În 2 Corinteni 4:2, citim că Pavel spune: "Am lepădat meşteşugirile ruşinoase şi ascunse, nu umblăm cu vicleşug şi nu stricăm Cuvântul lui Dumnezeu."

Nu putem intra niciodată în odihna lui Dumnezeu, dacă există vreo nesinceritate sau viclenie în viețile noastre. În trecut, au existat unul sau doi frați care ni s-au alăturat (au căzut de la credință acum), care erau foarte dăruiți și foarte inteligenți. Însă erau și foarte vicleni. Dumnezeu poate folosi oameni dăruiți și inteligenți dacă sunt drepți și onești și smeriți. Dar Dumnezeu îi va prinde pe oamenii vicleni în viclenia lor (1 Corinteni 3:19). Și acest lucru l-a făcut El acelor frați. Ca și Haman, în cele din urmă au fost spânzurați chiar pe spânzurătoarea pe care o pregătiseră pentru alții. Frați vicleni pot supraviețui pentru lungă perioadă de timp în biserică, fiindcă Dumnezeu fiind îndelung răbdător și milostiv le dă destul timp să se schimbe. Dar dacă ei nu se curățesc, nu vor supraviețui într-o biserică spirituală. "Păcătoșii nu pot sta pentru totdeauna în adunarea celor neprihăniți" (Ps. 1:5).

Dacă vrei să fii un membru folositor în trupul lui Hristos, atunci începe aici: Renunță la toată viclenia și nesinceritatea, renunță la lucrurile ascunse rușinoase, și încetează să mai strici Cuvântul lui Dumnezeu pentru a se potrivi comodității tale.

Există două moduri în care oamenii pot strica Cuvântul lui Dumnezeu.

O modalitate este prin a compromite standardele Cuvântului lui Dumnezeu, atunci când vine vorba de propria lor viață sau când au de-a face cu cineva care este un prieten apropiat sau un susținător loial. Isus ar fi mustrat chiar și pe cineva atât de apropiat Lui ca Petru, spunând: "Înapoia Mea, Satano", dacă Petru sugera un plan de acțiune care era contrar voii lui Dumnezeu. Noi nu trebuie să stricăm standardele Cuvântului lui Dumnezeu pentru a acoperi eșecurile soțiilor noastre sau pentru a face pe placul unei persoane bogate sau unui prieten apropiat. Nu trebuie niciodată să avem prieteni care sunt mai apropiați nouă decât însuși Cuvântul lui Dumnezeu – fiindcă o astfel de prietenie nu poate fi niciodată o părtășie spirituală.

O a doua modalitate prin care oamenii pot strica Cuvântul lui Dumnezeu este prin a răsuci interpretarea unui verset pentru a se potrivi teologiei sau ideilor lor preconcepute. Luați în considerare doar un exemplu: Doctrina botezului cu Duhul Sfânt. Acest adevăr este accentuat foarte simplu și clar la începutul fiecărei dintre primele 5 cărți ale Noului Testament (Vezi Matei 3:11; Marcu 1:8; Luca 3:16; Ioan 1:33; și Fapte 1:5). Cu toate acestea, este aproape imposibil să-i faci pe credincioși din grupuri de Creștini după Evanghelie și Baptiști să creadă că Isus îi poate boteza cu Duhul Sfânt astăzi – fiindcă le-a fost influențată mentalitatea din copilărie să creadă că "au primit totul de îndată ce s-au convertit". Dacă sunt sinceri, vor trebui să admită că nu curg râuri de apă vie din viețile lor, așa cum a spus Isus că vor curge din viețile celor care sunt umpluți cu Duhul Sfânt. Însă ei nu vor privi realitatea drept în față. Când citesc Scripturile cu privire la a fi botezat cu Duhul Sfânt, vor face ca acestea să se încadreze formei teologiei denominațiunii lor. Aceasta este nesinceritate intelectuală și stricarea Cuvântului lui Dumnezeu.

Un credincios sincer însă ar spune, atunci când ajunge la un verset dificil, că nu pare să se potrivească cu doctrina pe care a crezut-o dintotdeauna, și că probabil are nevoie să primească mai multă lumină de la Dumnezeu asupra acestuia. Există mare speranță pentru astfel de credincioși sinceri.

Sinceritatea și smerenia sunt ca gemenii. Ele merg mereu împreună într-o persoană. Sunt ca cele două fațete ale unei monede. Nu poți avea o fațetă fără a o avea pe cealaltă. Dacă ești cu adevărat smerit, vei fi și sincer. A-ți recunoaște viclenia este a te smeri. Când renunți la nesinceritate renunți de fapt la o parte din mândria ta.