scris de :   Zac Poonen categorii :   Bărbat
WFTW Body: 

În Faptele Apostolilor capitolul 10, citim cum Evanghelia a ajuns la neamuri pentru prima dată. Domnul le spusese ucenicilor Săi că vor fi martorii Lui în Ierusalim, Iudeea, Samaria și apoi până la marginile pământului. În capitolul 2, au început cu evreii din Ierusalim și Iudeea. Apoi în capitolul 8, s-au dus la samariteni. Și acum se duceau la neamuri pentru prima dată. Lui Petru i-a fost dat privilegiul de a deschide ușile la evrei și, de asemenea, la neamuri.

Corneliu era un om care nu știa nimic despre Biblie sau despre Dumnezeu. Dar el era un om cucernic care se ruga totdeauna lui Dumnezeu și îi ajuta pe săraci cu generozitate (Fapte 10:2). Un înger i s-a arătat și i-a spus că atât rugăciunile cât și milosteniile sale fuseseră acceptate de Dumnezeu (Fapte 10:4). Așadar, vedem că Dumnezeu ascultă și rugăciunile necreștinilor, dacă sunt temători de Dumnezeu și sinceri, și îi conduce la Hristos, care este singura cale către Tatăl (Ioan 14:6). Mulți creștini, precum Petru, se imaginează a fi superiori necreștinilor. Dar unii necreștini, precum Corneliu, sunt mai temători de Dumnezeu decât mulți creștini. Petru considera, de asemenea, că este mai curat decât neamurile. Dar Dumnezeu a trebuit să schimbe părerea lui Petru și să-i lărgească inima. Și Dumnezeu poate va trebui să schimbe și părerile noastre despre necreștini. Petru a fost atât de încăpățânat în opinia sa încât Dumnezeu a trebuit să-i dea o vedenie pentru a-i schimba opinia (Fapte 10:11). În această vedenie, Petru a văzut o față de masă care conținea animale curate și necurate și a auzit o voce cerându-i să le taie și să le mănânce. Petru a refuzat să facă acest lucru spunând că nu mâncase niciodată ceva necurat – fiindcă anumite animale erau necurate conform legii lui Moise și evreilor le era interzis să le mănânce (Leviticul 11). Dar Dumnezeu i-a spus să nu numească nimic necurat pe care Dumnezeu îl curățise. Această vedenie s-a repetat de trei ori. Petru era nedumerit cu privire la semnificația acestei vedenii, când mesagerii de la Corneliu au ajuns la casa lui Petru cu mesajul că un înger îi spusese lui Corneliu să trimită după Petru. Atunci Petru a înțeles că Dumnezeu îi spunea să meargă la casa acestui om neevreu pe care evreii îl considerau necurat.

Îngerul care a venit la Corneliu știa cu siguranță faptele Evangheliei – că Hristos a murit pentru păcatele lumii și a înviat din morți. De ce nu a predicat atunci el însuși Evanghelia în loc să-i ceară lui Corneliu să-l cheme pe Petru să vină și să-i predice același mesaj? Ce lucru avea Petru pe care îngerul nu-l avea? Sunt sigur că îngerul ar fi putut explica Evanghelia de zece ori mai bine decât Petru. Dar Petru avea experiența mântuirii pe care îngerul nu o avea. Numai un păcătos mântuit prin har poate spune unui alt păcătos despre mântuire. Asta este ceea ce vedem în primul verset din Fapte: Isus a făcut și apoi a învățat pe alții. Dacă nu ai o experiență nu ar trebui să vorbești despre aceasta. Chiar și îngerul a respectat acest principiu Divin. Prin urmare, nu predica niciodată ceea ce știi, ci numai ce ai practicat sau cel puțin cauți să practici.

Când a venit Petru la casa lui Corneliu, a spus: "Acum înțeleg că, în orice neam, cine se teme de Dumnezeu şi lucrează neprihănire este primit de El" (Fapte 10:35). (Și nu numai în orice neam, dar și în orice denominațiune). Dumnezeu îi primește pe cei care se tem de El, în orice religie, și îi conduce la Hristos astfel încât aceștia să poată fi mântuiți. Dacă Petru ar fi refuzat să meargă la casa lui Corneliu? Ar fi fost Corneliu pierdut dacă Petru nu asculta? Aceasta ar fi foarte nedrept din partea lui Dumnezeu să-l facă pe Corneliu să sufere pentru neascultarea lui Petru. Dacă Petru nu s-ar fi dus, Dumnezeu ar fi trimis pe Iacov sau Ioan sau altcineva la acesta. Dacă Anania nu s-ar fi dus la Saul din Tars, Dumnezeu ar fi trimis pe altcineva. Dacă nu te duci unde îți spune Dumnezeu să te duci, Dumnezeu va da lucrarea ta la altcineva.

În Faptele Apostolilor 10:38, Petru descrie lucrarea lui Isus astfel: "Dumnezeu a uns cu Duhul Sfânt şi cu putere pe Isus din Nazaret, care umbla din loc în loc, făcea bine şi vindeca pe toţi cei ce erau apăsaţi de diavolul, căci Dumnezeu era cu El." Chiar și în viața lui Isus, puterea a fost cea care a fost dovada ungerii Duhului Sfânt. Și cu această putere, Isus făcea bine și elibera pe oameni de apăsarea lui Satan. Dumnezeu ne umple cu Duhul astfel încât și noi să putem face bine altora și să-i eliberăm de apăsarea lui Satan. Suntem înconjurați de oameni care sunt apăsați de Satan – oameni care sunt descurajați, nefericiți în căsătorie, necăjiți de partenerii lor de căsătorie, neglijați de către părinții lor, și unii chiar contemplând sinuciderea. Dumnezeu ne-a așezat în mijlocul unor astfel de oameni pentru a-i putea ajuta să fie eliberați de păcat și de Satan – și astfel să fie fericiți. Dacă chiar și Isus a trebuit să fie uns de Duhul Sfânt pentru a îndeplini această lucrare, cu cât mai mult noi! Citim că, atunci când Isus a fost uns, "Dumnezeu era cu El." Și, când noi suntem unși cu Duhul Sfânt, Dumnezeu va fi și cu noi. Când stăm la amvon să predicăm Cuvântul lui Dumnezeu sau când mergem să scoatem un demon din cineva, Dumnezeu va fi cu noi pentru a-i binecuvânta pe oameni.