa cum suntem. O religie care te învaţă că trebuie să te îndrepţi, înainte ca Dumnezeu să te accepte, este o religie falsă. Isus n-a venit cu o astfel de religie. El a venit cu mesajul că Dumnezeu ne iubeşte exact aşa cum suntem. Dumnezeu ştie că noi nu ne putem schimba singuri. Şi de aceea El ne primeşte exact aşa cum suntem - şi El Însuşi ne schimbă. Biblia vă îndeamnă pe voi amândoi, Santosh şi Meghan, „să vă primiţi unul pe altul aşa cum v-a primit şi pe voi Hristos".

Am citit cu ceva timp în urmă un articol referitor la acest subiect. Nu-mi amintesc numele autorului. Articolul spunea:

„Noi toţi mergem prin viaţă jucând „de-a v-aţi ascunselea". Pentru că ne este ruşine de ceea ce suntem, ne ascundem unul de altul. Purtăm măşti, astfel încât alţii să nu poată vedea adevărata persoană care trăieşte în noi. Ne uităm unul la altul prin măştile noastre şi numim aceasta

„părtăşie". Lăsăm oamenilor impresia că suntem siguri şi netulburaţi, dar aceasta este doar o mască. Dedesubtul acelei măşti suntem confuzi, speriaţi şi singuri. Ne temem ca nu cumva alţii să vadă prin noi. Ne este teamă că, dacă ei ar vedea persoana reală dinlăuntru, atunci ne-ar respinge şi poate că ar râde de noi - şi râsul lor ne-ar ucide. Aşa că jucăm

„jocul prefăcătoriei" - părând a fi încrezători şi siguri, dar în tot acest timp tremurăm ca un copil în noi înşine. Întreaga noastră viaţă devine o faţă. Vorbim şi glumim cu alţii, povestind despre noi toate lucrurile neimportante şi nimic despre ceea ce strigă într-adevăr în noi înşine."

„Tânjim să fim acceptaţi, înţeleşi şi iubiţi de alţii. Dar am văzut din experienţă că, oricând ne expunem altora adevărata noastră înfăţişare, aceştia ne resping. Continuăm să căutăm pe cineva care ne va accepta, chiar şi atunci când va cunoaşte totul despre noi înşine. Dar niciodată nu

găsim o asemenea persoană. Auzim de creştini născuţi din nou care vorbesc despre dragoste şi în inimile noastre se naşte speranţa că poate ei ne-ar putea accepta. Dar când ne alăturăm lor, descoperim foarte curând că şi ei poartă măşti. Şi că ei ne găsesc doar defecte.

„Care este soluţia la aceasta? Avem nevoie să ne vedem pe noi înşine acceptaţi şi iubiţi de Dumnezeu exact aşa cum suntem. Dumnezeu este Dragoste. A experimenta dragostea lui Dumnezeu ne va face îndrăzneţi. Şi nu vom mai avea nevoie niciodată să pretindem. Vom fi atunci noi înşine

- cu Dumnezeu, precum şi cu oamenii. Dragostea lui Dumnezeu niciodată nu ne va forţa să facem ceva. Dumnezeu ne recunoaşte toate imprefecţiunile şi El încă ne acceptă fără să ne condamne. Pe de altă parte, El doreşte să ne perfecţioneze. Să ştim că am fost acceptaţi de Dumnezeu, în ciuda a tot ceea ce El vede în noi şi cunoaşte despre noi este izvorul unei vieţi creştine fericite. Aceasta este viaţa din belşug pe care Isus a venit să ne-o dea."

„Cunoscând dragostea lui Dumnezeu va pune de asemenea, pentru totdeauna, capăt căutării noastre de a fi acceptaţi de oameni. Vom fi umpluţi cu încredere. Vina noastră va dispărea şi fricile noastre se vor risipi. Putem fi uneori singuri, dar niciodată părăsiţi, pentru că Dumnezeu ne-a promis că nu ne va lăsa sau respinge niciodată."

Există ceva care strigă înlăuntrul partenerului nostru de căsnicie - o tânjire de a fi acceptat. Şi de aceea este atât de important să ai o ureche ascultătoare, nu doar la cuvintele pe care partenerul tău le rosteşte dar totodată la cuvintele care rămân nespuse - la cuvintele tăcute din inimă care nu sunt niciodată rostite.

Marea tragedie este că noi nu credem nici că Dumnezeu ne acceptă aşa cum suntem. Şi de aceea noi ne ascundem la fel de bine şi de El. Aceasta este ceea ce Adam şi Eva au făcut. Au fugit în spatele unui copac şi au încercat să se ascundă de Dumnezeu.

Mulţi soţi şi soţii nu se pot iubi unul pe celălalt pentru că ei înşişi nu au găsit bucuria acceptării de către Dumnezeu. Ei au o religie, dar nu-L au pe Hristos. Una din capodoperele diavolului a fost să dea oamenilor o găoace goală de religie creştină, fără Hristos - şi acest lucru i-a făcut pe oameni mizerabili. Mulţimi se abat către o asemenea religie care nu este creştinism adevărat. Creştinismul adevărat este Hristos Însuşi.

Fiecare casă unde Isus Hristos este Centrul va fi o casă paşnică. Va fi o casă unde soţul şi soţia se înţeleg unul pe altul, unde ei se acceptă unul pe celălalt, pentru că sunt siguri şi încrezători în faptul că Dumnezeu i-a acceptat pe amândoi. Acesta este tipul de casă pe care trebuie să-l construiţi.

Isus v-a iubit când eraţi hidoşi şi distruşi - nu atunci când I-aţi plăcut Lui, ci când eraţi răi, nu când I-aţi produs desfătare, ci atunci când L-aţi îndurerat. Dumnezeu te cheamă acum să-ţi iubeşti partenerul în acelaşi fel - liber, fără să cauţi în partenerul tău motive pentru dragostea ta.

Pe măsură ce trăiţi unul cu altul, veţi descoperi curând defectele celuilalt pe care acum nu le observaţi. Şi atunci, lucrul care vă va ajuta să vă iubiţi unul pe altul va fi siguranţa că Dumnezeu te-a acceptat, în ciuda a tot ceea ce El a văzut în tine. Dumnezeu vede şi astăzi în tine lucruri pe care tu însuţi nu le poţi vedea - şi El încă te acceptă.

Dacă vă iubiţi unul pe altul aşa, veţi dărâma orice zid de închisoare în spatele căruia fiecare dintre voi se poate ascunde. Dragostea lui Dumnezeu din tine este mai puternică decât acele ziduri şi ea le va dărâma cu delicateţe pe toate. Şi atunci amândoi veţi deveni cu adevărat una.

Iar acum, permiteţi-mi să citesc cuvintele din încheierea acelui articol:

„Bunătatea şi blândeţea ta şi faptul că ţie îţi pasă suficient, încât să încerci să înţelegi sentimentele partenerului tău, îi vor da aripi partenerului tău - aripi mici şi aripi plăpânde la început, dar aripi. Şi dacă nu renunţi, acele aripi vor creşte aşa încât, într-o zi, amândoi veţi zbura ca vulturii în înaltul cerului - întocmai cum a intenţionat de la început Dumnezeu pentru voi."

3. Faceţi lucrurile împreună - şi-l veţi birui pe Satan

A treia alegere pe care trebuie să o faceţi este să realizaţi lucrurile împreună.

Când Adam şi Eva au mers în grădină, Dumnezeu i-a trimis acolo împreună. Dar Satan a s-a furişat, a despărţit-o pe Eva şi i-a vorbit singură. Adam a stat acolo şi i-a permis soţiei sale să facă de una singură o alegere fatală. El ar fi trebuit să zică: „Aşteaptă, dragă. Aminteşte-ţi ce ne-a spus Dumnezeu. Noi nu trebuie să mâncăm din acel pom." Ce poveste diferită ar fi fost dacă el ar fi spus măcar atât.

Atunci când soţul şi soţia încep să acţioneze independent unul de celălalt, apar multe probleme. Pe Satan nu-l poţi confrunta singur. Satan caută oportunităţi să-ţi strice viaţa şi casa. Casa este locul unde el a atacat prima dată - şi acesta este locul unde el atacă şi astăzi. Aşa cum a spus Isus, Satan vine să fure, să ucidă şi să distrugă. Dar dacă voi amândoi staţi împreună, voi îl puteţi birui pe Satan.

Eclesiastul 4:9-12 spune :

„Mai bine doi decât unul, căci iau o răsplată cu atât mai bună pentru munca lor. Căci, dacă se întâmplă să cadă, se ridică unul pe altul; dar vai de cine este singur când cade, fără să aibă pe altul care să-l ridice!

...şi funia împletită în trei nu se rupe uşor."

Aceste verstete sunt strâns legate de o promisiune uimitoare din Matei 18:18-20. Majoritatea soţilor şi soţiilor nu pot revendica această promisiune, pentru că ea necesită ca cei doi să fie uniţi unul cu celălalt. Vreau să vă asigur de această promisiune pe amândoi - pentru că mie şi lui Annie promisiunea aceasta ne-a adus răspunsuri minunate la rugăciune, în toţi cei 38 de ani de căsnicie.

Spune aici că, dacă doi dintre voi sunteţi uniţi şi înţeleşi în duhul vostru, puteţi cere orice şi Tatăl vostru din ceruri va satisface cerinţa voastră(versetul 19), fiindcă Isus Însuşi este în mijlocul vostru (versetul 20). Voi doi (împreună cu Isus ca a Treia Persoană din mijlocul vostru) puteţi, de asemenea, lega activităţile lui Satan şi ele vor fi legate (versetul 18). Voi trei veţi fi atunci ca o sfoară împletită în trei care nu poate fi ruptă.

Dumnezeu vă poate rezolva orice problemă din viaţa voastră. Puteţi trece prin numeroase probleme pe care oamenii nu le pot rezolva. Dar nu există nicio problemă pe care Dumnezeu să n-o poată rezolva. Dar, pentru ca Dumnezeu să vă rezolve problemele, voi amândoi trebuie să fiţi uniţi. Deci, faceţi totul împreună.

Iertaţi-vă unul pe altul de îndată ce realizaţi că v-aţi rănit partenerul. Nu aşteptaţi. Cereţi iertare imediat. Păziţi unitatea voastră cu orice preţ - indiferent de ce altceva ai putea pierde pe acest pământ. Menţineţi unitatea voastră şi apoi, când vă rugaţi, veţi primi răspunsuri de la Dumnezeu - repede. Şi Satan nu va putea pătrunde niciodată în căminul vostru. Aceasta este promisiunea lui Dumnezeu.

Permiteţi-mi să mai spun încă un lucru în încheiere: Fiecare gând, cuvânt şi acţiune din căsnicia voastră, care n-a fost făcut în dragoste, va fi într-o zi distrus.

Dragostea lui Dumnezeu în voi vă va ajuta să biruiţi fiecare greutate. Va deschide uşi închise şi va dărâma ziduri. Dacă urmăriţi această dragoste, căsnicia voastră va fi cea mai fericită căsnicie din întreaga lume.

Nu este suficient să găseşti persoana potrivită - deja aţi făcut acest lucru. Acum trebuie să faceţi alegerile potrivite, în tot timpul vieţii voastre conjugale.

Adoptând astăzi acest principiu al dragostei va însemna cel mai frumos început pe care-l puteţi face pentru căsnicia voastră. Şi dacă în fiecare zi perseveraţi pe această cale, veţi dovedi unei generaţii păcătoase că dragostea lui Dumnezeu poate birui toate lucrurile şi nu greşeşte niciodată. Şi Dumnezeu va fi glorificat în viaţa voastră.

Mă rog pentru căminul vostru să fie o mărturie puternică pentru Domnul. Mă rog ca aceste cuvinte să nu fie doar simple vorbe pe care le-aţi auzit, ci cuvinte care să se întrupeze în viaţa voastră, aşa încât căminul vostru să fie o lumină pentru alţii.

Lumea este plină de oameni aflaţi în nevoie. Dacă Dumnezeu poate lucra prin viaţa voastră şi Îşi poate manifesta dragostea Lui prin voi, atunci El vă va folosi

- ţineţi minte cuvintele mele - El vă va folosi să ajutaţi multe cămine nevoiaşe din lumea dimprejurul vostru.

Capitol 3
O căsnicie ca o grădină

(Mesaj transmis la nunta lui Sandeep (cel de-al treilea fiu al meu) şi Laura)

Prima căsătorie a fost organizată de Dumnezeu - într-o grădină. Faptul că şi noi sărbătorim această nuntă într-o grădină este un lucru cât se poate de bun. Edenul semăna cu această grădină în care ne aflăm aici, dar era cu mult mai frumoasă. Aşa că suntem foarte recunoscători lui Dumnezeu că ne putem întâlni aici la această nuntă.

Sandeep & Laura, vreau să vă prezint o promisiune din Isaia 58:11: „Veţi fi ca o grădină bine udată". Şi eu aş adăuga: „Căsnicia voastră va fi ca o grădină bine udată".

În Geneza 2 se spune că „Domnul Dumnezeu a sădit o grădină în Eden ...şi l-a luat pe om şi l-a aşezat în grădina Edenului ca s-o lucreze şi s-o păzească". A mai existat însă o altă grădină pe care Dumnezeu a dat-o lui Adam şi Evei s-o lucreze - relaţia lor comună. Aceasta a fost grădina pe care n-au cultivat-o. Ei au permis diavolului să pătrundă între ei.

Domnul v-a dat astăzi amândurora o grădină s-o cultivaţi. Dacă este neglijată, orice grădină poate deveni foarte uşor o sălbăticie. În Proverbe 24:30-34, citim despre grădina unui leneş care se transformase într-o astfel de sălbăticie. Este ceea ce s-a întâmplat în multe căsnicii. Dar nu trebuie să se întâmple niciodată în a voastră. Promisiunea lui Dumnezeu pentru voi amândoi este: „Căsnicia voastră va fi ca o grădină bine udată".

Vreau să vă vorbesc astăzi despre trei grădini descoperite în Scriptură:

  1. Grădina Edenului.
  2. Grădina Ghetsimani şi Calvarul.
  3. Grădina Mirelui (din Cântarea Cântărilor).
    1. Păcatul a venit în grădină. Mântuirea a venit de asemenea în grădină. Şi căsnicia voastră poate fi ca o grădină care-L glorifică pe Hristos.

      1.Grădina Edenului

      Cum a intrat păcatul în grădină? În esenţă, datorită a două atitudini greşite pe care le-au avut Adam şi Eva.

      Prima a fost mândria. Ei au gândit că ştiau mai bine decât Dumnezeu. Au crezut că Îl puteau desconsidera pe Dumnezeu şi merge mai departe. Tot aşa gândesc şi mulţi oameni din lume.

      A doua a fost egoismul. S-au gândit la ceea ce ar fi putut obţine pentru ei înşişi dacă ar fi mâncat din fruct. Spune acolo că „femeia a văzut că pomul era bun de mâncat şi plăcut de privit şi că pomul era de dorit să facă pe cineva mai înţelept".

      La început, mândria şi egoismul au fost cauzele păcatului. Şi acestea sunt rădăcinile întregului păcat din rasa umană de astăzi - şi multe sunt manifestările acestora.

      În esenţă, omul este centrat în el însuşi şi doreşte să trăiască o viaţă independentă de Dumnezeu. Aşa vine păcatul.

      2.Grădina Ghetsimani şi Calvarul

      Păcatul a venit într-o grădină. Şi Isus a zămislit mântuirea noastră tot într-o grădină.

      Mulţi ştiu despre grădina Ghetsimani. Dar ei nu ştiu că Isus a fost răstignit tot într-o grădină şi că tot într-o grădină a fost şi îngropat. Ioan 19:41 spune: „În locul unde fusese răstignit era o grădină şi în grădină un mormânt nou, în care nu mai fusese pus nimeni".

      Isus a fost trădat într-o grădină, a fost răstignit într-o grădină, a fost îngropat într-o grădină şi a fost înviat din morţi într-o grădină. Mântuirea a venit pentru voi amândoi în acea grădină. Câştigul a tot ceea ce Isus a făcut în acea grădină poate fi astăzi al vostru.

      Când ne uităm la viaţa pământească a lui Isus, vedem în ea exact opusul mândriei şi al egoismului pe care-l întâlnim în rasa lui Adam.

      În viaţa lui Hristos vedem o smerenie care era gata să facă întocmai ce Tatăl Lui aştepta de la El - chiar dacă aceasta a însemnat în final să moară pe o cruce. El a ales prompt acea cale - fără nicio reţinere.

      Totodată, Hristos se gândea la nevoile altora şi nu la cele ale Lui - şi era gata să Se sacrifice pe Sine ca să-i ajute pe alţii. Aceasta este atitudinea pe care El o aşteaptă s-o manifestaţi şi voi doi.

      3.Grădina Mirelui

      A treia grădină la care doresc să mă refer nu este una bine-cunoscută majorităţii creştinilor. Această grădină este menţionată în Cântarea Cântărilor (care este un cântec ce descrie relaţia dintre un Mire şi o Mireasă, dintre un soţ şi o soţie).

      În Cântarea Cântărilor 4:12, Mirele spune: „Mireasa mea este ca o grădină închisă". Aici mirele este Hristos. Şi noi, mireasa Lui, trebuie să fim o grădină păstrată numai pentru El. Iată ceea ce trebuie să înţelegeţi înainte de toate: Sunteţi chemaţi să plantaţi împreună o grădină în căsnicia voastră. Dar acea grădină nu este în primul rând pentru câştigul vostru, sau pentru câştigul

      altora, ci pentru Domnul. Ţineţi minte întotdeauna acest lucru - căsnicia voastră este menită a fi o grădină pentru Domnul. Apoi, ca produs secundar, alţii vor fi de asemenea binecuvântaţi prin ea.

      Aceasta este ceea ce Isus a propovăduit. Când cineva L-a întrebat care era cea mai mare poruncă din lege, El a răspuns: „Cea mai mare poruncă este să-L iubeşti pe Dumnezeu cu toată inima ta - şi apoi vei putea să-l iubeşti pe aproapele tău ca pe tine însuţi" (parafrazare Matei 22:37-40).

      Viaţa noastră trebuie să înceapă întotdeauna cu Dumnezeu. De aceea, Dumnezeu i-a creat pe Adam şi Eva separat şi nu împreună - aşa încât, atunci când Adam şi-a deschis ochii, prima persoană pe care a văzut-o a fost Dumnezeu, şi nu Eva. Iar când Eva a fost creată mai târziu şi şi-a deschis ochii, prima persoană pe care ea a văzut-o a fost tot Dumnezeu, şi nu Adam. Acesta este parcursul care trebuie să existe întotdeauna în viaţa voastră, dacă e ca mariajul vostru să fie ca o grădină bine udată.

      Orice grădină are nevoie de ploaie. Şi în noul legământ avem oportunitatea să fim umpluţi cu Duhul Sfânt - ploaia cerurilor. Vreau să vă încurajez să-L căutaţi pe Dumnezeu cu toată inima pentru aceasta. A fi plin de Duhul Sfânt înseamnă să ai fiecare domeniu al vieţii sub controlul Duhului Sfânt. Deschide- te atunci ploii cerului în fiecare zi din viaţa ta.

      Văd că există o mare diferenţă între cultura răsăriteană şi cea apuseană. Dar în ambele culturi mândria este aceeaşi! În cultura răsăriteană - în căsniciile din India - nu se cântă: „Iată, vine mireasa". Se cântă: „Iată, vine mirele". La unele căsătorii indiene, mirele vine călărind un cal pentru că el este persoana importantă, din nunta răsăriteană. Iar mireasa merge pe jos în spatele calului, pentru că este considerată inferioară. Aceasta este cultura răsăriteană.

      Totuşi, în cultura apuseană, lucurile sunt inversate. Aici, în timpul ceremoniei, toată lumea se ridică în picioare pentru mireasă, dar nimeni nu se ridică pentru mire! Deoarece aici accentul este pe mireasă: „Iată, vine mireasa"!

      Într-o cultură creştină, însă, ar trebui să fie: „Iată, vine Domnul". Ambele culturi, răsăriteană şi apuseană, au fost mânjite de păcat. Într-una, bărbatul este proeminent, iar în cealaltă, femeia este cea proeminentă. Dar când Domnului i se dă primul loc, poţi atunci spune: „Iată, vine Domnul".

      Mai mult: în cultura răsăriteană, bărbatul se laudă: „Nu eu am cerut-o. Tatăl ei a venit şi m-a cerut." Sesizaţi mândria aici? În cultura apuseană, însă, fata este cea care spune: „Nu eu l-am căutat. El a venit, m-a curtat şi m-a cucerit". Şi aici este de asemenea mândrie.

      Dar în cultura creştină noi spunem umili: „Domnul ne-a adus împreună. Noi Îl iubim pe Domnul şi suntem amândoi egali în ochii Lui."

      Vreau să vă încurajez pe amândoi să vă ridicaţi deasupra mândriei culturilor voastre specifice şi să fiţi creştini. Lăsaţi ca în fiecare dimineaţă cântecul vostru

      să fie: „Iată, vine Domnul" - şi fie ca voi amândoi să fiţi slujitorii Lui smeriţi. Atunci, căsnicia voastră va fi ca o grădină bine udată.

      Împreună cu mândria, egoismul este de asemenea comun tuturor culturilor. Când un bărbat caută o fată cu care să se căsătorească, el caută într-un mod egoist, ghidându-se după frumuseţea fizică - o fată drăguţă. Şi când o fată caută un bărbat cu care să se căsătorească, ea caută în mod egoist banii - un bărbat bogat. Acest lucru este adevărat peste tot în lume.

      Dar într-o cultură creştină alegi o persoană în primul rând pentru că acea persoană Îl iubeşte pe Domnul şi Îl onorează pe El. Şi de aceea vreau să vă îndemn pe amândoi să vă ridicaţi şi aici deasupra egoismului rasei umane.

      Cum amândoi proveniţi din culturi diferite, cred că am clarificat faptul că nicio cultură nu este superioară alteia. Răsăritenii cred că sunt superiori apusenilor şi apusenii cred că sunt superiori răsăritenilor. Dar amândouă perspectivele sunt greşite. Cultura creştină este cea mai distinsă - şi pe aceasta doreşte Dumnezeu să o urmaţi voi.

      Am dat o căutare pe 'Google' să aflu cum se plantează o grădină bună şi iată cinci reguli pe care le-am găsit:

      1. 1. Folosiţi seminţe care sunt rezistente la boli. Cheia pentru un control eficace al bolilor este prevenirea. Noi semănăm seminţe cu limba noastră. Asiguraţi-vă că nu răspândiţi boli prin cuvintele pe care vi le spuneţi unul celuilalt. Folosiţi cuvinte care sunt rezistente la boli atunci când vorbiţi. Unele boli necesită pulverizări frecvente cu insecticid care să protejeze plantele. Trebuie să fiţi necruţători cu limba voastră, dacă vreţi să evitaţi să aveţi în grădină buruieni. Sper că nu veţi permite niciodată buruienilor să crească în căsnicia voastră.
      2. 2. Îmbunătăţiţi solul cu fertilizatori. Dacă doriţi o căsnicie feiricită, încurajaţi-vă şi apreciaţi-vă unul pe altul. Îngrăşaţi pământul cu astfel de fertilizatori - şi atunci veţi obţine o recoltă bună!
      3. 3. Distrugeţi orice plante care au boli ce nu pot fi controlate. Acest lucru se referă la activităţi care au scăpat de sub control şi duc la dependenţă - cum ar fi uitatul prea mult la televizor. Distrugeţi aceasta - nu televizorul în sine, ci timpul pierdut în faţa lui. Controlaţi astfel de activităţi. Această regulă se referă la boli pe care nu le poţi controla. Dacă le poţi controla, atunci este bine. Dar este important să controlezi astfel de activităţi.
      4. 4. Tăiaţi frunzele bolnave imediat ce le observaţi. Înseamnă că, imediat ce ai realizat că ai rănit-o pe cealaltă persoană - aceasta fiind frunza bolnavă, tai-o imediat. Cere imediat iertare. Şi iartă neîntârziat. Altminteri, astfel de probleme pot deveni mai mari. Şi încă un lucru: Aruncă acea frunză bolnavă: Nu-ţi aminti trecutul.
      5. 5. Nu planta mai mult decât poţi să îngrijeşti în mod corespunzător. Nu aglomera plantele. Aglomerarea împiedică mişcarea aerului curat şi expunerea suficientă la lumina soarelui. Ceea ce înseamnă că n-ar trebui să încerci să faci prea multe lucruri în cele 24 de ore pe zi, încât grădina căsniciei tale să fie neglijată - şi familia ta să devină ultima prioritate. Grădina „familiei" tale trebuie întotdeauna să fie prioritatea ta Numărul Unu. Supra-aglomerarea va împiedica expunerea suficientă la lumina soarelui (lumina lui Dumnezeu) precum şi aerisirea (părtăşia bună dintre voi amândoi).

      Acestea sunt legile pe care Dumnezeu Însuşi le-a făcut pentru grădinile din întreaga lume. Aşa că, fă din familia ta prima ta prioritate.

      Şi acum permiteţi-mi să mă întorc la Cântarea Cântărilor 4:16: „Scoală-te, vântule de miazănoapte! Vino, vântule de miazăzi! (Vântul din nord este rece şi vântul din sud este cald) . Suflaţi peste grădina mea, ca să picure mirosurile din ea! - Să intre preaiubitul meu în grădina lui şi să mănânce din roadele ei alese!"

      În fiecare căsnicie ne vom confrunta cu vântul nordic, rece, al adversităţii şi cu vântul sudic, cald, al prosperităţii. Dar când Isus este Capul nostru şi Îi permitem Lui să ne controleze viaţa atunci, fie că ne confruntăm cu adversitate sau cu prosperitate, încercare sau mulţumire, amândouă aceste vânturi vor răspândi mireasma lui Hristos prin noi.

      În lume, oamenii nu pot face acest lucru. Ei se plâng chiar şi împotriva lui Dumnezeu în perioadele de adversitate. Toţi oamenii din lume se pot descurca cu vântul sudic, al prosperităţii. Dar ei nu se pot descurca şi cu vântul nordic, al adversităţii.

      Mireasa lui Hristos, însă, se poate descurca în mod victorios atât cu adversitatea cât şi cu prosperitatea. La fel poate fi şi pentru voi - şi pentru noi toţi care suntem căsătoriţi.

      Şi în final, citim aici: „Să intre preaiubitul meu în grădina lui şi să mănânce din roadele ei alese!" Biruinţele tale în timp de nenorocire sunt de văzut doar pentru Domnul - şi nu ca tu să te lauzi faţă de alţii. Domnul vede viaţa ta în secret atunci când alţii n-o văd. Şi când intră în grădina Lui, El ar trebui întotdeauna să găsească acolo ceva care să-I desfate inima.

      Fie ca Dumnezeu să vă binecuvânteze pe amândoi. Amin.

Capitol 4
Mesaje transmise la nunţile celor patru fii ai noştri

(Mesaj transmis la nunta lui Sunil (al patrulea fiu al meu) şi Anugrah)

Cuvântul lui Dumnezeu este fundamentul vieţii noastre, al casei noastre şi a tot ceea ce există în această lume - fiindcă Dumnezeu a creat această lume prin Cuvântul Lui. Aşa că, dacă păstrăm ca fundament al nostru doar Cuvântul lui Dumnezeu, nimic nu poate merge rău.

În Exod 25, vedem pentru prima dată cum Dumnezeu Îşi descoperă dorinţa Sa de a locui cu omul. Dumnezeu spune acolo în Exod 25:8, „Să-Mi facă un locaş sfânt şi Eu voi locui în mijlocul lor". Se referă la cortul peste care stătea focul lui Dumnezeu - slava lui Dumnezeu care-i evidenţia pe acei israeliţi drept diferiţi de toate celelalte popoare din lume.

Este uşor să faci un cort întocmai ca cel despre care citim în Exod, pentru că acolo sunt indicate toate dimensiunile lui. Putem face o reproducere exactă a acelui cort, dar acolo există totuşi un lucru pe care nu-l vom putea copia - slava lui Dumnezeu care stătea peste el. Cel mai important lucru referitor la acel sanctuar era slava lui Dumnezeu care stătea peste el - ea arăta prezenţa Lui în poporul Lui.

Sunil şi Anugrah, acum că vă căsătoriţi, cel mai important lucru pe care voi trebuie să-l realizaţi este să faceţi din casa voastră un sanctuar pentru Dumnezeu - nu un loc unde căutaţi să vă faceţi unul altuia pe plac, deşi trebuie să căutaţi să vă faceţi pe plac unul altuia; nici măcar un loc unde să-i binecuvântaţi pe alţi oameni, deşi casa voastră ar trebui să-i binecuvânteze pe alţi oameni; dar, în primul rând, un loc unde Dumnezeu Îşi poate manifesta prezenţa şi unde Isus se simte acasă. Dumnezeu spune: „Să-Mi facă un loc pentru Mine unde să locuiesc."

Şi doresc să vă spun amândurora: Dumnezeu vă porunceşte să zidiţi o casă în care să locuiască El.

Ştim cu toţii cum se întâmplă să mergem în unele case şi să nu ne simţim ca acasă. În timp ce, în alte case, chiar din momentul în care intrăm, oamenii ne fac să ne simţim complet ca acasă. Este greu să explicăm acest sentiment, dar îl cunoaştem cu toţii. O casă creştină trebuie să fie un loc unde Isus se simte complet ca acasă. Adică El se bucură de tot ceea ce vede acolo. Se bucură de cărţile pe care le citeşti, revistele pe care le cumperi, de conversaţiile dintre soţ şi soţie, de lucrurile despre care discutaţi, de programele pe care le vizionaţi la televizor şi de tot restul. În multe case creştine, există versete din Biblie atârnate pe pereţi. Dar acolo Isus nu se simte acasă.

Vă puteţi imagina cu ce anticipare teribilă i-a adus Dumnezeu pe Adam şi Eva împreună. Ce planuri minunate avea El pentru ei ca Tată. Eu sunt tată şi ştiu

cu ce anticipare îmi privesc astăzi fiul căsătorindu-se. Dar ceea ce simt eu este doar o fracţiune din ceea ce a simţit Dumnezeu când i-a adus împreună pe Adam şi Eva. El a sperat că ei vor avea acolo o casă minunată în care El va fi întotdeauna primul. Dar cât de repede a fost Dumnezeu dezamăgit! Nu S-a supărat pe ei; S-a întristat. Cred că astăzi e multă tristeţe în inima lui Dumnezeu când vede starea multor case creştine unde nu e nicio pace, ci numai ceartă şi luptă. Se întorc către El numai atunci când dau de necaz. Oamenii lumii se întorc spre Dumnezeu numai atunci când se confruntă cu unele probleme. Dar, ca şi creştini, noi trebuie să fim diferiţi. Dumnezeu nu este un număr de urgenţă la care să sunăm când ne găsim în vreo greutate. Nu. Dumnezeu trebuie să fie tot timpul Centrul vieţii noastre.

Cuvântul lui Dumnezeu ne-a fost dat exact aşa cum primim „Instrucţiunile de utilizare ale producătorului" odată cu achiziţionarea oricărui aparat. După ce cumpărăm un aparat electronic, toţi suntem foarte atenţi să urmăm întocmai acele instrucţiuni. Dacă aparatul are vreo problemă şi-l duci producătorului, prima întrebare pe care ţi-o va pune va fi: „Ai urmat întocmai instrucţiunile din manualul producătorului?" De fapt, pe majoritatea certificatelor de garanţie se precizează clar că garanţia se anulează, dacă nu respecţi instrucţiunile întocmai.

Însă ceea ce este extraordinar despre Dumnezeu e faptul că, oricând mergem la El cu viaţa noastră stricată, El încă este doritor să ne-o repare. Ce primim de la El nu are doar un an garanţie! Ci garanţie pe viaţă! Dacă vii la El cu viaţa ta stricată, El ţi-o va îndrepta. Acesta este lucrul minunat despre Dumnezeu - El este un Tată iubitor. Şi este foarte important să ştii că Acela care îţi cere să-I faci Lui un sanctuar din casa ta este un Tată iubitor. El este foarte, foarte interesat de viaţa voastră, chiar din această primă zi şi El doreşte să fiţi fericiţi până în ziua când Isus se va întoarce.

De câteva decenii gust puţin din această fericire cu soţia mea în viaţa noastră conjugală. Şi pot să vă spun că cea mai minunată viaţă pe care o puteţi trăi vreodată este una în care Isus este Centrul vieţii voastre şi unde totul în casa voastră e determinat de faptul dacă familia voastră îl face sau nu pe Isus fericit- modul în care vă petreceţi timpul, modul în care vă cheltuiţi banii şi modul în care faceţi orice altceva. Dacă trăiţi aşa, atunci când veţi ajunge la sfârşitul vieţii sau dacă Hristos se întoarce între timp şi veţi sta înaintea Lui, El vă va spune: „Bine făcut". Nu va conta ce au crezut alţii despre voi.

O trăsătură a omului este aceea că el judecă după aparenţele exterioare. Eu însumi am făcut acest lucru mulţi ani, când eram legalist. Dar acum văd mai limpede că inima este cea la care se uită Dumnezeu. Vreau să vă amintesc amândurora că inima voastră este cea care trebuie să fie întotdeauna pură. Este un lucru secundar dacă locuinţa voastră e un palat sau o colibă - aparenţa exterioară este secundară. Inima voastră este ceea ce Dumnezeu vede. Aşa că asiguraţi-vă că inimile voastre sunt împreună un sanctuar - un loc sfânt

- pentru ca Dumnezeu să locuiască acolo.

1.O casă unde este pace

Unde locuieşte Dumnezeu? În primul rând într-o casă unde este pace. Când Isus Şi-a trimis ucenicii în diferite locuri ca să predice, El le-a spus în, Luca 10:5-7, să caute o casă unde era pace. Şi când ar fi găsit o casă de acest fel, trebuiau să stea numai acolo şi să nu mai caute altă casă. De ce i-a îndrumat El astfel? Pentru că ştia că nu vor găsi multe case unde să fie pace.

Dumnezeu locuieşte într-o casă unde nu e nicio luptă. Pentru ce se luptă între ei soţii şi soţiile în toate situaţiile? În principal, pentru lucruri materiale - nişte chestiuni pământeşti care nu merg bine. Lucrurile vor merge prost în această lume. Dar când ceva merge prost, aminteşte-ţi că singurul lucru grav este păcatul. Toate celelalte lucruri sunt secundare şi neimportante. Sper ca amândoi să vedeţi clar acest lucru: Că singurul lucru care este grav e păcatul. Dacă purtaţi amărăciune tot timpul şi nu vorbiţi unul cu altul datorită problemelor pământeşti, acest lucru va îndurera inima lui Dumnezeu. Permiteţi-mi să vă împărtăşesc această fărâmă de înţelepciune: Urâţi păcatul - deoarece acesta este singurul lucru care vă poate distruge căsnicia.

Amintiţi-vă: casa voastră trebuie să fie un sanctuar pentru Dumnezeu. Şi dacă intervine ceva care tulbură pacea din casa ta, ea nu va mai fi un sanctuar. Nu spun că Domnul se va mânia pe voi şi vă va blestema. Nu. El niciodată nu vă va blestema şi nici nu se va mânia pe voi. Dar El va fi nefericit. Şi sunt sigur că doriţi ca Isus să fie fericit în casa voastră din Ziua Unu.

Mă rog ca în tot ceea ce faceţi să spuneţi: „Doamne, nu ne interesează dacă oamenii sunt sau nu fericiţi cu noi. Tu eşti fericit? Este ceva în viaţa noastră, în gândurile noastre sau în atitudinea noastră unul faţă de celălalt care Te face nefericit pe Tine? Noi vrem ca Tu să fii fericit în casa noastră. Vom evalua totul în viaţa noastră prin această întrebare: Îi va face acest lucru plăcere Domnului". Vă puteţi imagina cum va fi atunci casa voastră? Va avea aceeaşi slavă a lui Dumnezeu care strălucea deasupra cortului. Şi oamenii vor fi atraşi către Dumnezeul Cel Viu prin casa voastră.

Dumnezeu locuieşte acolo unde amândoi, soţul şi soţia, sunt gata să renunţe la drepturile lor de dragul păcii. A venit odată un cuplu la mine, care se aflau în drum să prindă un tren şi mi-au spus: „Frate Zac, poţi să ne dai o povaţă în două minute?" Am spus: „Sigur. Iat-o: Fiţi întotdeauna gata să vă cereţi iertare unul altuia; şi întotdeauna gata să vă iertaţi unul pe celălalt."

Dacă eşti gata să ceri iertare imediat ce ai făcut ceva rău şi eşti gata să ierţi imediat ce persoana de lângă tine îţi cere iertare, pot să vă dau garanţie scrisă că în fiecare zi casa voastră va fi o casă de pace.

Casa voastră poate fi aşa. Dar trebuie să fiţi foarte sensibili cu privire la acest aspect. Dacă îţi intră un ţepuş în picior, nu aştepţi nici măcar o secundă până să-l scoţi. În acelaşi fel, imediat ce simţi vreo tulburare în inimă, trebuie s-o îndepărtezi numaidecât. Este un ţepuş; şi te va distruge. Îţi va contamina inima

mai mult decât ar putea să-ţi infecteze un ţepuş piciorul. Urmăreşte pacea cu orice preţ. Nu contează ce altceva ai putea pierde - bani sau orice altceva. Acele lucruri nu sunt la fel de importante ca pacea. Sper că amândoi recunoaşteţi că, dacă ar fi să puneţi în balanţă pacea şi banii, pacea ar cântări mult mai mult decât banii. Amintiţi-vă acest lucru!

Merge ceva prost în casa ta într-o zi? S-a ars mâncarea? Nu contează. Ce contează că nu poţi mânca o mâncare pentru că s-a ars? Poate că aceasta te va menţine mai viguros şi mai sănătos şi te va face chiar mai spiritual! Dar dacă te superi din cauza aceasta, atunci diavolul a câştigat!

Amintiţi-vă ce s-a întâmplat cu primul cămin pe care l-a întemeiat Dumnezeu. Diavolul de-abia aştepta pe furiş, încercând să pătrundă între Adam şi Eva. Şi a reuşit. A reuşit să intre şi între Iov şi soţia lui. Şi a reuşit să intre la fel de bine şi între Isaac şi Rebeca.

Niciodată voia lui Dumnezeu nu este ca Satan să intre între soţ şi soţie. Aşa că fie ca niciodată să nu vi se întâmple acest lucru. Fie ca Dumnezeu să se bucure de casa voastră întotdeauna şi fie ca El să vă asigure pacea tot timpul.

2. Unde soţul şi soţia sunt pocăiţi şi zdrobiţi

Al doilea lucru pe care doresc să-l spun se găseşte în Isaia 57:15:

„Eu locuiesc în locuri înalte şi în sfinţenie; dar sunt cu omul zdrobit şi smerit". Dumnezeu locuieşte cu aceia care sunt plini de căinţă şi zdrobiţi în duh. O persoană zdrobită este una care e mai conştientă de propriile lipsuri şi eşecuri, decât de cele ale oricui altcuiva. Lumea este plină de oameni care sunt conştienţi de eşecurile altor oameni. Astăzi, în casele obişnuite, conversaţiile se referă în majoritatea lor la eşecurile altor oameni şi ale familiilor acelora. Suntem grabnici să observăm eşecuri în ceilalţi. Adeseori însă, nu vedem lucrurile bune din acei oameni. Toţi ne facem vinovaţi de acest lucru. În trecut, eu însumi am fost vinovat de aceasta. Dar Dumnezeu mi-a dat lumină asupra acestui rău şi m-am pocăit.

Nu avem niciun drept să aruncăm cu pietre în nimeni pentru că noi înşine suntem păcătoşi, salvaţi de harul lui Dumnezeu. Dar din fericire suntem oameni care nu vrem să continuăm să facem iar şi iar acelaşi păcat - în special, păcatul discutării greşelilor altor oameni. Ştim cu toţii diferenţa dintre o oglindă de baie şi una de maşină. Într-o oglindă de baie, ne vedem propria faţă. Într-o oglindă de maşină vedem faţa altcuiva. Ni se spune în Iacov 1:23-25 că Biblia este ca o oglindă. Dar este vorba de o oglindă de baie sau una de maşină? A cui faţă o vedeţi acolo? Vezi în ea un cuvânt pe care să-l predici altcuiva? Ori vezi în ea ceva ca tu însuţi nu asculţi. În Evrei 10:7, spune că „În sulul Cărţii este scris despre mine".

Mi-am petrecut mulţi ani din viaţă prosteşte, uitându-mă în Cuvântul lui Dumnezeu ca într-o oglindă de maşină, căutând versete pe care să le predic altor oameni. Şi în acei ani am fost nenorocit şi i-am adus totodată şi pe alţii în robie. Dar acum am fost eliberat de toate acelea. Am încă propriile mele

convingeri, dar nu le impun niciodată altora. Le împărtăşesc altora, dar niciodată nu le impun asupra lor, pentru că nu aceasta este treaba mea. Trebuie să trăiesc numai înaintea Feţei lui Dumnezeu.

Şi acum ştiu acest adevăr minunat că poate cealaltă persoană nu are atâta lumină cât mi-a dat mie Dumnezeu. Acest adevăr m-a ajutat atât de mult în ultimii 20 de ani şi mai bine. Înainte, mă aşteptam ca toată lumea din jurul meu să aibă aceeaşi lumină şi înţelegere a păcatului pe care o aveam eu. Dar am descoperit de-a lungul anilor că fiecare persoană are numai o anumită măsură de lumină şi înţelegere. Şi Dumnezeul Cel Atotputernic aşteaptă ca fiecare persoană să trăiască potrivit luminii pe care ea însăşi o are, şi nu potrivit luminii pe care o are altcineva. Ştim câtă lumină ne-a dat Dumnezeu nouă. Dar nu ştim câtă lumină i-a dat Dumnezeu celeilalte persoane. Aşa că trebuie să fim îndurători.

[În acest moment al discursului, lumina electrică s-a stins datorită unei întreruperi de electricitate.]

Aţi văzut cum s-a stins chiar acum lumina! Aceasta este o ilustraţie. Înţelegeţi că unii oameni văd clar lucrurile, într-o lumină foarte strălucitoare, în timp ce alţii văd lucrurile într-o lumină mai înceţoşată. A fost bine că Dumnezeu ne-a arătat o demonstraţie a acestui adevăr în faţa ochilor noştri chiar acum - cu lumina care s-a stins!

Deci Sunil: Admite faptul că Anugrah poate nu are la fel de multă lumină ca tine în unele domenii.

Şi Anugrah: Admite faptul că poate Sunil nu are la fel de multă lumină ca tine în unele domenii.

Fiecare trebuie să trăiţi potrivit luminii pe care tu o ai, şi să-l lăsaţi pe celălalt să trăiască potrivit luminii pe care el sau ea o are.

Un elev de clasa a şasea ştie mai multe decât un elev de clasa a doua. Aşa că dacă un elev de a şasea se aşteaptă ca cel de a doua să ştie la fel de multe ca el, atunci e nebun. Şi dacă eu, la vârsta de 65 de ani, mă aştept ca un tânăr de 26 de ani să aibă la fel de multă lumină şi înţelegere asupra căilor lui Dumnezeu după cum am eu, atunci înseamnă că sunt nebun. Dar nu voi fi nebun.

Mulţi creştini sunt nebuni. Ei se aşteaptă ca alţii să capete înţelepciunea pe care ei înşişi au căpătat-o în 30 de ani.

Câtă înţelepciune mă aştept atunci să aibă acest cuplu? Doar înţelepciunea oamenilor aflaţi la 20 de ani.

Şi Sunil şi Anugrah: vă voi spune ceva care să vă încurajeze. Probabil veţi face de zece ori mai puţine lucruri nebuneşti decât am făcut eu când eram de vârsta voastră! Sper că aceasta vă încurajează. Dar Dumnezeu a fost îndurător cu mine şi El m-a încurajat în ciuda tuturor greşelilor mele.

Permiteţi-mă să vă spun ceva amândurora ca un tată. Şi fiindcă veni vorba, Anugrah, nu sunt socrul tău, tatăl tău după lege. Cu mult timp în urmă am decis că, atâta timp cât eu nu mai sunt sub lege, ci sub har, nu voi avea niciodată o noră, o fiică după lege, ci numai fiice. Poţi să mă testezi în următorii ani să vezi dacă te tratez ca pe o fiică sau ca pe o noră. Şi dacă alunec vreodată, te rog aminteşte-mi ce am spus astăzi, că te voi trata ca pe o fiică. Aşa voi face.

Ceea ce vreau să vă spun ca tată al vostru este că niciodată nu voi aştepta de la voi să aveţi lumina şi înţelepciunea pe care o am eu. Sper să aveţi la fel de multă înţelepciune ca mine înainte să ajungeţi la vârsta de 65 de ani - poate când veţi avea 45 de ani. Şi când veţi avea 65 de ani, sper să aveţi mult mai multă înţelepciune decât am eu chiar acum.

Aşa că, atunci când întâlniţi oameni care se aşteaptă să aveţi înţelepciunea pe care ei au acumulat-o în 40 de ani, să nu ţineţi seama de ei. Există un verset scump în Isaia 42:19 care spune că adevăratul slujitor al Domnului este atât orb, cât şi surd. Fiţi orbi şi surzi la opiniile oamenilor din jurul vostru. Acel verset m-a ajutat extraordinar de mult. Vă va ajuta şi pe voi. Numai dacă sunteţi orbi şi surzi la opiniile oamenilor din jurul vostru puteţi trăi înaintea feţei lui Dumnezeu ca slujitori ai Săi.

Aşadar căutaţi să vedeţi ce merge prost cu voi înşivă şi nu cu alţii pe care-i criticaţi. Dacă alţii vor să se distrugă, criticându-vă, lăsaţi-i să se distrugă. Dar eu am decis cu mulţi ani în urmă că nu mă voi distruge pe mine însumi în acest fel. Am făcut multe prostii în zilele tinereţii mele. Dar am puţin mai multă înţelepciune acum. Pavel spunea: „Când eram copil, vorbeam ca un copil, simţeam ca un copil, gândeam ca un copil; când am devenit matur, am terminat cu ce era copilăresc" (1 Corinteni 13:11).

Vreau de asemenea să vă încurajez pe amândoi să vă maturizaţi repede.

3. Unde soţul şi soţia sunt sfinţi

Dumnezeu locuieşte într-o casă unde soţul şi soţia umblă în fiecare zi în sfinţenie.

Ni se spune în Ezechiel 43:12:

„Aceasta este legea casei - tot locul pe care-l va cuprinde ea este preasfânt".

Cortul are trei părţi - Curtea din Afară, Locul Sfânt şi Locul Preasfânt. Şi, dintre toate trei, Locul Preasfânt era cel mai mic.

Dar citim aici că, în noul legământ, nu va mai exista nicio curte din afară sau loc sfânt. Tot locul va fi Locul Preasfânt. Aceasta înseamnă că slava lui Dumnezeu sub noul legământ nu va sta doar într-un colţ, ca în cortul întâlnirii, ci peste toată construcţia.

În cazul vieţii voastre acest lucru înseamnă că urmează să fiţi sfinţi tot timpul - nu doar Duminica, ci în fiecare zi. Veţi fi sfinţi, nu numai când citiţi Biblia, ci în

toate lucrurile pe care le faceţi. Fiecare ungher şi colţişor al vieţii şi al casei voastre urmează să fie sfânt. Şi sfinţenia nu este o chestiune de respectare a unor rituale religioase, ci de evitare a oricăror lucruri care nu-i plac lui Dumnezeu - potrivit luminii pe care o aveţi. Fie ca acest lucru să fie adevărat în amândouă vieţile voastre.

Dumnezeu are un plan minunat pentru viaţa voastră împreună. La început, când Dumnezeu l-a creat pe Adam, nu exista nicio Eva. Dumnezeu a suflat viaţă în Adam şi când Adam a deschis ochii prima persoană pe care a văzut-o a fost Dumnezeu. Şi eu sper, Sunil, că prima persoană pe care o vezi în fiecare zi, în viaţa ta, va fi Dumnezeu Însuşi. Apoi Dumnezeu l-a trimis pe Adam într-un somn adânc şi i-a luat una din coastele sale şi a făcut-o pe Eva. Şi când Eva a deschis ochii, prima persoană pe care a văzut-o a fost tot Dumnezeu. Şi sper, Anugrah, că prima persoană pe care o vei vedea în viaţa ta va fi Dumnezeu Însuşi. Eva nici măcar nu ştia că Adam exista, atunci când L-a văzut pe Dumnezeu. Numai după aceea Dumnezeu a adus-o pe Eva lui Adam şi i-a spus:

„DA. Acum voi amândoi vă puteţi căsători". Ei se iubeau cu adevărat atunci - pentru că ei amândoi Îl văzuseră mai întâi pe Dumnezeu. Acesta este secretul unei dragoste nesfârşite în căsnicie - amândoi trebuie să-L vedeţi mai întâi pe Dumnezeu.

Şi ceea ce Dumnezeu a făcut pentru Adam, El a făcut de asemenea pentru tine, Sunil. Acum 26 de ani când te-ai născut, noi eram fericiţi ca şi părinţi ai tăi. Dar Dumnezeu ştia despre naşterea ta cu mult înainte de acea zi. Numele tău era scris în Cartea Vieţii cu mult înainte ca eu şi mama ta să ne căsătorim. Adevărul extraordinar este că Dumnezeu planificase şi căsătoria ta, înainte să te naşti. Şi aşa, la câţiva ani după ce te-ai născut, Dumnezeu a adus pe lume o fetiţă, într-o altă parte a Indiei - cu un plan pe care tu nu-l cunoşteai şi despre care nu ştia nici Anugrah. Dumnezeu este un Peţitor extraordinar şi El a avut acest plan minunat pentru voi amândoi, despre care n-aţi ştiut nimic niciunul dintre voi. Şi pe măsură ce această fetiţă a crescut, tot timpul Dumnezeu te-a avut pe tine în minte pentru ea. Şi apoi, într-o zi, El v-a adus pe amândoi împreună, exact la fel cum El i-a adus împreună pe Adam şi pe Eva. Cât de bun a fost Dumnezeu cu voi!

Aşadar, rugăciunea mea pentru voi amândoi este ca Dumnezeu să se bucure cu adevărat de viaţa voastră şi să faceţi din căminul vostru un sanctuar.

Fie ca Dumnezeu să vă binecuvânteze pe amândoi. Amin.