Ana se rugase Domnului timp de mulți ani pentru un copil. În cele din urmă, a făcut o juruință spunând: "Doamne, dacă vei binevoi să cauţi spre întristarea roabei Tale, dacă-Ţi vei aduce aminte de mine, şi nu vei uita pe roaba Ta şi dacă vei da roabei Tale un copil de parte bărbătească, îl voi închina Domnului pentru toate zilele vieţii lui" (1 Sam. 1:11). Se făcuse o schimbare în atenția ei acum. La început, ea s-a gândit numai la propria ei nevoie: "Am nevoie de un fiu." Apoi a început să spună: "Dacă am un fiu, îl voi da Domnului, de vreme ce Domnul are nevoie, de asemenea." Când atenția rugăciunii noastre se schimbă de la nevoia noastră la nevoia lui Dumnezeu, atunci începem să primim răspunsuri la rugăciunile noastre. Domnul ne-a învățat să ne rugăm: "Sfințească-Se Numele Tău" în primul rând. Când Ana l-a născut pe Samuel, nu și-a uitat promisiunea. Ea l-a adus pe fiul ei la templu și a zis: "Pentru copilul acesta mă rugam, şi Domnul a ascultat rugăciunea pe care I-o făceam. De aceea vreau să-l dau Domnului: toată viaţa lui să fie dat Domnului" (1 Sam. 1:27,28). Ea nu avea să-l mai ia niciodată înapoi. L-a învățat pe băiețelul acela să îngenuncheze și să se închine Domnului acolo. Este minunat să ai o mamă evlavioasă ca aceasta. Apoi a cântat o cântare minunată de mulțumire Domnului! (1 Sam. 2:1-10). Este mai mult decât probabil că, cântarea de mulțumire a Mariei (Luca 1:46-55) a fost inspirată de cântarea Anei – fiindcă cuvintele sunt atât de asemănătoare.

Samuel a crescut și a devenit un tânăr care a schimbat fațada lui Israel prin lucrarea lui profetică – de la starea haotică pe care o vedem în cartea Judecătorii, la starea glorioasă sub domnia lui David. Fiii lui Eli, marele preot, erau oameni de nimic, fără Dumnezeu, care nu aveau frică de Dumnezeu (2:12). Este foarte trist când copiii unui lider sunt imorali și fără Dumnezeu. Partea cea mai rea a fost că Eli le-a permis să ia parte la lucrarea din cort. Ei furau din jertfe și comiteau adulter cu femeile din templu. Și care a fost răspunsul lui Eli la toate acestea? El ar fi trebuit să-i cheme și să le spună să iasă din lucrarea Domnului imediat. În schimb, le-a spus: "Copii, ce aud spunându-se despre voi nu este bine" (v.24). El a fost un lider fără coloană vertebrală și inutil. Spre deosebire de acei oameni fără Dumnezeu, Samuel creștea și era "plăcut Domnului și oamenilor" (1 Samuel 2:26).

Dumnezeu a trimis atunci un mesager la Eli și i-a spus că lucrarea lui s-a sfârșit fiindcă îi onorase pe fiii săi mai mult decât Îl onorase pe Dumnezeu (1 Sam. 2:27-29). Apoi găsim aceste cuvinte frumoase pe care le-a rostit Dumnezeu – pe care să ni le amintim în tot timpul vieții noastre: "Voi cinsti pe cine Mă cinstește, dar cei ce Mă disprețuiesc vor fi disprețuiți" (1 Samuel 2:30). Dacă Îl onorezi pe Dumnezeu, poți fi sigur că El te va onora.

În mijlocul acestor împrejurimi fără Dumnezeu, Samuel a crescut curat. Acesta este un exemplu pentru toți tinerii care se află în familii sau împrejurimi fără Dumnezeu. Poți fi într-o biserică, care este plină de compromis. Dar nu te lăsa să fii influențat de aceasta. Dacă poți fi ca Samuel, neclintit în devotamentul tău față de Domnul, fără a fi corupt, Dumnezeu te poate ridica pentru a fi vocea Sa în acea situație, așa cum a fost Samuel.

Într-o noapte, când Samuel dormea, a auzit o voce chemându-l: "Samuele, Samuele." El a crezut că era Eli și s-a dus pentru a afla. Dar nu era. Vocea a continuat să-l cheme pe Samuel, până când Eli i-a spus lui Samuel să ceară Domnului să-i vorbească. "Domnul a venit, S-a înfăţişat şi l-a chemat ca şi în celelalte dăţi: „Samuele, Samuele!” Şi Samuel a răspuns: 'Vorbeşte, căci robul Tău ascultă'." (1 Sam. 3:10). Iată o atitudine pe care toți trebuie să o avem, de-a lungul fiecărei zile, cu privire la vocea Domnului: "Vorbește Doamne, robul Tău ascultă".

Dumnezeu nu i-a dat lui Samuel un avertisment spunând: "În seara asta la miezul nopții voi veni să vorbesc cu tine." Nu. Samuel trebuia să fie în alertă în orice moment. În Scriptură, vedem din nou și din nou că Dumnezeu îi chema brusc pe prorocii Săi și vorbea cu ei. Apoi timp de două sau trei luni nu auzeau nimic. Apoi, din nou Dumnezeu vorbea. Astfel că trebuiau să fie într-o stare de vigilență tot timpul. Dar Dumnezeu vorbește numai celor care sunt dornici să audă vocea Lui. Viața și lucrarea ta pot fi schimbate în totalitate dacă dezvolți obiceiul de a-L asculta pe Dumnezeu, cel puțin de acum înainte.

Dumnezeu poate să îți vorbească în mijlocul nopții, sau poate să vorbească cu tine în timp ce citești Cuvântul Său sau în timp ce călătorești în autobuz. El îți poate vorbi printr-un frate sau o soră. Îți poate vorbi atunci când ești în mijlocul altora sau când ești singur. Există multe feluri în care vorbește Dumnezeu. Dar trebuie să avem întotdeauna o atitudine de ascultare: "Vorbește Doamne, robul Tău ascultă." Acest lucru i-a permis lui Samuel să crească și să devină un proroc al lui Dumnezeu. Când el a ascultat, a putut să spună altora ce i-a zis Dumnezeu.

Dumnezeu i-a spus lui Samuel în ziua aceea: "Vreau să-l pedepsesc pe Eli pentru păcatul său." Dimineața când Eli l-a chemat pe Samuel și l-a întrebat: "Ce ți-a vorbit Domnul?", Samuel i-a spus totul (1 Sam. 3:18). Chiar dacă era o veste rea pentru Eli, Samuel i-a spus totul. Un slujitor al lui Dumnezeu trebuie să fie așa. Chiar dacă Eli fusese foarte bun cu Samuel, Samuel nu a ezitat să-i spună: "Dumnezeu a spus că vrea să te pedepsească. Fiii tăi s-au făcut vrednici de lepădat, fără ca tu să-i fi oprit."