Primul test: Când Avraam avea 75 de ani, Dumnezeu l-a chemat să-și părăsească orașul natal și rudele sale din Ur, din Haldeea, și să pășească în necunoscut, având credință în Dumnezeu. Acesta a fost primul test pe care l-a trecut. Nu este ușor să te desprinzi de tată, mamă, frați și surori etc., dar nu putem fi niciodată ucenici ai lui Isus până când cordonul acesta ombilical care ne leagă de ei nu este rupt! Isus a spus: "Dacă vine cineva la Mine şi nu urăşte pe tatăl său, pe mama sa, pe nevastă-sa, pe copiii săi, pe fraţii săi, pe surorile sale, ba chiar însăşi viaţa sa, nu poate fi ucenicul Meu" (Luca 14:26). Avraam a ascultat de îndată de Dumnezeu. M-am întrebat ce s-ar fi întâmplat dacă Avraam ar fi refuzat chemarea lui Dumnezeu. Dumnezeu cu siguranță nu l-ar fi forțat, ci ar fi găsit pe altcineva; și nu am mai fi auzit niciodată de Avraam. Acel altcineva care ar fi răspuns chemării lui Dumnezeu, ar fi devenit tatăl credinței și strămoșul lui Mesia! Cât de mult ar fi pierdut Avraam dacă ar fi eșuat la primul test! Nici nu-și dădea el seama când a ieșit din Ur, întorcându-și spatele la rugămințile rudelor sale, ce viitor glorios avea Dumnezeu pentru el. Dumnezeu încă cheamă oameni, așa cum l-a chemat pe Avraam. Nici nu realizează cei care sunt chemați, ce lucruri mari atârnă în balanță atunci când au auzit chemarea lui Dumnezeu. Istoria bisericii, pe parcursul acestor 20 de secole, este plină de poveștile de viață uimitoare ale bărbaților și femeilor care au răspuns imediat chemării lui Dumnezeu, cu bucurie și din toată inima ca și Avraam, și care au împlinit scopurile lui Dumnezeu.

Al doilea test: De îndată ce Avraam s-a detașat de rudele sale, apoi Dumnezeu l-a putut testa în legătură cu lucrurile materiale. Aceasta este de asemenea o altă cerință pentru ucenicie. Isus a spus: "Oricine dintre voi care nu se leapădă de tot ce are nu poate fi ucenicul Meu" (Luca 14:33). În capitolele 13 și 14 din Geneza, citim despre două incidente în care Avraam a fost testat în legătură cu Mamona. Prima oară a fost când el și Lot trebuiau să se despartă, deoarece turmele lor deveniseră prea mari pentru ca ei să rămână împreună. Ar fi fost ușor, și chiar și drept, ca Avraam care era mai în vârstă și era și omul pe care Dumnezeu îl chemase în Canaan, să fie primul care alege pământ. Dar, cu un altruism autentic și cu mărinimie, i-a spus lui Lot să aleagă el mai întâi. Lot a ales ceea ce a părut ochilor umani a fi cel mai bun - pământul Sodomei. Dar nici Avraam, nici Lot nu au realizat că Dumnezeu fusese un martor tăcut al acestei tranzacţii - aşa cum este El pentru toate tranzacţiile noastre financiare. Lui Dumnezeu I-a plăcut atât de mult dezinteresul manifestat de Avraam, încât El i-a vorbit imediat şi i-a spus că sămânţa lui va moşteni tot pământul pe care-l putea cuprinde Avraam cu privirea - în toate cele patru direcţii. Acesta cuprindea inclusiv partea aleasă de Lot. "Domnul a zis lui Avram, după ce Lot s- a despărţit de el: „Ridică-ţi ochii, şi din locul în care eşti, priveşte spre miazănoapte şi spre miazăzi, spre răsărit şi spre apus; căci toată ţara pe care o vezi, ţi-o voi da ţie şi seminţei tale pentru totdeauna.c" (Geneza 13:14,15).

În Geneza 14, îl întâlnim din nou pe Avraam comportându-se cu demnitatea unui slujitor adevărat al lui Dumnezeu, în chestiunea lucrurilor materiale. Avraam scăpase poporul şi bogățiile regelui Sodomei din mâna duşmanilor acestora. Drept răsplată, regele Sodomei i-a oferit lui Avraam toate acele bogăţii. Dar Avraam a refuzat să ia ceva. "Avraam a spus împăratului Sodomei: „Ridic mâna spre Domnul, Dumnezeul Cel Prea Înalt, Ziditorul cerului şi al pământului, şi jur că nu voi lua nimic din tot ce este al tău, nici măcar un fir de aţă, nici măcar o curea de încălţăminte, ca să nu zici: 'Am îmbogăţit pe Avraam…' Nimic pentru mine, afară de ce au mâncat tinerii şi partea oamenilor care au mers cu mine, Aner, Eşcol şi Mamre: ei să-şi ia partea lor"" (Geneza 14:22,23). Cu alte cuvinte, ceea ce a spus Avraam a fost: "Atâta timp cât Dumnezeul meu este Proprietarul cerului şi al pământului, nu am nevoie de nimic de la tine." Din nou Dumnezeu a fost un ascultător tăcut al discuţiei. El S-a arătat de îndată lui Avraam şi i-a spus că El Însuşi îl va răsplăti. "După aceste lucruri, Cuvântul Domnului a venit la Avram într-o vedenie şi a zis: „Avrame, nu te teme; Eu sunt scutul tău şi răsplata ta cea nespus de mare"" (Geneza 15:1). Dacă Îl cinstim pe Dumnezeu, în mod sigur şi El ne va cinsti pe noi.

Al treilea test: Avraam fusese testat în raport cu părinţii săi şi cu bunăstarea materială. Acum el trebuia să fie testat în relaţia cu fiul său. În Geneza 22:2, Dumnezeu i-a spus lui Avraam: "Ia pe fiul tău, pe singurul tău fiu, pe care-l iubeşti, pe Isaac; du-te în ţara Moria şi adu-l ardere-de-tot acolo, pe un munte pe care ţi-l voi spune." Dumnezeu i-a cerut un lucru costisitor în acea noapte. Avraam ar fi putut să se trezească a doua zi şi să nu facă nimic, şi nimeni n-ar fi ştiut că el nu L-a ascultat pe Dumnezeu. În acel mod urma să-l testeze Dumnezeu pe Avraam dacă se temea sau nu de El. Şi tot aşa ne testează Dumnezeu şi pe noi. El vorbeşte în secret inimii noastre - aşa de tainic încât nici măcar cei care locuiesc cu noi nu ştiu ce ne-a spus Dumnezeu. Unul din motivele pentru care ne-a dat fiecăruia un spaţiu total intim - viaţa noastră dinlăuntru - este ca să vadă dacă ne temem sau nu de El. Avraam a trecut testul. El nu a căutat doar să aibă o mărturie bună înaintea oamenilor, ci a vrut să asculte de Dumnezeu chiar şi în lucrurile ascunse. Aşadar, l-a luat pe Isaac în dimineaţa imediat următoare şi au mers către Muntele Moria şi acolo el l-a oferit lui Dumnezeu pe iubitul inimii lui, spunând prin aceasta: "Doamne, Te iubesc pe Tine mai mult decât pe oricine şi orice de pe pământ." Atunci i-a dat Dumnezeu lui Avraam calificativul Lui de aprobare şi i-a promis să-l binecuvinteze nemăsurat: "Pe Mine Însumi jur", zice Domnul, "pentru că ai făcut lucrul acesta şi n-ai cruţat pe fiul tău, pe singurul tău fiu, te voi binecuvânta foarte mult şi-ţi voi înmulţi foarte mult sămânţa, ca stelele cerului şi ca nisipul de pe ţărmul mării; şi sămânţa ta va stăpâni poarta vrăjmaşilor ei. Toate popoarele pământului vor fi binecuvântate în sămânţa ta, pentru că ai ascultat de glasul Meu" (Geneza 22:16-18). Nimic nu-I place Domnului mai mult decât ascultarea jertfitoare. Nimeni nu poate fi aprobat de Dumnezeu dacă nu trece testul aici. Numai când ajungem în locul unde putem să-I spunem sincer Domnului: "Pe cine altul am eu în cer, afară de Tine? Şi pe pământ nu-mi găsesc plăcerea în nimeni decât în Tine" (Psalmul 73:25), ne calificăm în ceea ce-L privește pe Dumnezeu. Acesta este Muntele Moria pe care fiecare dintre noi trebuie să-l urce, unde aducem tot ceea ce ne este drag pe altarul lui Dumnezeu şi ne rămâne numai Dumnezeu.