Noul Testament pune mare accent pe disciplina mădularelor noastre trupești – în special a urechii, a ochiului și a limbii. În Romani 8:13, Pavel spune că nu ne putem bucura de viața spirituală dacă nu facem să moară faptele trupului prin puterea Duhului. În 1 Corinteni 9:27, el ne spune cât de sever își disciplina propriul trup. Indiferent ce experiență de sfințire am fi avut, tot trebuie să ne disciplinăm mădularele trupului, așa cum a făcut Pavel, până la sfârșitul vieții noastre, dacă vrem să fim sfinți.

Trebuie să fim disciplinați cu privire la ce fel de conversație dăm ascultare cu urechile noastre. Nu ne putem permite să ne petrecem timpul ascultând la bârfă și calomnie și apoi să ne așteptăm ca urechile noastre să fie acordate pentru a auzi vocea lui Dumnezeu.

Ochii noștri trebuie să fie disciplinați în ceea ce li se permite să privească și să citească – mai ales în aceste zile. Nu puțini misionari și slujitori ai lui Dumnezeu au căzut în imoralitate pentru că nu și-au controlat în mod consecvent ochii. Mulți alții cad mereu în gândurile lor, din cauza indisciplinei în acest domeniu. "Abate-mi ochii de la vederea lucrurilor deșarte," ar trebui să fie rugăciunea noastră constantă (Ps. 119: 37).

Limbile noastre, de asemenea, trebuie să fie sub controlul Duhului Sfânt. Probabil că nu este un mai mare împrăștietor de moarte spirituală în Biserica Creștină decât limba umană. Când Isaia a văzut Sfințenia lui Dumnezeu, a fost condamnat în principal cu privire la modul în care își folosise limba. În mod aparent nu realizase acest lucru până când s-a văzut în lumina lui Dumnezeu.

Lui Ieremia i-a fost spus de către Domnul că el ar putea fi gura lui Dumnezeu numai dacă avea să fie atent cu privire la modul în care își folosea limba – dacă separa ce este lipsit de valoare de ce este de preț în conversațiile sale (Ieremia 15:19).

Acești proroci nu-și puteau permite să fie nepăsători cu privire la modul în care își foloseau limbile, altminteri ar fi pierdut privilegiul de a fi purtătorii de cuvânt ai lui Dumnezeu. Ei nu puteau să se dedea la conversații neglijente, pălăvrăgeală inutilă, bârfă, calomnie și critică și să scape ușor. Ei și-ar fi pierdut astfel chemarea. Acesta ar putea fi un motiv de ce nu avem aproape niciun profet în zilele noastre.

Dacă Dumnezeu a pus vreodată Cuvântul Său pe buzele noastre, atunci avem o obligație solemnă asupra noastră să păzim aceste buze doar pentru slujirea Lui. Nu putem oferi un mădular al trupului nostru pentru folosința Lui într-o zi și următoarea zi să-l luăm înapoi pentru a-l folosi la propria noastră discreție. Orice lucru ce este odată prezentat Lui este veșnic al Lui.

După cum în fiziologia corpului, un medic poate deseori să evalueze starea noastră de sănătate uitandu-se la limbile noastre, la fel și în domeniul spiritual, Iacov ne spune că modul în care un om își folosește limba este un test al spiritualității lui (Iacov 1:26). El îndrăznește să spună că dacă un om își poate controla limba este un om desăvârșit (Iacov 3:2).