Cartea Iov a fost scrisă cu aproximativ 500 de ani înainte ca Moise să scrie Geneza, și este prima carte de Scriptură inspirată. În ea vedem originea învățăturii false (atât de răspândită în creștinismul de astăzi) că "sănătatea și prosperitatea" sunt dovada binecuvântării lui Dumnezeu.

Elifaz, Bildad și Țofar erau trei predicatori care au venit la Iov și i-au spus că pierderea sănătății și a bogăției sale dovedeau că pierduse binecuvântarea lui Dumnezeu în viața lui. Mesajul lor esențial era că, binecuvântarea lui Dumnezeu va aduce întotdeauna prosperitate și sănătate.

Dar, deși Iov își pierduse toată "sănătatea și prosperitatea", el era încă în voia perfectă a lui Dumnezeu (după cum vedem din Iacov 5:11). Dar cei trei predicatori care predicau "evanghelia sănătății și prosperității" erau total în afara voii lui Dumnezeu. Faptul că îl acuzau pe Iov dovedea că ei erau de fapt în părtășie cu Satan, pârâșul (Apocalipsa 12:10).

Dumnezeu i-a mustrat pe toți acei trei predicatori, spunând: "Mânia Mea S-a aprins împotriva voastră, pentru că n-aţi vorbit aşa de drept de Mine cum a vorbit robul Meu Iov" (42:7).

Dumnezeu le-a spus acolo că învățătura lor despre "sănătate și prosperitate" ca dovadă a binecuvântării Sale, era total greșită. Și Dumnezeu este la fel de mâniat pe predicatorii de astăzi ai"evangheliei sănătății și prosperității", din același motiv: Învățătura lor este greșită.

Unele dintre lucrurile pe care acești trei predicatori le-au spus (în Iov) par a fi drepte. Dar erau totuși greșite - fiindcă ei au predicat sănătatea și prosperitatea ca dovadă a binecuvântării lui Dumnezeu.

Încă un predicator - Elihu - s-a alăturat acestor trei predicatori mai târziu.

Acești patru predicatori sunt o imagine a patru tipuri de predicatori din creștinismul de astăzi.

Primul predicator - Elifaz - era un om care se axa în principal pe vedenii și îngeri. Există astfel de predicatori astăzi care vorbesc mereu despre îngerii și vedeniile pe care le-au văzut, încercând să introducă o anumită "autoritate" în cuvintele lor. Elifaz i-a spus lui Iov: "Ceea ce împărtășesc cu tine mi-a fost dat în secret. Mi-a fost șoptit în urechi. A venit într-o vedenie noaptea când alții dormeau. Frica m-a cuprins. Am tremurat în timp ce puterea lui Dumnezeu a venit peste mine. M-am cutremurat de groază. Un duh a venit înaintea feței mele. Am avut un tremur pe șira spinării. A stat nemișcat în fața mea. N-am putut să-i văd fața, dar am văzut conturul său. Apoi un glas a zis: 'Fi-va omul fără vină înaintea lui Dumnezeu? Fi-va el curat înaintea Celui ce l-a făcut?'" (Iov 4:12-17).

Acesta nu era Duhul Sfânt care i-a vorbit lui Elifaz. Satan era cel care a venit ca un înger de lumină, vorbind în "limbaj spiritual" (2 Corinteni 11:14). Duhul Sfânt nu sperie niciodată pe nimeni. Prin urmare, nu fiți înșelați de predicatori care vorbesc despre vedeniile și visele pe care le-au văzut.

Vedeniile și visele pot veni din trei surse.

În primul rând: Duhul Sfânt dă vedenii și vise - dar acestea vor fi întotdeauna în conformitate cu Cuvântul lui Dumnezeu (Fapte 2:17). Cei care primesc o vedenie autentică vor fi totuși ezitanți în a vorbi despre aceasta. Pavel a fost odată răpit până în al treilea cer, dar n-a vorbit niciodată despre acest lucru timp de 14 ani - și chiar și atunci a menționat asta doar unei singure biserici - iar și acest lucru a fost făcut doar pentru a stabili autoritatea sa de a scrie porțiuni de Scriptură ca apostol (2 Cor. 12:1-4). Dar Pavel a zis că nu i s-a permis să spună nimănui despre ceea ce auzise în cer. Aceasta este caracteristica unui credincios care a avut o vedenie adevărată a cerului.

În al doilea rând: Unele vedenii provin din surse satanice. Cei care sunt disperați să aibă o vedenie, pentru a primi o anumită cinste în fața oamenilor vorbind despre aceasta, se vor deschide lui Satan care va veni ca un înger de lumină și le va da nenumărate vedenii pentru a-i înșela (și a-i înșela și pe alții prin ei) (2 Corinteni 11:13-15).

În al treilea rând: Marea majoritate a vedeniilor provin din imaginația bogată a unei persoane. Cu toții suntem diferiți ca ființe umane - iar unii au o imaginație mai bogată decât alții. Tot ce trebuie să facă astfel de oameni pentru a obține o vedenie este să-și închidă ochii pentru câteva momente și să înceapă să-și imagineze! Imediat vor începe să "vadă" și să "audă" lucruri în mintea lor. Se poate ca ei să fie foarte sinceri, dar se înșală cu privire la vedeniile lor. Noaptea, astfel de oameni pot primi vise chiar și din mintea lor! Autoritatea în cuvintele noastre trebuie să vină din cuvântul scris al lui Dumnezeu, și nu din revelații sau vedenii sau vise particulare pe care ni le imaginăm ca fiind de la Dumnezeu.

Al doilea predicator - Bildad - credea în urmarea tradițiilor părinților. El a spus: "Ia în considerare ce ne-au învățat părinții noștri. Ei au mai degrabă dreptate decât noi, cei nou-veniți. Așadar, hai să ascultăm de cuvintele lor" (Iov 8:8-10). El este tipic pentru încă un alt grup de predicatori care se găsesc în creștinism. Acești oameni nu doresc să deranjeze niciuna dintre tradițiile care au fost transmise de sute de ani în "biserica lor" de către strămoșii lor - fie ele drepte, fie greșite. Ei nu vor vedenii sau vise - și nici nu vor schimbări. Nu vor să clatine barca. Și nici nu vor să schimbe direcția bărcii - chiar dacă merge în direcția greșită! Bildad era o persoană blândă. Dar tot l-a acuzat pe Iov. Sunt mulți oameni care au capacitatea de a spune într-un mod blând lucruri care rănesc mult! Cuvintele lor sunt rafinate, dar au în ele înțepătură de șarpe. Soții și soțiile pot uneori să-și spună unul altuia cuvinte silențioase, care rănesc mai mult decât cuvintele zgomotoase, mânioase.

Al treilea predicator - Țofar - credea în a fi mâniat și critic cu privire la toate lucrurile. El a fost cel care a lovit cel mai dur în Iov. L-a numit pe Iov: "un idiot limbut" (Iov 11:2,12 - Traducerea NASB). El este reprezentativ pentru unii "proroci autointitulați" care își închipuie că sunt Ilie și Ioan Botezătorii de astăzi. Aceștia sunt critici față de tot ceea ce văd și lovesc constant în toată lumea. Isus de asemenea i-a criticat pe Farisei. Dar critica Lui era unsă, și nu era critică firească. Isus i-a numit pe Farisei "năpârci", iar Pavel l-a numit pe un om "dușman al neprihănirii". Dar Dumnezeu a depus mărturie cu privire la cuvintele lor. Dacă, totuși, cineva care nu este uns de Dumnezeu vorbește așa, Dumnezeu nu-l va sprijini. Țofar a fost "un critic autointitulat" (Iacov 3:1 - Traducerea Amplified), care a folosit cuvinte aspre și dure pentru a-l critica pe Iov. El a încercat să se scoată pe sine în relief ca un om dedicat în mod radical neprihănirii. Dar nu a existat nicio ungere în ce a spus el.

Al patrulea predicator - Elihu - era un tânăr zelos care nu avea nicio experiență personală de durere sau suferință. Era tânăr și plin de cuvinte, dar fără experiență (Iov 32:6,18). Era mai bun decât ceilalți trei. Dumnezeu n-a fost mâniat pe el, așa cum a fost pe ceilalți trei predicatori, fiindcă duhul lui Elihu nu era de răutate. Elihu este reprezentativ pentru acei predicatori care-i învață pe alții adevăruri minunate, dar care n-au trecut niciodată ei înșiși prin apele adânci ale suferinței și încercării. Ei sunt oameni pioși care sunt gata să dea sfaturi altora în chestiuni cu privire la care n-au experiență.

Slujirea lui Pavel provenea din suferință. El a spus: "Am trecut prin presiuni, încercări, și suferințe enorme; și puterea pe care mi-a dat-o Dumnezeu în acele momente este ceea ce pot împărtăși cu voi acum" (2 Cor. 1:4-8). Aceasta a fost un alt fel de slujire în întregime. A venit din experiență. Și așa trebuie să fie toată slujirea noastră.

Acești patru predicatori au fost toți predicatori ai "sănătății și prosperității" - Elihu fiind doar un pic mai puțin decât ceilalți. Dar Iov n-a fost înșelat de nici unul dintre ei, chiar dacă nu avea o Biblie. Astăzi însă, mulțimi de credincioși care au Biblia cu ei, sunt înșelați de "predicatorii contemporani ai sănătății și prosperității"!

Cine are urechi de auzit, să audă.