"Fruntașii își băteau joc de Isus....... Ostașii, de asemenea, își băteau joc de El...... Unul din tâlharii răstigniți Îl batjocorea...... Dar celălalt l-a înfruntat și i-a zis: 'Omul acesta n-a făcut niciun rău'" (Luca 23:35-41). Este într-adevăr uimitor că în timp ce cărturarii biblici în vârstă din Israel, și soldații romani iscusiți și educați nu au putut discerne cine era Isus, un tâlhar și ucigaș care nu știa nimic de Biblie a putut face acest lucru în ultimele sale clipe pe pământ. De ce a fost așa?

Discernământul nu vine prin inteligență, cunoaștere a Bibliei sau experiență. Acesta este dat de Dumnezeu celor cu inima sinceră. Tâlharul de pe cruce ne învață cum putem avea discernământ. Întreaga categorie de episcopi, preoți și cărturari biblici din Israel erau acolo, la piciorul crucii în acea zi, acuzând-L pe Isus de un lucru și de altul (Mat. 27:41). Mulți dintre cetățenii de frunte ai neamului, cari treceau pe-acolo, de asemenea Îl abuzau pe Isus fără milă și-L acuzau că a spus că va distruge templul (o acuzație falsă, de vreme ce Isus nu a făcut niciodată o asemenea afirmație) (Mat. 27:39).

Ambii tâlhari au fost atât de convinși de aceste acuzații că și ei s-au alăturat în tirada împotriva lui Isus (Mat. 27:44). Dar dintr-o dată, unul dintre ei s-a oprit și a spus cu privire la Isus: "Omul acesta n-a făcut niciun păcat" (Luca 23:41). Cum a știut asta? Cum a distins că Isus era Mesia care afirma El că este? Cum a respins el toate acuzațiile oamenilor ca fiind false – într-un moment în care nimeni nu-L apăra pe Isus? La urma urmei, "nu poate exista fum fără foc", nu? Luându-ne după înțelepciunea lumească a acestui proverb, tâlharul ar fi putut gândi că trebuie să existe niște motive, oricât de mici, în Isus, pentru ca toate aceste sute de oameni să-L acuze. Cu toate acestea, tâlharul a spus că Isus nu a făcut NICIUN rău!!

Cum a devenit tâlharul atât de spiritual în gândire încât să respingă "ceea ce i-au auzit urechile" (Isa. 11:3)? Fiindcă L-a auzit pe Isus spunând: "Tată, iartă-i, căci nu știu ce fac" (Luca 23:34). Pe de o parte, tâlharul a văzut neliniștea, agitația, amărăciunea și ura acelor cărturari biblici. Pe de altă parte, a văzut duhul iertător, lipsa auto-justificării, și alte trăsături care erau în Isus. Astfel, el a distins cine avea dreptate și cine greșea.

Și în biserică, acesta este modul în care trebuie să exercităm discernământul. Când doi frați sau două surori au o dispută, dacă utilizezi etalonul acestui tâlhar, vei putea descoperi curând cine are dreptate și cine greșește. "Cei răi sunt ca marea înfuriată, care nu se poate linişti şi ale cărei ape aruncă afară noroi şi mâl. Cei răi n-au pace”, zice Dumnezeul meu." (Isa. 57:20,21). Cei care sunt greșiți în ochii lui Dumnezeu sunt sortiți unei vieți de agitație și neliniște constantă, în care vor continua să arunce afară gunoaie și noroi din gura lor (bârfă, acuzații, plângeri și abuzuri) împotriva fraților și surorilor evlavioase. Când întâlnești un astfel de frate sau soră, poți, fără nicio ezitare, să-i categorisești ca o persoană rea, căci astfel îi numește Dumnezeu în Isa. 57:20,21. Nu este nevoie de mai multe dovezi sau chiar să examinezi faptele cazului. Neliniștea și agitația din acea persoană sunt dovada cea mai clară dintre toate.

În cazuri lumești de judecată, judecătorii uneori iau mulți ani pentru a examina toate dovezile, înainte de a ajunge la o hotărâre. Și chiar și atunci ar putea fi greșiți. Dacă trebuie să adoptăm această metodă pentru dispute în biserică, atunci va trebui să ne petrecem toată viața doar ascultând o parte și pe cealaltă înainte de a ajunge la o concluzie. Și am putea fi cu toate acestea greșiți!

Dar Dumnezeu ne-a dat o cale mai bună: Verifică doar cine este liniștit și cine se află în neliniște. Observă cine refuză să se justifice și cine este plin de nemulțumiri. Și vei avea răspunsul imediat, cu privire la cine este drept și cine nu este.

Tâlharul de pe cruce ne-a arătat secretul discernământului.