În Apocalipsa 14:1-5, citim despre un număr mic de ucenici, care L-au urmat pe Domnul cu toată inima, în viaţa lor pământească. Ei stau în picioare cu Isus, în ziua de pe urmă, ca biruitori - pentru că Dumnezeu a putut să-Şi împlinească întregul Său scop în viaţa lor.

Aceia ale căror păcate sunt iertate constituie o mulţime imensă, pe care nu o poate număra niciun om, aşa cum vedem în Apocalipsa 7:9,10:

“După aceea m-am uitat şi iată că era o mare gloată pe care nu putea s-o numere nimeni, din orice neam, din orice seminţie, din orice norod şi de orice limbă, care stătea în picioare înaintea scaunului de domnie şi înaintea Mielului, îmbrăcaţi în haine albe, cu ramuri de finic în mâini, şi strigau cu glas tare şi ziceau: „Mântuirea este a Dumnezeului nostru, care şade pe scaunul de domnie, şi a Mielului”” (Apocalipsa 7:9,10).

Dar grupul de ucenici, despre care se menţionează în Apocalipsa 14, este unul mult mai mic, care poate fi numărat - 144.000. Dacă numărul este literal sau simbolic (aşa cum este mare parte din cartea Apocalipsei), nu are importanţă. Ideea este că avem de-a face cu un număr foarte mic comparat cu mulţimea imensă.

Aceasta este rămăşiţa care a fost devotată şi credincioasă lui Dumnezeu pe pământ. Ei au fost încercaţi şi au obţinut certificatul de aprobare al lui Dumnezeu. Referindu-se la ei, Dumnezeu Însuşi certifică faptul că: “Ei nu s-au întinat....Îl urmează pe Miel oriunde merge El.... în gura lor nu s-a găsit minciună (sau înșelătorie)..... sunt fără vină” (Apocalipsa 14:4,5).

Acestea sunt primele roade ale lui Dumnezeu. Ei formează mireasa lui Cristos. În ziua nunţii Mielului, va deveni limpede tuturor că a meritat total să fii în întregime loial şi credincios lui Dumnezeu, în toate lucrurile - atât cele mari cât şi cele  mici.

În acea zi, strigătul din ceruri este: “Să ne bucurăm, să ne veselim şi să-I dăm slavă! Căci a venit nunta Mielului; soţia Lui s-a pregătit” (Apocalipsa 19:7).

Aceia care au umblat pe pământ după propriul câştig şi onoare, vor înţelege pe deplin numai în acea zi cât de mare este într-adevăr pierderea lor. Aceia care şi-au iubit tatăl sau mama, soţia sau copiii, fraţii sau surorile, sau propria viaţă, sau lucrurile materiale mai mult decât pe Domnul, vor descoperi în acea zi pierderea lor eternă.

Atunci va deveni clar că cei mai înţelepţi oameni de pe pământ au fost aceia care au ascultat în totalitate de poruncile lui Isus şi care au căutat cu toată inima să trăiască aşa cum a trăit El.

Onoarea deșartă a creștinătății va fi atunci văzută clar drept gunoiul care este. Vom vedea atunci cum banii şi lucrurile materiale au fost doar mijloace prin care Dumnezeu ne-a testat să vadă dacă ne calificăm să fim în Mireasa lui Cristos.

Oh, dacă ochii noştri s-ar deschide chiar acum să vadă ceva din realităţile pe care le vom vedea în mod limpede în acea zi!

Cea mai mare onoare pe care o poate avea vreo fiinţă umană este să aibă un loc în Mireasa lui Cristos în acea zi - ca unul care a fost testat şi aprobat de Dumnezeu Însuşi!

Cine are urechi de auzit, să audă. Amin.