(Conținut de mesaje predicate la Conferința Tuticorin, Tamilnadu, India – ianuarie 2016)

1. Dacă suntem cu adevărat "justificați prin sângele lui Cristos" (Rom. 5:9) și "acceptați" în Cristos (Efes. 1:6, Versiunea King James), atunci Dumnezeu nu-și mai aduce aminte de trecutul nostru (Evr. 8:12). Atunci trecutul nostru este fără păcat în ochii lui Dumnezeu. Și va rămâne așa, atâta timp cât suntem grabnici în a ne pocăi și a menține o conștiință bună și, de asemenea, a ierta pe toți ceilalți – întotdeauna (vezi Mat. 18:23-35).

2. Cel mai necesar lucru în viața noastră este să ascultăm de Domnul Isus tot timpul (vezi Luca 10:38-42). Numai în acest fel fiecare idol din viața noastră va fi distrus (vezi Isaia 30:21,22).

3. Cea mai mare dovadă a smereniei este ascultarea totală de Domnul (Filip. 2:8), care vine prin moartea zilnica față de voia noastră (2 Cor. 4:10).

4. A te purta cu soția ta cu înțelepciune înseamnă a recunoaște în orice moment că ea este un vas mai slab (1 Pet. 3:7). Soțul fiind capul soției înseamnă că el o conduce pe soția sa prin exemplul său și are grijă de fiecare aspect al vieții acesteia (așa cum creierul are grijă de întregul trup).

5. Trebuie să-i învățăm pe copiii noștri ceea ce mama lui Moise l-a învățat pe acesta ca și copil: Niciodată să nu caute onoare lumească, sau plăcerile păcatului, sau bogății lumești, ci să fie dispus să sufere purtarea urâtă și ocara pentru Cristos. Moise și-a adus aminte de acestea, chiar și atunci când avea 40 de ani (Evr. 11:24-26).

6. Domnul scrie Cuvântul Lui în mințile noastre în primul rând, dându-ne dorința să facem voia Lui. Apoi îl va scrie în inimile noastre, dându-ne abilitatea să facem voia Lui, de asemenea (Evr. 8:10; Filip. 2:12,13). Dacă a făcut prima parte în noi, atunci trebuie să credem că o va face și pe a doua.

7. Fiecare dintre noi trebuie să ne facem propria parte cu credincioșie în Trupul lui Cristos pentru a construi biserica, ca o "familie" unită, în care fiecare membru se îngrijește de ceilalți și-i încurajează (1 Cor. 12:24-27).

8. "Uitând ce este în urma noastră și aruncându-ne spre ce este înainte" (Filip. 3:13), înseamnă că în fiecare zi, trăim ca și cum n-am făcut nimic pentru Domnul până acum, ci suntem dornici să știm ce vrea El să facem în acea zi.

9. Biruitorii stând în picioare pe "o mare de sticlă" (o mare fără valuri – Apoc. 15:2) este o imagine a vieții de "odihnă perfectă" pe care Domnul vrea să ne-o dea – o viață de bucurie constantă care nu este tulburată de ce se întâmplă (sau nu se întâmplă) în jurul nostru (Evr. 4:9-11).

10. A ne "ruga neîncetat" (1 Tes. 5:17) înseamnă a ne ruga precum respirăm – neîncetat. Înseamnă să trăim într-o atitudine constantă de dependență neajutorată de Domnul pentru toate lucrurile – ca mlădița care depinde neajutorată de copac – neîncetat – pentru a produce roade (Ioan 15:5).