Uneori suntem dornici să cunoaștem călăuzirea lui Dumnezeu într-o sferă a vieții noastre, dar nu atât de dornici să căpătăm îndrumarea Lui în alte aspecte. De exemplu, se poate să căutăm cu seriozitate voia lui Dumnezeu în căsătorie, dar nu facem același lucru atunci când căutăm un loc de muncă. Sau viceversa. Sau poate căutăm îndrumarea lui Dumnezeu cu privire la cum și unde să ne petrecem concediul anual, dar poate nu-L întrebăm niciodată cum să ne cheltuim banii.

Aceasta se întâmplă pentru că tindem să ne dorim călăuzirea lui Dumnezeu numai atunci când este convenabil pentru noi. Motive egoiste se ascund deseori, fără ca noi să realizăm, în inimile noastre. Căutăm voia lui Dumnezeu în anumite aspecte, fiindcă nu vrem să facem greșeli care ne-ar putea provoca suferință sau pierdere. Motivul nu este pentru a fi pe placul lui Dumnezeu, ci ca noi să fim confortabili și prosperi. Prin urmare, nu reușim să căpătăm călăuzirea lui Dumnezeu, fiindcă El a promis că-i va călăuzi numai pe aceia care Îl recunosc în toate căile lor, aceia care acceptă cu bucurie îndrumarea Lui în fiecare sferă a vieții lor.

Sunt multe sfere în care voia lui Dumnezeu ne este descoperită deja în Scripturi. De exemplu, Biblia spune că Dumnezeu dorește să fim sfinți și mulțumitori:

"Voia lui Dumnezeu este sfinţirea voastră - separarea și punerea de o parte pentru o trăire curată și sfântă.... Mulțumiți lui Dumnezeu pentru toate lucrurile - indiferent de circumstanțe, fiți mulțumitori și mulțumiți; căci aceasta este voia lui Dumnezeu cu privire la voi (care sunteți) în Cristos Isus (1 Tesaloniceni 4:3; 5:18).

În mod similar, ni se spune că Dumnezeu se așteaptă ca noi să iubim pe aproapele nostru ca pe noi înșine (Romani 13:9). Dacă am primit iertarea și mântuirea lui Dumnezeu, trebuie să ne dorim același lucru și pentru aproapele nostru. Voia lui Dumnezeu este descoperită în mod clar în Noul Testament: noi trebuie să fim martorii Săi (Fapte 1:8). A iubi pe cei ce sunt aproapele nostru implică o preocupare în primul rând față de nevoile lor spirituale, dar nu exclude celelalte nevoi ale lor. Dumnezeu a spus: "Vreau să vă împărțiți mâncarea cu cei flămânzi și să aduceți în casa voastră pe cei care sunt neajutorați, săraci și lipsiți. Îmbrăcați-i pe cei cărora le este frig și nu vă ascundeți de rude care au nevoie de ajutorul vostru. Dacă faceți aceste lucruri, Dumnezeu va revărsa asupra voastră propria Lui lumină glorioasă... Atunci când veți chema, Domnul va răspunde: "Da, sunt aici". Va răspunde repede. Tot ce trebuie să faceți este să încetați să-i mai asupriți pe cei slabi, și să încetați să mai faceți acuzații false și să răspândiți zvonuri rele! Hrăniți-i pe cei flămânzi! Ajutați-i pe cei în necazuri! Atunci lumina voastră va străluci din întuneric, și întunericul din jurul vostru va fi la fel de luminos ca și ziua. Și Domnul vă va călăuzi neîncetat" (Isaia 58:7-11 - Versiunea TLB). Dumnezeu Se bucură să-Și descopere gândurile Sale acelora care sunt preocupați în mod altruist de nevoile altora.

Dacă eșuăm în a asculta de Domnul în aceste sfere în care Și-a descoperit deja voia Sa, atunci nu ne putem aștepta să ne călăuzească în alte sfere. Este un principiu al călăuzirii Divine că Dumnezeu nu acordă niciodată lumină într-o măsură mai mare celui care ignoră lumina pe care o are deja. Dumnezeu nu ne va arăta pasul doi înainte ca noi să facem primul pas. "Pe măsură ce mergi, pas cu pas, voi deschide calea înaintea ta", este promisiunea Lui (Proverbe 4:12 - Parafrazat). El este interesat de fiecare pas al nostru. "Pașii unui om (bun) sunt călăuziți și întăriți de Domnul atunci când Îi place calea lui, și El se preocupă de fiecare pas al acestuia" (Psalmul 37:23).

Iată o altă promisiune de călăuzire pentru cel ascultător:

"Eu te voi învăța (zice Domnul) și te voi călăuzi pe calea cea mai bună pentru viața ta; te voi sfătui și voi urmări progresul tău, (dar) nu fii ca un cal sau ca un catâr f ără pricepere " (Psalmul 32:8,9 - TLB). (Pe cal îl caracterizează nerăbdarea, dorind întotdeauna să se grăbească înainte, în timp ce pe catâr îl caracterizează încăpățânarea, adesea refuzând să meargă înainte. Trebuie să evităm ambele atitudini.)

Dumnezeu ne vorbește prin conștiința noastră atunci când suntem neascultători. Prin urmare, trebuie să fim atenți să ascultăm întotdeauna de vocea conștiinței. Isus a spus:

"Ochiul este lumina trupului tău; când ochiul tău este sănătos și își îndeplinește funcția, tot trupul tău este plin de lumină" (Luca 11:34). Ce a vrut să spună Domnul Isus prin ochi? În Matei 5:8, El a legat vederea spirituală de curăția inimii. Deci ochiul trebuie să se refere la conștiința care, atunci când i se dă ascultare în mod constant, ne conduce către curăție de inimă.

De una singură, conștiința nu este vocea lui Dumnezeu, fiindcă este educată și determinată de principiile pe care o persoană își bazează viața. Dar dacă i se dă ascultare în mod constant și este adusă să fie în conformitate cu învățătura Bibliei, va reflecta din ce în ce mai mult standardul lui Dumnezeu. Promisiunea din Luca 11:34 este prin urmare că, dacă ne păstrăm conștiința curată, vom avea lumina lui Dumnezeu inundându-ne viața - și astfel vom cunoaște voia Lui. Dacă eșuăm în a asculta de vocea conștiinței în viața noastră de zi cu zi, vom eșua în a auzi vocea Duhului atunci când căutăm călăuzirea lui Dumnezeu. Ascultarea imediată de Dumnezeu oricând ne vorbește este unul dintre secretele călăuzirii.

Recent am citit despre un băiat de cincisprezece ani, orb din naștere, care a zburat și a aterizat o aeronavă în siguranță. Această faptă remarcabilă a fost realizată prin ascultarea sa imediată de fiecare ordin ce i-a fost dat de către instructorul său pilot. Când ne confruntăm cu feluritele probleme ale vieții, se poate să ne simțim ca oameni orbi care încearcă să aterizeze un avion pe o pistă necunoscută și invizibilă. Dar, dacă dezvoltăm obiceiul de a asculta imediat de poruncile lui Dumnezeu, vom descoperi că aterizăm în siguranță.