This Book and You…

Atât Isus, cât şi apostolii, ne-au încurajat să plângem şi să ne jelim pentru păcatele noastre (Matei 5:4; Iacov 4:9). Aceasta este calea înapoi către Dumnezeu.

În final, pocăinţa implică voinţa noastră. Trebuie să renunţăm la voinţa proprie, care se încăpăţânează - "dorind propria cale" - şi să-L facem de Isus Domnul vieţilor noastre. Aceasta înseamnă că suntem gata să facem orice doreşte Dumnezeu de la noi să facem, de acum înainte, oricare ar fi costul şi oricât de umilitor ar fi.

Fiul risipitor a venit înapoi acasă la tatăl său ca un tânăr dărâmat, cu voinţa proprie zdrobită, dispus să facă orice i-ar cere tatăl său să facă. Aceasta este adevărata pocăinţă (Luca 15:11-24).

Nu trebuie să-I mărturismi lui Dumnezeu toate păcatele pe care le-am comis vreodată. În orice caz, ar fi imposibil să ni le amintim pe toate. Fiul risipitor nu a făcut aceasta. Tot ceea ce a spus a fost: "Tată, am păcătuit". Şi aceasta este tot ceea ce e nevoie să spunem şi noi. Însă, amintiţi-vă că şi Iuda Iscarioteanul a spus tot "Am păcătuit". Dar este o diferenţă ca de la cer la pământ între mărturisirea lui şi cea a fiului risipitor. Dumnezeu nu ascultă doar cuvintele a ceea ce spunem. El simte trăirea de dincolo de cuvinte şi ne tratează potrivit cu aceasta.

Rodul pocăinţei

Ioan Botezătorul le-a spus fariseilor să aducă roade potrivite cu pocăinţa (Matei 3:8). Dacă ne-am pocăit cu adevărat, acest lucru va schimba întregul nostru mod de viaţă.

Unul dintre primele lucruri pe care ar trebui să-l facem, după ce ne-am pocăit, este să compensăm greşelile pe care le-am făcut în viaţa noastră.

Citim despre Zacheu, în Evanghleii, că s-a convins de păcatele sale imediat ce Isus a intrat în casa lui (Luca 19:1-10). Zacheu era un om căruia îi plăceau banii. Dar a înţeles ce implică pocăinţa. El ştia că, dacă intenţiona să fie un discipol al lui Isus, trebuia să repare toate greşelile pe care le făcuse în viaţă. Acest lucru însemna o mare pierdere de bani pentru el, fiindcă pe foarte mulţi oameni îi înşelase. Dar el a hotărât să fie pocăit din toată inima. Astfel, el I-a spus Domnului că va da jumătate din banii săi săracilor şi va înapoia de patru ori banii pe care i-a escrocat de la alţii. Numai când Zacheu a admis că va face

această restituire, Isus i-a spus că mântuirea a intrat în casa sa. Consimţirea de a repara este una dintre dovezile mântuirii adevărate (Luca 19:1-10).

Omul înţelept, din pilda pe care a povestit-o Isus, a săpat adânc şi şi-a aşezat fundaţia pe stâncă, având dedesubt multe straturi de nisip (Luca 6:48). Omul nechibzuit şi-a construit de asemenea casa în aceeaşi regiune. Dar el nu a săpat suficient de adânc. El şi-a aşezat fundaţia în mod superficial, direct pe nisip.

Am putea aplica această pildă pentru a ilustra pocăinţa adevărată sau falsă. Numai când depunem eforturi să facem o restituire meticuloasă în viaţa noastră, săpăm adânc.

Când venim la Hristos, este bine să ne acordăm un timp chiar de la început, pentru a tria toate aspectele legate de viaţa noastră neconvertită care trebuie rezolvate. Dacă suntem superficiali aici şi comentăm asupra unor chestiuni, vom descoperi că temelia rămâne slabă si casa noastră se va prăbuşi într-o zi.

Ce implică restituirea

Ce presupune, de fapt, restituirea? Înseamnă că, dacă ai păcălit guvernul în privinţa taxelor etc., trebuie să înnapoiezi acele taxe. Uneori nu este posibil să înapoiezi acea sumă exact departamentului implicat. Dar unde este voinţă, există întotdeauna o cale - dacă vrem să ne supunem lui Dumnezeu. Putem cumpăra timbrele poştale sau biletele de tren şi apoi să le distrugem pentru a ne asigura că banii pe care îi datorăm unei instituţii anume vor ajunge înapoi la ea.

Dacă ai înşelat oameni, va trebui să mergi şi să le înapoiezi banii. Spune-le, totodată, de schimbarea care a venit în viaţa ta! Dacă nu ai curajul să faci aceasta, ia un frate cu tine, atunci când faci restituirea. Dacă nu poţi să restitui toate datoriile dintr-o dată, nu te îngrijora. Fă-o în rate. Dar fă un început - chiar dacă vei începe doar cu 5 lei!

Dumnezeu l-a acceptat pe Zacheu chiar în ziua în care a hotărât să plătească datoriile înapoi - nu după ce a făcut toate restituirile! Dacă ai înşelat pe cineva şi nu mai ştii unde locuieşte acum, atunci va trebui să înnapoiezi aceşti bani Lui Dumnezeu - Proprietarul de drept al tuturor banilor.

Aceasta a fost regula pe care Dumnezeu a stabilit-o pentru israeliţi (Numeri 5:6- 8). În orice caz, va trebui să nu deţinem nici un ban care a fost obţinut în mod ilegal. Dumnezeu nu poate binecuvânta astfel de bani.

Dacă am rănit sau insultat pe cineva, într-un mod care nu implică bani, atunci noi trebuie să mergem la acea persoană şi să ne cerem iertare.

Cunosc fraţi care au economisit bani luni la rând şi apoi şi-au golit conturile bancare pentru a restitui guvernului taxele şi datoriile vamale pe care le escrocaseră. Şi Dumnezeu i-a binecuvântat cu ceva mai bun decât un cont bancar!

Cunosc şi alţii care şi-au calculat cu exactitate toate costurile călătoriilor pe care le-au parcurs fără bilet în autobuze sau trenuri si apoi au plătit înapoi valoarea acestora. Aceia care sunt credincioşi în lucrurile mărunte sunt cei care vor face lucruri mari pentru Dumnezeu.

Cunosc de asemenea persoane care au mers la autorităţile universitare cu diplomele de absolvire şi au recunoscut că au trişat în examinările finale. Au fost gata să-şi sacrifice certificatele de absolvire dacă era necesar, pentru a avea o conştiinţă curată. De obicei, Dumnezeu a dat acestor credincioşi favoare în ochii autorităţilor, astfel încât să fie iertaţi. Dar, e posibil, ca nu întotdeauna să meargă aşa. În cazul tău, Dumnezeu poate permite universităţii să-ţi retragă diploma! Dar atunci, aceasta este voia perfectă a lui Dumnezeu pentru tine.

Cunosc un frate care a scris o scrisoare de iertare cuiva de la care furase un timbru mic, cu mulţi ani în urmă. Un hoţ este un hoţ, indiferent cât de mică este valoarea articolului furat. În aceste lucruri mici ne este testată credincioşia.

Nu sugerez că acum trebuie să te torturezi, încercând să scotoceşti în memorie toate greşelile mici pe care le-ai făcut în trecut. Nu. Nu trebuie să faci acest lucru. Dumnezeu îţi va aminti ceea ce e necesar să fie rezolvat; şi tu trebuie să rezolvi numai ceea ce Dumnezeu îţi aminteşte.

Vor exista şi situaţii în care nu mai poţi face absolute nimic, pentru că răul făcut este aşa de complicat. În astfel de situaţii, tot ceea ce poţi face este să-ţi exprimi părerea de rău înaintea lui Dumnezeu şi să ceri îndurarea Lui.

În nici un caz nu trebuie să permitem lui Satan să ne menţină într-o stare de vinovăţie şi condamnaţi pentru totdeauna, doar pentru că noi nu putem rezolva o anumită chestiune. Dumnezeu înţelege pe deplin situaţia noastră - şi El nu ne torturează. Dacă ai o minte binevoitoare, Dumnezeu va accepta orice eşti capabil să faci - chiar dacă aceasta însemană să nu faci nimic (2 Corinteni 8:12).

Lăudat să fie Domnul pentru mila sa cea mare!

Dumnezeu îi va cinsti pe aceia care Îl cinstesc pe El (1 Samuel 2:30). Şi unul din modurile prin care Îl cinstim este prin credincioşia în lucrurile mărunte.

Dacă nu facem restituirea, vom târî un lanţ după noi de-a lungul întregii vieţi. Dumnezeu ne va testa să vadă dacă noi valorizăm mai mult o conştiinţă curată decât banii, reputaţia, diplomele sau chiar locul de muncă.

Mulţi cad la acest test. Dar laudă Domnului că există o rămăşiţă de oameni în fiecare generaţie, care Îl iubesc pe Dumnezeu mai mult decât orice pe pământ.

Iertându-i pe ceilalţi

Pocăinţa include şi iertarea tuturor celor care ne-au rănit în vreun fel. Isus a spus că: "dacă nu iertaţi oamenilor greşelile lor, nici Tatăl vostru cel ceresc nu vă va ierta greşelile voastre" (Matei 6:15). El a a adăugat, mai departe, că trebuie să-i iertăm pe ceilalţi din toată inima noastră, şi nu doar superficial

(Matei 18:35). Este imposibil să fim iertaţi de Dumnezeu dacă noi nu îi iertăm pe ceilalţi pe deplin şi din toată inima.

Poate nu suntem capabili să uităm ce ne-au făcut ceilalţi. Dar cu siguranţă putem să nu ne mai gândim la răul pe care ni l-au făcut, ori de câte ori am fi tentaţi.

E posibil ca cineva să te fi rănit aşa de tare încât îţi vine extrem de greu să-l ierţi din toată inima. Cere-I lui Dumnezeu să te ajute să ierţi; şi vei vedea că El este mai mult decât binevoitor să-ţi dea atât dorinţa, cât şi puterea să ierţi pe oricine.

Când ne gândim la milioanele de păcate pe care Dumnezeu ni le-a iertat aşa de generos, nu ar trebui să ne fie greu să-i iertăm pe ceilalţi în acelaşi fel. Satan obţine putere asupra noastră tocmai atunci când nu-i iertăm pe ceilalţi. "Iertaţi", spune Pavel, "ca să nu lăsăm pe Satan să aibă un câştig de la noi" (2Corinteni 2:10,11).

O atitudine schimbată faţă de Satan

Există încă un domeniu în care este nevoie să rezolvăm lucrurile - şi acesta este domeniul contactului cu Satan şi spiritele rele. Dacă te-ai implicat în astrologie, închinare la idoli, ghicire (citire în palmă), magie neagră etc., sau ai fost astras de muzica rock şi drogurile periculoase, trebuie să renunţi la aceste contacte cu Satan - chiar dacă aceste contacte au fost făcute poate în mod inconştient.

Primul lucru pe care trebuie să-l faci este să distrugi (nu să vinzi, ci să distrugi) toţi idolii, cărţile oculte şi amuletele etc., pe care s-ar întâmpla să le ai (Vezi Faptele Apostolilor 19:19) . Apoi trebuie să te rogi spunând: "Doamne Isuse, eu renunţa la orice contact pe care l-am avut cu Satan, fie conştient sau inconştient". Apoi spune-i lui Satan în mod direct: "Mă împotrivesc ţie Satan, în Numele Domnului Isus Hristos Domnul meu şi Mântuitorul meu. Nu mă mai poţi atinge de acum înainte, pentru că eu aparţin Domnului Isus Hristos".

Iacov 4:7 spune, "Supuneţi-vă deci lui Dumnezeu. Împotriviţi-vă Diavolului şi el va fugi de la voi". Dacă vom continua să mergem cu Domnul, El ne va da din ce în ce mai multă lumină în diverse domenii ale vieţii noastre. Ar putea fi în deşertăciunea lumească a modului nostru de îmbrăcare, în vorbirea sau asprimea tonalităţii vocii noastre, ori în modul în care am fost pângăriţi prin obiceiurile noastre de lectură, de exemplu etc.. Aşa, vom descoperi în mod constant noi domenii în care este nevoie să ne pocăim şi să ne curăţim. Trebuie să mergem pe această cale a pocăinţei constante în toate zilele vieţii noastre.