Este scris în 1 Corinteni 4:2 (versiunea TLB din limba engleză): "Lucrul cel mai important cu privire la un slujitor este că el face exact ceea ce îi spune stăpânul său să facă" . Asta înseamnă să fii un slujitor credincios. Nu este vorba de cât de mult faci, ci dacă faci doar ceea ce îți spune Domnul să faci - și în felul în care vrea El să faci lucrurile. Pentru aceasta, trebuie să aștepți înaintea lui Dumnezeu și să-L întrebi: "Doamne, ce vrei Tu să fac? Vreau să fac doar aceea". De exemplu, dacă ai angaja un slujitor, n-ai vrea ca acesta să meargă de colo până colo făcând tot ceea ce simte el că ar trebui să facă pentru tine. Nu. Ci ai vrea să asculte de tine și să facă ceea ce îi spui tu să facă. Dar majoritatea lucrătorilor creștini nu ascultă de ceea ce a spus Dumnezeu în Cuvântul Său și nu urmează acele principii Divine. În schimb, ei fac lucrarea lui Dumnezeu în felul în care simt ei că e cel mai bine - cu propriile lor idei strălucite, care sunt de obicei lumești. Își fac propriile programe pentru a sluji Domnului, și nu au răbdarea să aștepte înaintea Domnului pentru a afla care este voia Lui pentru ei.

În 1 Corinteni 4, Pavel spune că adevărații slujitori ai lui Hristos (care merg pe calea crucii) nu vor fi onorați de lume (și nici de credincioșii lumești). Apostolii sunt cei mai mari slujitori ai lui Dumnezeu în biserica Lui. Ei sunt prezbiteri pentru prezbiterii bisericilor. Apostolii plantează biserici, numesc prezbiteri și îi îndrumă pe aceștia. Dar cum îi privește lumea pe acești apostoli? "Dumnezeu a făcut din noi, apostolii, oamenii cei mai de pe urmă" (1 Corinteni 4:9). În ochii lumii, apostolii sunt la treapta cea mai de jos a scării sociale. Ei sunt "ca niște osândiți la moarte... o priveliște pentru lume... nebuni... disprețuiți… umblând din loc în loc" etc. (1 Corinteni 4:9-11). Pavel se compară pe sine și pe ceilalți apostoli cu creștinii corinteni firești. El spune: "Voi sunteți sătui, bogați, considerați înțelepți, tari, și sunteți puși în cinste de lume. Noi, pe de altă parte, suntem disprețuiți de lume." Un adevărat apostol al lui Isus Hristos nu va fi onorat de această lume. Doar creștinii firești sunt onorați de lume. Dacă umbli după onoarea lumii, vei ajunge cu siguranță un creștin firesc.

Un adevărat apostol al lui Hristos nu va ajunge niciodată bogat prin predicarea Evangheliei. Oricând vezi un om care a devenit bogat prin predicarea Evangheliei, poți fi sigur că el nu este un apostol al lui Hristos. Un om care a cumpărat case și terenuri pentru el și familia sa prin predicarea Evangheliei nu este un apostol al lui Hristos. Un om care poate cumpăra mașini scumpe cu banii pe care îi primește din predicarea Evangheliei nu este un apostol al lui Hristos. El este doar un creștin firesc. Pavel ar fi putut face o mulțime de bani prin darul său de a predica; dar nu a făcut. Un adevărat slujitor al lui Dumnezeu nu face bani prin predicarea Evangheliei. El poate va accepta daruri pentru întâmpinarea nevoilor sale pământești - așa cum au făcut Isus și apostolii - dar nu va ajunge milionar prin asta. Însă, exact opusul îl vedem astăzi în creștinătate. De aceea, respectul meu față de toți acești așa-numiți apostoli și predicatori (care poate chiar îi și vindecă pe bolnavi) este zero. Am mai mult respect pentru preoții romano-catolici care merg în nordul Indiei și trăiesc în simplitate și-i ajută pe cei săraci, decât pentru acești predicatori evanghelici care iau zeciuieli de la oamenii săraci și ajung bogați prin predicarea Evangheliei. Tu pe cine vei urma? Pe Pavel și Petru? Sau falsurile de astăzi? Pavel continuă mai departe să spună: "Suntem chinuiți... ne ostenim și lucrăm cu mâinile noastre" (1 Corinteni 4:11,12).

Pavel s-a sprijinit singur din punct de vedere financiar, dar totuși a fost ocărât și defăimat. Oamenii au spus povești false despre el, dar el i-a binecuvântat în schimb. A fost persecutat aproape oriunde a mers și a ajuns "ca gunoiul lumii acesteia, ca lepădătura tuturor" (1 Corinteni 4:13). Asta înseamnă că lumea l-a considerat ca nefiind mai bun decât murdăria care curge printr-o conductă de canalizare. Acesta a fost modul în care cel mai mare apostol al acelor timpuri a fost tratat de către lume. În contrast, creștinii corinteni erau respectați și onorați de lume - și erau bucuroși de acest lucru. Îmi pare rău să spun că creștinismul a pierdut înțelegerea a ceea ce înseamnă să fii un slujitor al lui Dumnezeu. Sarcina noastră acum este să demonstrăm țării noastre ce înseamnă să fii un adevărat slujitor al lui Dumnezeu - unul care nu se va compromite și nu va căuta onoare lumească. Dumnezeu nu este impresionat de diplomele teologice sau de alte calificări lumești ale cuiva. Nici pe Satan nu-l sperie astfel de calificări!

Majoritatea lucrătorilor creștini doresc să stea pe tron și să primească onoare. Nu o lua pe calea aceasta. Fii un slujitor smerit al lui Dumnezeu toată viața ta. Fii un frate obișnuit și o soră obișnuită, chiar dacă ești respins de lume și de creștinismul babilonian de asemenea.

Era Pavel invidios pe corinteni, care erau stimați și confortabili? Nu. Îi părea rău pentru aceștia, fiindcă el era într-o poziție mai binecuvântată decât ei. Pavel le-a vorbit ca un tată - și nu ca să-i facă de rușine (1 Corinteni 4:14). Un adevărat slujitor al lui Dumnezeu este un tată. El nu îi face de rușine pe oameni. Profesorii se poate să-și facă studenții de rușine, dacă aceștia fac ceva rău. Un tată bun, însă, nu-și va face niciodată copilul de rușine, chiar dacă acesta face o boacănă. Totuși, proporția părinților față de învățători în creștinism este de aproximativ 1:10.000 (1 Corinteni 4:15).