În epistola apostolului Pavel către Filipeni se pune mare accent pe bucurie. "În toate rugăciunile mele mă rog pentru voi toţi, cu bucurie" (Filip. 1:4). "Bucuraţi-vă totdeauna în Domnul! Iarăşi zic: Bucuraţi-vă!" (Filip. 4:4).

Epistola către Filipeni a fost scrisă când Pavel era în închisoare (Filip. 1:13). Este interesant de văzut că Pavel a scris atât de mult despre bucurie în timp ce se afla în închisoare. Una este să predici despre bucurie când toate circumstanțele tale sunt confortabile, și cu totul alta este să scrii despre asta când situația ta este dificilă. Cuvintele lui Pavel de aici ne învață că este posibil ca un creștin să aibă bucurie în orice circumstanță. Aceasta este gândirea și atitudinea lui Hristos.

Isus a vorbit cel mai mult despre bucurie în noaptea dinainte de răstignirea Sa (în Ioan 15 și 16). La ultima cină, le-a spus ucenicilor Săi: "V-am spus aceste lucruri pentru ca bucuria voastră să fie deplină". "Nimeni nu vă va răpi bucuria voastră." "Vreau să vă dau bucuria Mea." El urma să fie acuzat în mod fals și răstignit în mod public ca și cum ar fi fost un criminal, în câteva ore de atunci. Cu toate acestea, El Își împărtășea bucuria cu ceilalți și-i încuraja.

Acestea sunt gândirea și atitudinea lui Hristos, pe care le-a avut și Pavel. Era plin de bucurie în închisoare. Nu știm dacă Pavel era numai sub arest la domiciliu ca și prizonier, în momentul în care a scris această epistolă (Fapte 28:16,30,31), sau dacă se afla efectiv într-o închisoare romană. Închisorile romane din acele vremuri erau temnițe întunecate pline de șobolani, țânțari și insecte târâtoare, unde prizonierii trebuiau să doarmă pe podea și li se dădea foarte puțină mâncare. Indiferent în care dintre aceste două locații se afla Pavel, circumstanțele cu siguranță nu erau plăcute. Cu toate acestea, în astfel de condiții, Pavel era plin de bucurie că fusese întemnițat pentru predicarea Evangheliei. Nu avea lacrimi pentru propriile lui dureri, și nu dorea nici compătimirea cuiva. Era plin de bucurie.

Ce exemplu este Pavel pentru creștinii care trăiesc în confort și totuși se plâng de cele mai mici inconveniente. Cât de des vedem pe unii credincioși încercând să obțină compătimirea celorlalți doar pentru că se confruntă cu o mică dificultate sau trec printr-un mică încercare. Pavel nu spune aici niciun cuvânt despre suferințele sale. El spune: "Mulţumesc Dumnezeului meu pentru toată aducerea aminte pe care o păstrez despre voi. În toate rugăciunile mele mă rog pentru voi toţi, cu bucurie" (Filip. 1:3,4). Mi-l pot imagina scriind asta după o noapte întreagă în care a fost mușcat de țânțari, a încercat să evite șobolanii care mișunau pe podeaua temniței și insectele și lucrurile care erau acolo. A scris aceste lucruri, probabil, după o noapte întreagă în care a fost mușcat de țânțari; și poate că n-a avut nici haine călduroase ca să se acopere. Bucuria lui n-a venit din circumstanțele sale, ci din harul lui Dumnezeu pe care-l vedea în credincioșii din Filipi.

Cu mulți ani înainte, fusese călăuzit de Domnul printr-o vedenie să meargă la Filipi (Fapte 16:9-12). El a dat ascultare acelei vedenii, s-a dus acolo și a condus oameni la Domnul, dar a fost și întemnițat în Filipi. Temnicerul care s-a convertit acolo, era probabil acum unul din prezbiterii bisericii din Filipi, și se poate ca el să le fi spus oamenilor atunci: "L-am văzut pe acest om bucurându-se acolo în închisoare." Bucuria lui Pavel a venit dintr-o viață petrecută în mod folositor pentru Domnul. Când ajungi la sfârșitul vieții tale, lucrul care îți va aduce bucurie este faptul că în zilele când Dumnezeu ți-a dat sănătate și putere, ți-ai petrecut viața slujind Domnului, adunând oameni pentru Împărăția Sa și zidind biserica Lui. Gândește-te acum, pentru ca, atunci când vei ajunge la sfârșitul vieții tale, ca și Pavel, să-I poți mulțumi lui Dumnezeu pentru ceea ce a făcut El cu viața ta.