Țara Canaan, în cartea lui Iosua, nu este o imagine a cerului (așa cum cântă unii credincioși în imnurile lor), fiindcă nu există uriași care să fie omorâți în cer! Canaanul este de fapt o descriere a vieții de biruință plină de Duhul, unde uriașii păcatului - poftele din firea noastră - sunt răstigniți. Toți uriașii n-au fost omorâți într-o clipă. Au fost omorâți unul câte unul.

Poporul Israel a trebuit să treacă două ape în călătoria lor spre Canaan. Una a fost Marea Roșie, iar cealaltă a fost râul Iordan. Ambele vorbesc despre moarte. Vedem în 1 Corinteni 10 că intrarea în Marea Roșie este o imagine a botezului în apă. Râul Iordan este o imagine a altui tip de moarte. Aici L-a botezat Ioan Botezătorul pe Isus 1500 de ani mai târziu.

Biblia ne învață că vechiul nostru sine a fost răstignit de Dumnezeu pe cruce (Rom. 6:6). Nu putem să ne răstignim omul cel vechi. Omul cel vechi (mintea care vrea să păcătuiască) a fost răstignit cu Hristos pe cruce. Dumnezeu a făcut asta. Dar există altceva ce trebuie să răstignim noi - firea noastră pământească (depozitul dorințelor). Galateni 5:24 spune: "Cei ce sunt ai lui Hristos şi-au răstignit firea pământească împreună cu patimile şi poftele ei."

Firea pământească diferă de omul cel vechi. Firea cu poftele ei este ca o bandă de hoți care încearcă să vină în inima noastră pentru a ne polua. Omul cel vechi este ca un slujitor necredincios care locuiește în inima noastră și deschide ușa de fiecare dată când acești hoți vin să fure. Pe care dintre ei îl omoară Dumnezeu? Pe slujitor. Banda de hoți este încă voinică. De aceea suntem cu toții ispitiți în același mod după ce ne-am convertit, așa cum eram înainte să ne convertim. Asta dovedește că hoții sunt încă în viață. Vor încă să intre în inima noastră - chiar și după ce ne-am convertit. Dar altceva a murit în interiorul nostru - slujitorul care deschidea ușa la acești hoți (omul cel vechi). Dumnezeu l-a omorât și a pus un slujitor nou în noi când ne-am născut din nou - un slujitor care nu vrea să deschidă ușa la hoți. Când suntem ispitiți acum, noul slujitor spune: "Nu." Atunci, cum de cad credincioșii în păcat? Pentru că nu-l hrănesc bine pe noul slujitor! Astfel că, el nu este suficient de puternic pentru a ține ușa închisă împotriva hoților. Și hoții își croiesc drum înăuntru. Așa păcătuiește un credincios.

Dar există o mare diferență între un credincios care păcătuiește și un necredincios care păcătuiește - deoarece credinciosul nu vrea să păcătuiască și necredinciosul vrea să păcătuiască. De fapt, acesta e testul dacă ești cu adevărat născut din nou sau nu. Dovada că ești născut din nou nu este dacă păcătuiești sau nu, ci dacă vrei să păcătuiești. Dacă încă vrei să păcătuiești, aș spune că nu ești convertit. Când oamenii vin să ceară botezul în apă, le pun o singură întrebare: "Vrei să mai păcătuiești - chiar și o dată?" Nu-i întreb: "Vei păcătui?", fiindcă nimeni nu poate spune că nu va păcătui. "A vrea" este omul cel vechi.

Acestea sunt cele două morți despre care vorbește Noul Testament. Ambele sunt ilustrate frumos în istoria Israelului. Armata lui Faraon a fost îngropată într-o clipă sub Marea Roșie. Aceasta e o imagine a omului cel vechi. Cine a facut asta? Dumnezeu. Omul cel vechi a fost răstignit pe cruce de Dumnezeu. Apoi israeliții au trecut Iordanul, care vorbește despre o altă moarte. Acceptăm răstignirea noastră împreună cu Hristos față de poftele noastre. Cei care sunt ai lui Hristos iau această atitudine față de poftele lor. Poftele sunt încă acolo, și uriașii încă stăpânesc țara. Dar Iosua și israeliții hotărâseră să-i omoare unul câte unul. Noi trebuie să ne omorâm poftele - una câte una - pe măsură ce suntem ispitiți. Trebuie să omorăm faptele trupului noi înșine - prin puterea pe care ne-o dă Duhul (Rom. 8:13). Acest lucru este foarte diferit de felul cum armata egipteană a fost îngropată într-o clipă de Dumnezeu.

Scriptura este atât de exactă când vine vorba de aplicarea ei în Noul Testament. Dacă ne deschidem față de Duhul Sfânt, El ne va descoperi aceste lucruri ascunse. Biblia este o carte captivantă. Este atât de perfectă și exactă în tipologia Vechiului Testament referitoare la viața din noul legământ. Acei oameni evlavioși din Vechiul Testament n-au înțeles toate aceste lucruri atunci, dar noi putem înțelege astăzi ce au reprezentat aceste evenimente. Țara Canaanului simbolizează trupul nostru care a fost stăpânit de uriașii multor pofte timp de mulți ani. Dar am luat o atitudine față de acești uriași, care spune: "Mă voi considera mort față de păcat." Isus a spus că trebuie să ne luăm crucea în fiecare zi. Asta nu înseamnă să omorâm omul cel vechi. Acesta a fost deja răstignit. A ne lua crucea înseamnă a ne da la moarte voința sinelui (ceea ce Biblia numește "firea noastră pământească") zilnic, în puterea Duhului.

Dacă iei o atitudine relaxată față de păcat în viața ta, poți să te îmbraci din nou cu omul cel vechi (Efes. 4:22). O persoană care "continuă să trăiască după îndemnurile firii" va muri din punct de vedere spiritual - chiar dacă trăia odată (Romani 8:13, este clar cu privire la acest lucru).