În Efeseni 1:18 Pavel spune: "Mă rog ca ochii inimii (nu ai minții) să vă fie luminați". Accentul în noul legământ este întotdeauna pe inimă. În Vechiul Testament, accentul era pe cunoștința care intra în minte. Dar acum este pe lumina care intră în inimă.

Au existat câțiva oameni în Vechiul Testament care erau oameni ai inimii. Proverbe vorbește mult despre inimă. David a fost un om după inima lui Dumnezeu. Dar, în general vorbind, preoții și cărturarii Bibliei, sub vechiul legământ, nu erau oameni ai inimii. Studiul intelectual al Scripturilor a fost ceea ce i-a produs pe cărturari și farisei – care L-au răstignit pe Isus. Dacă iți petreci viața folosindu-ți doar mintea pentru a studia Scripturile și a dobândi o mulțime de cunoștințe biblice, vei sfârși prin a fi un alt cărturar sau fariseu. Adevărul lui Dumnezeu trebuie să se coboare în jos din mintea ta în inima ta și să devină descoperire. Această cădere de 30 cm de la minte la inimă e ceea ce face toată diferența!

Pavel s-a rugat ca "ochii inimii lor să fie luminați, ca să priceapă:

1. Nădejdea chemării lui Dumnezeu;

2. Bogăția slavei moștenirii lui Dumnezeu în sfinți; și

3. Mărimea puterii lui Dumnezeu, la dispoziția lor "(Efes. 1:18,19).

Pavel nu le-a cerut să citească epistola sa de 25 de ori pentru a înțelege aceste adevăruri. Ar fi putut să o citească de o sută de ori și tot să nu fi înțeles. El s-a rugat ca ei să primească descoperire de la Duhul Sfânt asupra acestor adevăruri mărețe. Poți studia semnificațiile rădăcinii tuturor cuvintelor ebraice și grecești din Biblie și să fii tot complet orb spiritual și să nu experimentezi vreo "binecuvântare duhovnicească în locurile cerești, în Hristos" sau să devii "sfânt și fără prihană" așa cum ai fost hotărât dinainte de Dumnezeu să fii. Atunci când primești descoperire de la Duhul Sfânt asupra Bibliei, lucrurile devin diferite. S-ar putea să nu cunoști greaca, dar Îl vei cunoaște pe Hristos. Vei fi în Hristos. Vei putea să duci cecurile din Biblie (promisiunile lui Dumnezeu) la Banca Cerului și să le încasezi și să devii o persoană bogată spiritual. Așadar, nu căuta niciodată să studiezi Biblia fără descoperire. Scopul studiului tău biblic trebuie să fie pentru a primi descoperire de la Duhul Sfânt. Oricine pune accentul pe minte mai presus de inimă te conduce pe căi greșite. Nu sunt împotriva folosirii minții noastre. Atunci când studiez sau predic, îmi folosesc mintea în mod extensiv. Altfel, n-aș fi în stare să vă vorbesc. Dar mi-am făcut mintea un rob al Duhului Sfânt. Când studiem Biblia, începem prin a ne folosi ochii (trupul) pentru a citi. Apoi Cuvântul intră în mintea noastră (suflet). Dar apoi Cuvântul trebuie să pătrundă dincolo de sufletul nostru la duhul nostru, unde Duhul Sfânt ne va da descoperire.

Putem vedea un exemplu al acestui lucru în cortul vechiului legământ care avea 3 părți. Curtea de afară simboliza trupul nostru, prin care citim sau auzim Cuvântul lui Dumnezeu. Zona următoare, Locul Sfânt, simboliza sufletul nostru, prin care înțelegem (mintea) și suntem mișcați (emoțiile) de Cuvânt. Apoi vine Locul Preasfânt simbolizând duhul nostru, unde Dumnezeu ne dă descoperire asupra Cuvântului Său care duce la ascultare. Numai atunci când primim descoperire L-am auzit cu adevărat pe Dumnezeu prin Cuvântul Său. Doar atunci putem realiza scopurile lui Dumnezeu.

Prin urmare, lasă ca tot studiul tău biblic să meargă dincolo de citire și de înțelegere către descoperire și ascultare. Isus a murit și perdeaua s-a rupt astfel încât să putem intra în Locul Preasfânt (Evrei 10:20). Fariseii și-au citit Biblia și au înțeles-o, dar n-au primit nici o descoperire asupra acesteia și astfel L-au considerat pe Isus Beelzebul, prințul demonilor. Petru, însă, a primit descoperire asupra Scripturilor și a văzut că Isus era Fiul lui Dumnezeu și Mesia.