Dumnezeu caută sclavi din dragoste
În Fapte 27:23, Pavel scrie: "Un înger al Dumnezeului, al căruia Sunt eu, şi căruia Îi slujesc". El era un sclav-din-dragoste al Dumnzeului său. Nu a păstrat pentru sine niciun drept asupra vieţii lui. Dăduse totul Stăpânului său.
Singura temelie potrivită pentru consacrarea noastră este să recunoaştem faptul că noi aparţinem în întregime, în primul rând lui Dumnezeu. A ne preda lui Dumnezeu din recunoştintă faţă de ceea ce El a făcut pentru noi, deşi în sine este un lucru bun, nu este adevărata temelie pentru consacrarea creştină. Dragostea pentru Cristos poate fi motivul nostru principal în slujirea lui Dumnezeu. Dar temelia pe care ar trebui să ne dedicăm vieţile lui Dumnezeu este faptul că El ne-a cumpărat pe cruce. De aceea, noi suntem acum proprietatea lui Dumnezeu, şi nu mai avem drepturi asupra noastră. În trecut, când sclavii slujeau stăpânilor lor, nu o făceau din cauză că îşi iubeau stăpânii, ci mai degrabă pentru că erau proprietatea lor!
Tot astfel, când o persoană îşi predă întreagă viaţa Domnului, el nu-i face un favor lui Dumnezeu. Nu! Pur şi simplu îi înapoiază ceea ce furase de la El. Dacă eu aş fura banii cuiva şi mai târziu, acuzat de păcatul făcut, i-aş înapoia, cu siguranţă nu aş face un favor acelui om. Aş merge la el ca un hoţ care se căieşte. Aceasta este singura atitudine potrivită în care ne apropiem de Dumnezeu când ne predăm vieţile Lui. Dumnezeu ne-a cumpărat. Când ajungem să recunoaştem lucrul acesta, ajungem la temelia potrivită pentru consacrare.
Pavel era un sclav din dragoste pentru Dumnezeu. Ca şi sclavul Evreu, care era eliberat în al şaptelea an al slujirii lui, dar care alegea să continue în acea slujire pentru că îşi iubea stăpânul (Exod 21:1-6), Pavel a slujit Domnului său. Nu era un slujitor angajat care lucra pentru un salar, ci unul care slujea fără nici un drept asupra lui. Slujirea unui sclav din dragoste a fost minunat concentrată în următoarea poezie:
"Nu sunt decât un sclav!
N-am niciun drept să-mi aparţină;
Nu pot alege nici cel mai nensemnat lucru -
Nici măcar calea mea.
Sunt un sclav!
Tinut să fac voia Stăpânului meu -
El mă poate chema chiar de-i noapte sau zi.
De-aş fi slujbaş, aş putea cere simbrie -
Sau uneori libertate măcar.
Dar am fost cumpărat -
Sângele a fost preţul care
L-a plătit
Stăpânul meu pentru mine,
Şi-acum sunt sclavul Lui -
Şi-o veşnicie voi tot fi.
Mă poartă încoace şi-ncolo,
Îmi spune ce să fac;
Eu doar ascult, atâta-i tot -
Am şi încredere deplină în El!"
Această poezie arată ceea ce înseamnă să fii un sclav din dragoste.
Dumnezeu caută pe aceea care sunt atât de supuşi lui, încât vor privi spre El totdeauna pentru a vedea ceea ce vrea El ca ei să facă - nu ocupaţi făcând ceea ce ei simt că ar trebui să facă pentru Dumnezeu. Un sclav nu merge şi face orice atunci când vrea el. Nu. Un sclav întreabă pe stăpânul său: Stăpâne, ce vrei ca eu să fac? Şi facee ceea ce i se spune. Biblia spune: ce se cere de la ispravnici, este ca fiecare să fie găsit credincios în lucrul încredinţat lui. (1Corinteni 4:2)
Aşa cum cineva a scris aşa de frumos, acesta este felul de om pe care Domnul îl caută:
"Caut un om care să aştepte şi să veghieze
Căutând Mâna mea puternică şi Ochiul meu;
Care va lucra după placul Meu, lucrarea ce i-o dau,
Şi lucrearea care n-o dau Eu, să o ignore.
Şi ce bucurie îmi aduce Mie
Când unul ca acesta pot găsi,
Un om care să facă întreaga Mea voie -
Care-i hotărât să-nveţe mintea Stăpânului Său."
"Caut printre ei un om" a spus Domnul odată, "dar nu găsesc niciunul" (Ezechiel 22:30). El caută sclavi din dragoste astăzi, dar găseşte aşa puţini.
