În capitolul 6 din Isaia, Isaia a avut o vedenie atât a tronului cât și a altarului de aici. Apoi Domnul întreabă: "Pe cine să trimit? Cine va merge pentru Noi?" (Isaia 6:8). Isaia răspunde: "Iată-mă, trimite-mă."

Trebuie să vedem atât tronul cât și altarul constant. Trebuie să fim doborâți în țărână întâi cu o viziune a sfințeniei lui Dumnezeu, iar apoi trebuie să fim ridicați pentru că sângele de pe altar ne-a curățit. Doar atunci putem porni înainte și-L putem sluji pe Domnul. Nu putem porni înainte dacă Dumnezeu nu ne trimite. Dacă pornim fără ca Dumnezeu să ne trimită, atunci vom munci degeaba.

Mulți "lucrători creștini" nu au fost trimiși de Dumnezeu. O organizație sau un om i-a trimis pe câmpul de misiune. Sau poate au plecat pe cont propriu. Este ușor să te implici în activități creștine, fiindcă nevoia este atât de mare. Însă dacă vrem roadă care rămâne pentru întreaga veșnicie, Dumnezeu Însuși trebuie să ne trimită. Alți oameni evlavioși pot confirma chemarea pe care o primim de la Dumnezeu – însă ei nu ne pot chema.

Dumnezeu i-a chemat pe Saul și pe Barnaba personal în slujba Sa. Confirmarea acelei chemări a venit mai târziu prin alți proroci (Fapte 13:1-4). Și când Dumnezeu ne cheamă, El ne va spune și ce să predicăm. El i-a spus lui Isaia: " Du-te. Spune poporului acestuia......." (Isaia 6:9).

Dumnezeu este tot la fel astăzi cum era în vremea lui Isaia. Sub noul legământ, Duhul Sfânt locuiește în inimile noastre și astfel nu Îl auzim pe Dumnezeu cu urechile noastre fizice acum, precum Îl auzea Isaia atunci. Îi auzim vocea astăzi în inimile noastre. Însă vocea Lui este la fel de inconfundabilă. Nu am auzit niciodată glasul Domnului cu voce tare cu urechile mele fizice și niciodată nu L-am văzut pe El sau un înger cu ochii fizici. Dar L-am văzut și L-am auzit clar în inima mea de multe ori în cursul ultimelor cinci decenii.

Isus a spus că cei care vor crede în El fără să-L vadă cu ochii lor fizici sunt de fapt mult mai fericiți decât cei care-L văd și cred (Ioan 20:29).

Trimiterea pe care Domnul i-a dat-o lui Isaia a fost una foarte dificilă. El i-a spus: "Du-te şi spune poporului Meu acest lucru: 'Întruna veţi auzi cuvintele Mele, şi nu veţi înţelege; întruna veţi vedea cum fac minuni, şi tot nu veţi pricepe ce înseamnă acestea!' Împietreşte inima acestui popor, fă-l tare de urechi şi astupă-i ochii. Nu vreau ca ei să vadă sau să audă sau să înţeleagă, sau să se întoarcă la Mine ca să-i vindec" (Isaia 6:9,10). Acesta este versetul pe care Isus l-a citat atunci cand explica de ce vorbea oamenilor în pilde (Mat. 13:15).

Așadar, ce vedem aici? O viziune a lui Dumnezeu, o viziune a sinelui, o viziune a harului care iartă, o viziune a slujirii unse, și în cele din urmă, o viziune a roadei (Isaia 6:13). O sămânță sfântă avea să se nască din națiunea coruptă a lui Iuda. O rămășiță va fi ridicată pentru Domnul prin slujirea noastră.