Iuda vorbește în epistola sa despre trei oameni care au fost religioși, dar nu și spirituali - Cain, Balaam și Core (Iuda 11). Haideți să-i privim unul câte unul.

1. CAIN

Cain nu era un om fără Dumnezeu, ci era un om profund religios care credea în a aduce jertfe lui Dumnezeu (Gen. 4:3). Abel aducea, de asemenea, jertfe lui Dumnezeu. Dar diferența dintre cele două jertfe și dintre Cain și Abel a fost diferența dintre iad și cer, diferența dintre religiozitate și spiritualitate. Cain și Abel simbolizează două căi pe care au călcat oamenii - calea religiozității și calea spiritualității. Cain este un prototip al celor care oferă lucruri exterioare lui Dumnezeu - bani, servicii, timp, etc. Abel, pe de altă parte, s-a așezat în mod simbolic pe sine pe altar atunci când a tăiat mielul și l-a așezat pe altar.

Oamenii religioși pot da daruri, se pot ruga și pot face multe lucrări bune - dar ei nu înțeleg ce înseamnă să se dea pe ei înșiși. Se poate să-și dea zeciuielile în mod exact, dar ei nu vor muri față de sinele lor în momentele de ispită. Aceasta este diferența dintre vechiul și noul legământ. Puteai intra în vechiul legământ fără a muri față de sine. Dar este imposibil să intri în noul legământ fără a muri față de tine însuți. Isus n-a venit să dea zeciuială, ci să Se dea pe Sine Însuși lui Dumnezeu ca o jertfă bine primită și plăcută lui Dumnezeu. Cain și Abel simbolizează calea largă și calea îngustă de a te apropia de Dumnezeu - calea religiozității și calea adevăratei spiritualități. Poți fi slujitor fără a muri față de tine însuți. Dar nu poți fi fiu fără acest lucru.

Dumnezeu a răspuns jertfei lui Abel cu foc din cer. Dar nimic n-a căzut peste jertfa lui Cain. Când o persoană moare față de sine în mod consecvent, zi după zi, va exista un foc din cer peste viața lui și peste slujirea lui. Acesta este adevăratul botez cu Duhul Sfânt și cu foc despre care a spus Ioan Botezătorul că îl va da Isus celor ale căror rădăcini le-a tăiat mai întâi. Pe de altă parte, un frate care doar face lucruri drepte în exterior, se poate să aibă o viață bună, însă focul și ungerea cerului vor lipsi din viața lui. "Botezul" contrafăcut al lui Satan, care gâdilă emoțiile (de care se bucură majoritatea astăzi) este un gunoi lipsit de valoare în comparație cu adevăratul botez cu Duhul Sfânt și cu foc pe care îl trimite Isus peste ucenicii Săi care aleg calea crucii.

2. BALAAM

Balaam a fost un alt om religios. El era un predicator care voia să-L slujească pe Dumnezeu, dar care era de asemenea interesat să facă bani și să întâlnească oameni mari din lume (Num. 22). El a umblat după onoare și câștig financiar pentru sine în numele Domnului. Există mulți, mulți proroci mincinoși, precum Balaam astăzi. Doctrinele lor sunt toate fundamental corecte, conform literei cuvântului. Dar credincioșii lipsiți de discernământ nu pot să-și dea seama că aceștia sunt motivați de duhul lui Balaam (iubind banii și onoarea). Aceștia sunt cei despre care Pavel scrie în Filipeni 2:21, spunând că toți umblă după propriile interese. Existau oameni în biserica din Pergam, care trăiau după această doctrină a lui Balaam (Apoc. 2:14). Nu există nicio diferență între căutarea onoarei și umblarea după bani în biserică. Ambele aceste lucruri sunt variații diferite ale aceluiași duh al lui Balaam.

3. CORE

Core a fost un alt om religios. El era din seminția preoțească a lui Levi (Num. 16). Dar era nemulțumit de lucrarea care îi fusese încredințată lui de Domnul. El dorea să fie mai proeminent, ca Moise. Această invidie (îmbrăcată într-o haină religioasă) a fost ceea ce s-a dovedit a fi distrugerea lui în cele din urmă. El și ceilalți rebeli, Datan și Abiram, și familiile lor, sunt singurii consemnați în Scriptură care s-au dus de vii în iad (Num. 16:32,33). Atât de serios a luat Domnul acest păcat de răzvrătire împotriva autorității pe care El Însuși o instituise asupra poporului Său.

Majoritatea prezbiterilor, predicatorilor și pastorilor de astăzi sunt auto-numiți. A te răzvrăti împotriva lor se poate să nu fie grav. Poate uneori chiar este necesar! Dar a te răzvrăti împotriva unei persoane numite de Dumnezeu va aduce asupra cuiva cea mai severă judecată a lui Dumnezeu. Un om spiritual nici măcar n-ar visa vreodată să facă așa ceva. Dar oamenii religioși vor face acest lucru. Asemenea este nebunia spirituală care însoțește religiozitatea.

Core îi simbolizează pe cei care se află într-o competiție nesănătoasă cu alții din biserică. Când ți se pare greu să lauzi și să apreciezi un frate temător de Dumnezeu, este un semn că ai ceva din duhul lui Core în tine. Când îl critici, atunci ești plin de duhul lui Core. Dacă-i poți asculta pe alții criticându-l, atunci ești ca cei 250 rebeli care s-au alăturat lui Core și care au fost de asemenea pedepsiți de Dumnezeu.

Nu putem deveni niciodată spirituali dacă nu discernem între religiozitate și spiritualitate. Aceasta este nevoia principală a momentului.