Aflăm în Exodul 12 despre eliberarea israeliţilor din Egipt. Ca să fie scăpaţi de îngerul morţii, li s-a spus să folosească un mănunchi de isop şi să ungă cu sângele unui miel fără cusur pragul de sus al caselor lor şi stâlpii uşilor. Aceasta este o imagine a credinţei care aplică inimilor noastre sângele lui Hristos. Isopul era o plantă comună, uşor de găsit în Egipt. Credinţa este foarte uşor de găsit. Israeliţii au părăsit Egiptul în a 14-a zi a celei dintâi luni din noul lor calendar – şi Domnul Isus a fost răstignit la aceeaşi dată peste aproximativ 1500 de ani. Dumnezeu a privit în viitor şi a văzut ziua în care fariseii urmau să-L răstignească pe Isus şi a ales acea dată ca să-i elibereze pe israeliţi din Egipt!

Cum au fost israeliţii eliberaţi? Nu pe baza vieţii lor bune sau a lucrărilor lor bune. Dumnezeu nu a cercetat în fiecare casă să vadă cum trăise fiecare persoană în parte în timpul ultimilor 30 de ani. Nu. El doar a verificat să vadă dacă aveau credinţă să-şi ungă uşile cu sângele unui miel nevinovat. Când au înmuiat acel isop în sânge şi şi-au uns cu el uşile ei au spus: „Eu nu mă încred în faptele mele bune sau în activităţile mele religioase că ele m-ar proteja. Mă încred în sângele acestui miel nevinovat. De aceea cred că îngerul morţii nu va intra în casa mea”. Aceasta este calea mântuirii.

Niciun om nu se poate lăuda spunând: „Am fost mântuit pentru că am dus o viaţă bună”. Nu. Omul care trăise o viaţă bună şi omul care trăise o viaţă rea au fost deopotrivă mântuiţi în acea noapte în Egipt prin sângele mielului. Dacă cineva din Israel ar fi gândit: „Eu am trăit o viaţă bună, deci nu cred că Dumnezeu mă va judeca” şi, drept urmare, n-ar mai fi pus deasupra uşii lui sângele mielului, ce credeţi că s-ar fi întâmplat? Îngerul morţii ar fi intrat şi ar fi ucis pe fiul cel mai mare al acelei case, la fel ca în toate celelalte case din Egipt.

Ştiu că mulţi oameni profită de adevărul mântuirii prin har prin credinţa în sângele lui Hristos şi trăiesc în mod uşuratic spunând: „Nu contează cum trăim”. Dar acest lucru nu neagă adevărul că mântuirea tot nu este prin fapte, ci prin har prin credinţă.

Efeseni 2:9 spune: „Nu prin fapte, ca să nu se laude nimeni”. Dar, apoi, versetul imediat următor spune că, după ce suntem mântuiţi, Dumnezeu ne-a creat „pentru faptele bune”. Deci adevărul întreg este acesta:

Nu putem fi mântuiţi prin oricât de multe fapte bune am face.

Dar dacă, mântuiţi fiind, „credinţa” noastră nu rodeşte fapte bune, aceasta va dovedi că credinţa noastră nu a fost una autentică.

Este ceea ce spune Iacov: „Credinţa fără fapte (bune) este moart㔠(Iacov 2:26).

După ungerea uşii cu sânge, tuturor israeliţilor li s-a poruncit să mănânce în acea noapte azimi. Aceasta este o imagine a hrănirii noastre cu Hristos Însuşi, Pâinea Vieţii. Nu este suficient să credem în sângele Lui, noi trebuie totodată să ne hrănim cu viaţa Lui. Noi suntem „împăcaţi cu Dumnezeu prin moartea Lui şi mântuiţi prin viaţa Lui” (Romani 5:10).

Li s-a spus, de asemenea, să mânânce pâinea îmbrăcaţi în hainele de călătorie – pregătiţi să părăsească Egiptul într-o clipită. Iată modul în care şi noi trebuie să trăim în această lume - întotdeauna gata să plecăm de îndată ce Isus ne cheamă sus să-L întâlnim. Această lume nu este casa noastră. Noi trebuie să fim gata să plecăm oricând.

Traducerea în limba română: Maria Magdalena