SMERENIA: Citim în Efeseni 4:1-2: "Vă sfătuiesc dar eu, cel întemniţat pentru Domnul, să vă purtaţi într-un chip vrednic de chemarea pe care aţi primit-o, cu toată smerenia şi blândeţea; îngăduiţi-vă unii pe alţii în dragoste." Am afirmat adesea că cele trei secrete ale vieții creștine sunt: Smerenia, Smerenia și Smerenia. Acolo începe totul. Isus S-a smerit și a spus în Matei 11:29: "Luați jugul Meu asupra voastră și învățați de la Mine, căci Eu sunt blând și smerit". Singurele lucruri pe care a spus vreodată să le învățăm de la El sunt smerenia și blândețea. De ce? Deoarece, ca și copii ai lui Adam, suntem cu toții mândri și duri. Dacă vrei să demonstrezi o viață cerească pe pământ, aceasta nu va fi demonstrată întâi prin evanghelizare, predicare, învățături biblice sau activitate de asistență socială. Ci va fi demonstrată, în primul rând, printr-o atitudine de smerenie și blândețe.

Când Dumnezeu i-a dat lui Moise modelul cortului întâlnirii, a început cu chivotul. Atunci când se planifică orice construcție, omul începe cu dimensiunile exterioare ale clădirii. Dar Dumnezeu a început de la sanctuarul cel mai lăuntric. Omul caută să curețe partea exterioară a paharului, dar Dumnezeu caută să curețe mai întâi interiorul. El începe cu interiorul și apoi se deplasează către exterior. Dacă ai o gândire și abordare omenească, vei fi mai preocupat de exterior, pe care oamenii îl pot vedea. Dacă ești mai duhovnicesc, vei fi preocupat de starea interioară, pe care doar Dumnezeu o poate vedea. Vei fi mai preocupat de calitatea oamenilor din biserica ta, decât de numărul lor. Mărimea impresionează oamenii. Dumnezeu privește la calitatea oamenilor.

Dumnezeu caută smerenie, blândețe și răbdare. Efeseni 4:2 (Living Bible) spune: "Fiți îngăduitori față de greșelile celuilalt datorită dragostei voastre". Nicio persoană din nicio biserică nu este perfectă. Toată lumea face greșeli. Așadar, în biserică, va trebui să răbdăm greșelile celorlalți, să fim îngăduitori față de ei pentru că ne iubim unii pe alții. "Dacă faci o greșeală, o voi acoperi eu. Dacă lași ceva nefăcut, îl voi face eu." Așa trebuie să funcționeze Trupul lui Cristos.

UNITATEA : Citim în Efeseni 4:3: "Căutaţi să păstraţi unirea Duhului prin legătura păcii." Unitatea este o temă măreață în multe dintre epistolele lui Pavel. Și aceasta este povara pe care o are și Domnul pentru biserica Lui. Când un corp omenesc moare, începe să se dezintegreze. Trupul nostru este făcut din țărână, iar părticelele de țărână rămân unite pentru că există viață în acest trup. În momentul în care viața nu mai este, începe descompunerea; și după un timp, descoperim că întregul trup a devenit țărână. La fel este și într-o părtășie de credincioși. Când credincioșii dintr-o biserică sunt dezbinați, cunoști că moartea a intrat deja. Când un soț și o soție sunt dezbinați, știi că moartea a intrat deja, chiar dacă nu divorțează niciodată unul de celălalt. Dezintegrarea poate începe într-o căsnicie la o zi după ce a avut loc căsătoria - cu neînțelegeri, tensiuni, certuri, etc. Acest lucru se poate întâmpla și într-o biserică. O biserică pornește, de obicei, cu câțiva frați plini de râvnă care se adună cu mare zel pentru a zidi o lucrare curată pentru Domnul. Foarte curând intervine dezbinarea și intră moartea. Trebuie ducem în mod constant o luptă pentru a păstra unitatea Duhului - atât într-o căsătorie cât și într-o biserică.

Lucrul minunat cu privire la corpul uman este că toate părticelele de țărână din care este făcut sunt unite împreună atât de îndeaproape încât nu se poate vedea unde s-au unit. Dacă trupul este rănit, anumite procese încep imediat în interiorul acestuia pentru a închide pielea. Trupului nu-i place ca vreo parte a pielii să rămână deschisă. Începe să lucreze imediat pentru a uni părțile separate ale pielii. Același lucru se întâmplă atunci când se rupe un os. Trupul începe imediat să lucreze pentru a-l uni. Niciun om de pe pământ nu poate uni două oase. Doctorul nu poate decât să pună părțile rupte ale osului una lângă cealaltă. Trupul însuși este cel care unește aceste două părți împreună. Corpul uman lucrează totdeauna înspre unitate. Așa ar trebui să funcționeze și Trupul lui Cristos. Când o biserică nu funcționează așa, ea nu reprezintă Trupul lui Cristos.

Dumnezeu nu zidește o grămadă de oameni sfinți. El zidește un Trup . Despre asta vorbește Pavel în Efeseni 4:1-3. El ne îndeamnă "să păstrăm această unitate a Duhului pentru că există un singur Trup". Când putem spune că există unitate într-un trup local? "Prin legătura păcii" (Efes. 4:3). "Umblarea după lucrurile Duhului este pace" (Rom. 8:6). Când te gândești la un frate sau o soră și gândurile tale sunt gânduri de pace și odihnă față de el/ea, atunci știi că există unitate între tine și acea persoană. Dar dacă ești chiar și puțin agitat atunci când te gândești la acea persoană, atunci poți fi sigur că nu ești în unitate cu aceasta. Poate că o saluți cu un "Slavă Domnului" exuberant, dar e în mod fățarnic. Pacea este testul. Așadar, unitatea Duhului trebuie să fie păstrată în legătura păcii.