scris de :   Zac Poonen categorii :   Knowing God
WFTW Body: 

Există două tipuri de credincioși - cei care caută doar binecuvântarea lui Dumnezeu și cei care caută aprobarea lui Dumnezeu; și este o mare diferență între cele două. În Apocalipsa 7:9-14, citim despre o mare mulțime de credincioși - atât de mulți încât nici măcar nu pot fi numărați. Mărturia lor este că își datorează mântuirea lor Dumnezeului lor (versetul 10) și că hainele lor sunt spălate și albite în sângele lui Hristos (v.14); sau cu alte cuvinte, că Dumnezeu i-a binecuvântat. Asta este bine, fără îndoială. Dar este o mărturie foarte diferită de cea a grupului de credincioși menționați în Apocalipsa 14:1-5. Acolo citim despre un grup mic care poate fi numărat. De fapt, ei sunt doar 144.000 - un număr mic, când te gândești că au fost selectați din miliardele de oameni care au trăit pe pământ. Mărturia lor este că L-au urmat pe Hristos în totalitate pe pământ, nu s-a găsit nici o viclenie în gura lor și s-au păstrat neîntinați de "femei" (adică, de femeile menționate în Apocalipsa 17 - Babilonul și fiicele sale). Sau cu alte cuvinte, ei au fost pe placul lui Dumnezeu. Observați contrastul. Primul grup a primit binecuvântările lui Dumnezeu. Al doilea a primit aprobarea lui Dumnezeu. Obținem ceea ce căutăm. Dacă suntem mulțumiți cu binecuvântarea lui Dumnezeu, atunci aceasta e tot ceea ce vom primi. Și dacă suntem mulțumiți numai cu binecuvântările materiale ale lui Dumnezeu, atunci nici măcar nu vom avansa pentru a primi binecuvântările Sale spirituale.

Cei mai mulți credincioși sunt satisfăcuți cu faptul că sunt binecuvântați de Dumnezeu - iar și asta de cele mai multe ori doar în domeniul material. De aceea, magazinele creștine de cărți sunt inundate cu cărți despre cum poți să fii vindecat de boli și să devii bogat prin a da zeciuială, etc. Accentul este pe bunăstarea fizică și materială - sănătate și prosperitate. Acesta este cel mai clar simptom al unei vieți centrate pe sine. Și totuși, citim în Cuvântul lui Dumnezeu că Isus a murit pentru ca noi să nu mai trăim pentru noi înșine, ci doar pentru El (2 Corinteni 5:15); sau cu alte cuvinte, nu ca să ne plăcem nouă înșine, ci doar Lui. Sau să spun în încă alt mod, Isus a murit pentru a ne elibera de o viață centrată pe sine și a ne aduce într-o viață centrată pe Dumnezeu.

Unul din lucrurile care ne pot nedumeri în zilele noastre este felul în care Dumnezeu binecuvintează multe slujiri creștine care sunt atât de compromițătoare în caracterul lor. Înseamnă lucrul acesta că Dumnezeu nu e deranjat de compromisurile și abaterile de la Cuvântul Său? Nu, cu siguranță nu înseamnă asta. Dumnezeu binecuvintează multe slujiri pe care nu le poate aproba în totalitate. Chiar și atunci când Moise n-a ascultat de cuvântul lui Dumnezeu și a lovit stânca (când Dumnezeu îi spusese să vorbească acesteia), Dumnezeu tot a "binecuvântat" acea slujire neascultătoare. Ba chiar, două milioane de oameni au fost binecuvântați prin ea. Totuși, Dumnezeu S-a purtat apoi cu severitate cu robul său neascultător (Numeri 20:8-13). Dumnezeu a binecuvântat acea slujire pentru că îi iubea pe acei două milioane de oameni aflați în nevoie, și nu fiindcă a aprobat ceea ce făcuse slujitorul Său. Așa se întâmplă și astăzi. Multe slujiri sunt binecuvântate, deoarece Dumnezeu îi iubește pe oamenii aflați în nevoie, care au nevoie de mântuire, vindecare, etc. Dar cu siguranță nu aprobă multe lucruri care se petrec în numele lui Isus astăzi. Îi va pedepsi cu siguranță pe predicatorii compromițători la timpul potrivit.

Singura condiție care trebuie îndeplinită pentru a primi binecuvântările materiale ale lui Dumnezeu este că trebuie să fii fie bun, fie rău ! Fiindcă Domnul Isus a spus că Dumnezeu dă soare și ploaie atât peste cei drepți cât și peste cei nedrepți (Matei 5:45). Binecuvântarea materială, prin urmare, nu este un semn al aprobării lui Dumnezeu în viața cuiva. Două milioane de israeliți au fost neascultători față de Dumnezeu timp de patruzeci de ani în pustie - atât de mult încât Dumnezeu S-a mâniat pe ei (Evrei 3:17 - NTLR). Cu toate acestea, Dumnezeu le-a dat mâncare și vindecare în toți acei ani - și asta în mod miraculos (Deuteronom 8:2). Chiar și răspunsurile miraculoase la rugăciune în aspectul fizic nu sunt, prin urmare, un semn că Dumnezeu este mulțumit de viața unei persoane.

Aprobarea lui Dumnezeu, pe de altă parte, S-a odihnit peste Isus când avea treizeci de ani, numai datorită unui singur motiv: Isus biruise cu credincioșie ispita în toți acei ani. El trăise o viață centrată în Tatăl Său și nu în Sine. El nu Și-a plăcut niciodată Lui Însuși (Romani 15:3). La botezul Său, Tatăl a mărturisit: "Acesta este Fiul Meu preaiubit, în care Îmi găsesc toată plăcerea" și nu "Acesta este Fiul Meu preaiubit pe care L-am binecuvântat". A doua mărturie n-ar fi însemnat nimic. Cea dintâi, indicând aprobarea lui Dumnezeu, a însemnat totul pentru Isus. A-L urma pe Isus înseamnă a căuta aceeași mărturie noi înșine.

Mulți creștini călătoresc sau migrează în diferite țări, căutând comodități, confort și bogăție. Ei pot încă să aibă binecuvântările lui Dumnezeu peste viața lor, dar nu aprobarea Lui - fiindcă nimeni nu poate sluji și lui Dumnezeu și lui mamona (adică: bogăția, plăcerea, confortul, etc.). Dacă credem că binecuvântarea lui Dumnezeu asupra noastră și asupra copiilor noștri este un semn că El este și mulțumit cu noi, atunci Satan ne-a înșelat cu adevărat.

Binecuvântarea lui Dumnezeu și aprobarea Lui sunt două lucruri complet diferite. La sfârșitul vieții noastre pământești, mărturia pe care o avem ar trebui să fie cea pe care a avut-o Enoh înainte de a părăsi pământul: "A fost plăcut lui Dumnezeu" (Evrei 11:5). Doar cinci cuvinte - dar nimeni nu poate avea o mărturie mai puternică cu privire la viața sa pământească. Aceasta este mărturia pe care au avut-o Domnul Isus și Pavel. A avea doar o mărturie că: "El a fost binecuvântat de Dumnezeu" nu valorează nimic, fiindcă și milioane de necredincioși pot avea această mărturie. Dumnezeu Se uită după cei care vor căuta aprobarea Lui, și nu doar binecuvântarea Lui.