În Maleahi 2:15, citim că Dumnezeu i-a făcut una pe bărbat și pe soția sa pentru ca prin ei să capete sămânță dumnezeiască (copii evlavioși). Oricine poate crește copii. Dar ucenicul lui Isus crește copii evlavioși. Iar pentru aceasta, prima cerință este ca cel puțin unul dintre cei doi părinți să fie un ucenic devotat al lui Isus care Îl iubește pe Domnul din TOATĂ inima. Creștinii pe jumătate devotați Domnului nu vor putea să crească copii evlavioși. O a doua cerință importantă este unitatea între soț și soție. Acest lucru se poate să nu fie posibil dacă unul dintre parteneri nu este ucenic. Atunci celălalt partener trebuie să se lupte singur împotriva lui Satan, pentru copiii săi. Dar dacă ambii sunt din toată inima pentru Domnul, munca este mult mai ușoară. De aceea alegerea corectă a partenerului de căsătorie este atât de importantă. Este foarte dificil să crești copii evlavioși dacă soțul și soția se ceartă mereu unul cu altul și se învinovățesc reciproc. Dacă vrei să zidești o familie evlavioasă, caută să fii în unitate cu soțul/soția ta cu orice preț - chiar dacă, drept rezultat, trebuie să renunți la multe din drepturile tale. Cu timpul se va merita, când veți vedea felul în care copiii voștri Îl urmează pe Domnul. Există o putere extraordinară în unitatea dintre doi ucenici. Isus a spus în Matei 18:18-20 că atunci când doi ucenici se unesc pe pământ, au autoritatea de a lega activitățile forțelor satanice din "locurile cerești" (Efes. 6:12). Așa putem ține duhurile rele departe de casa noastră și departe de a-i influența pe copiii noștri. În Efeseni 5:22 până la 6:9, Duhul Sfânt vorbește despre relațiile din cămin - dintre soț și soție, copii și părinți, slujitori și stăpâni. Imediat după aceea, (de la versetul 10 înainte) Duhul Sfânt continuă să vorbească despre lupta cu duhurile rele din locurile cerești. Ce ne învață acest lucru? Doar asta - că atacurile lui Satan sunt îndreptate în primul rând înspre relațiile din cadrul familiei. Aici trebuie să-l biruim pe Satan mai întâi.

Soții și soțiile care se ceartă unul cu altul nu-și dau seama că deschid ușa (prin crăpătura astfel creată între ei) pentru ca Satan să intre în familiile lor și să-i atace pe copiii lor. Un copil răzvrătit care răspunde obraznic părinților săi, poate că s-a molipsit de la mama sa, care vorbește în mod similar cu soțul ei, sau de la tatăl său care se răzvrătește împotriva Domnului într-un anumit aspect. N-are rost să dai vina pe bietul copil pentru infecția pe care în primul rând părinții au adus-o în acest cămin! Părinții sunt cei care trebuie să se pocăiască întâi. Unitatea în familie este mult mai importantă decât mărimea sau frumusețea casei voastre sau gadget-urile pe care le aveți în ea. Slava lui Dumnezeu se poate manifesta într-o familie care trăiește într-o baracă, dacă sunt în primul rând ucenici ai Domnului. Un adevărat ucenic al lui Isus va fi eliberat de boala teribilă de a da "vina pe alții" cu care s-au infectat Adam și Eva în Eden. Adam a învinuit-o pe Eva pentru păcatul lui, iar Eva a învinuit șarpele pentru păcatul ei. Împărăția cerurilor aparține celor "săraci în duh" (Matei 5:3) - și prima caracteristică a celui care este sărac în duh e că își conștientizează în primul rând propriul eșec și nevoia sa. Un soț și o soție care sunt ambii săraci în duh își vor transforma căminul într-un colț de rai pe pământ. Într-o astfel de familie, fiecare se va judeca pe sine și nu-l va învinui pe celălalt. Diavolul nu poate avea niciodată acces într-un astfel de cămin. Vă puteți imagina ce binecuvântare extraordinară vor moșteni copiii dintr-o astfel de familie?

Permiteți-mi să spun un cuvânt despre "mamele care lucrează". În zilele noastre, acest lucru a devenit, din păcate, o necesitate în unele orașe, din cauza costului ridicat al vieții. Dar astfel de mame trebuie să aibă în vedere anumite principii. Tit 2:5 ne spune că voia lui Dumnezeu cu privire la femei este ca ele să fie "lucrătoare acasă" în primul rând (Versiunea NASB a Bibliei în limba engleză). Deci, nicio mamă nu trebuie să-și neglijeze responsabilitățile de acasă pentru a urmări o profesie în afara casei. Domnul, soțul și copiii ei trebuie să fie întotdeauna primii în afecțiunea și devotamentul ei - în această ordine. Slujba ei (dacă trebuie cumva să se angajeze) trebuie să fie prioritatea Numărul Patru, după cele trei de mai sus. Femeile căsătorite care n-au copii acasă pot merge la muncă, fără mare problemă. Există de obicei DOUĂ motive pentru care mamele cu copii mici merg la lucru în zilele noastre: 1. Pentru supraviețuire, acolo unde venitul soțului nu este suficient pentru a împlini nevoile familiei. 2. Pentru lux, fiindcă soțul și soția vor să se bucure de un nivel de trai mai înalt. Dacă poți spune cu sinceritate înaintea lui Dumnezeu, că în cazul tău motivul este supraviețuirea, atunci poți fi sigură că Dumnezeu îți va da un har special pentru toate responsabilitățile tale familiale. Dacă totuși, adevăratul motiv este luxul, atunci trebuie să vă avertizez că sunteți în real pericol. Poate veți secera consecințele abia mulți ani mai târziu, când copiii v-au plecat de acasă și au devenit rebeli și nefolositori pentru Dumnezeu. Atunci va fi prea târziu să faceți ceva cu privire la acest lucru. Dumnezeu îmi este martor că predic numai ceea ce am practicat. Soția mea lucra ca medic când s-a născut primul nostru fiu în 1969. La acea vreme, singurul nostru venit era puținul pe care-l primeam lună de lună, și n-aveam deloc economii. Dar am decis ca soția mea să renunțe la slujbă și să rămână acasă pentru a avea grijă de familie. Timp de 28 de ani de atunci încolo, ea n-a luat niciodată o slujbă, ci a rămas acasă și i-a crescut pe cei patru fii ai noștri spre a-L iubi și a-L urma pe Domnul. Care este rezultatul? Astăzi, avem bucuria să ne vedem toți cei patru fii născuți din nou, botezați, urmând-L pe Domnul și fiind o mărturie pentru El. O astfel de binecuvântare este mult mai mare decât cele trei sau patru milioane de rupii pe care soția mea i-ar fi putut câștiga ca doctor în 28 de ani. Nu avem niciun regret azi. Ne dăm mărturia noastră aici numai pentru a încuraja alte mame care caută voia Domnului în acest domeniu.

Un ucenic adevărat va fi, de asemenea, atent cu privire la revistele și cărțile care sunt aduse în casa lui și la tipul de programe de televiziune și video care sunt urmărite de membrii familiei sale. Soțul, ca și cap al familiei, trebuie să fie ca un portar strict, care se asigură că nimic lumesc nu intră în casa lui. El trebuie să fie ca șeful departamentului de control al calității dintr-o fabrică, care examinează fiecare produs și îl certifică. Părinții care vor ca copiii lor să fie ucenici ai Domnului trebuie să se asigure că nu cedează la toanele și capriciile acestora, în astfel de chestiuni, căci aceasta nu este iubire, ci necugetare și necredincioșie față de Domnul. Puterea oricărei biserici se găsește în puterea familiilor sale. Dacă familiile sunt slabe, biserica este slabă. Nu în zgomot puternic, sau în cântece melodioase, sau chiar în predicare bună stă tăria unei biserici, ci în evlavia familiilor care constituie acea biserică. Fie ca să zidim familii în țara noastră, care să-L slăvească pe Domnul nostru.