Biblia spune că "viața unui om evlavios este foarte interesantă" (Proverbe 14:14 - versiunea Living).

Permiteți-mi să vă spun mărturia mea. Sunt în vârstă de 85 de ani acum, și sunt copil al lui Dumnezeu, născut din nou, de peste 65 de ani. Eu pot mărturisi cu sinceritate că viața mea de credință a fost plină de entuziasm. Am trecut prin multe încercări, dar în toate acestea L-am experimentat pe Dumnezeu în moduri foarte interesante, și cred că cea mai bună parte a vieții mele se află încă înaintea mea. Sunt încântat să pot trăi pentru Dumnezeu și să-I slujesc. A sluji Domnului este cel mai minunat lucru pe care îl poate face cineva în această lume.

Nu am nicio nemulțumire față de vreo persoană din întreaga lume. Nimeni n-a reușit să-mi facă vreodată rău până acum. Mulți au încercat să-mi facă rău și unii dintre co-lucrătorii mei m-au trădat și s-au întors împotriva mea. Mulți “creștini” au împrăștiat neadevăruri despre mine în reviste “creștine” și pe internet, iar unii dintre ei m-au dus chiar și la tribunal. Dar toate acestea au fost doar o parte din „părtășia suferințelor lui Hristos” pentru mine; și toate lucrurile pe care le-au făcut toți aceștia au lucrat doar spre binele meu - după cum spune în Romani 8:28. Așadar, chiar Îi mulțumesc lui Dumnezeu pentru ei, fiindcă Dumnezeu a folosit acțiunile lor rele pentru a mă face un om mai bun, mai asemănător lui Hristos în reacțiile mele. Acesta a fost binele principal care a ieșit din acțiunile lor rele.

Trebuie să fim în primul rând FRÂNȚI înainte de a putea fi folositori lui Dumnezeu.

Dumnezeu folosește mulți oameni și multe evenimente pentru a ne frânge mândria și încrederea în propriile noastre abilități, și pentru a ne face mici în proprii noștri ochi.

Dumnezeu m-a frânt mult în tinerețea mea și încă mă frânge și astăzi. Aceasta este calea rodniciei. Cu cât suntem mai frânți, cu atât ne poate folosi Dumnezeu mai mult pentru a fi o binecuvântare pentru alții. Citim în Exodul 17 că abia atunci când stânca a fost lovită, apele au început să curgă. Când o femeie a adus un vas cu parfum de alabastru pentru a-L unge pe Isus, numai atunci când vasul a fost spart s-a umplut casa de mirosul dulce (Marcu 14:3). Pentru a hrăni cei cinci mii de oameni, Isus a luat pâinea și a binecuvântat-o. Dar nimeni nu a fost hrănit până când pâinea a fost ruptă. Care este mesajul din toate aceste exemple? Tocmai aceasta, că frângerea este calea binecuvântării. Atunci când un atom este împărțit în două, generează suficientă putere pentru a da energie electrică unui întreg oraș! Un atom este atât de mic încât nici măcar nu îl poți vedea la microscop. Dar când este zdrobit, ce putere extraordinară se eliberează. Mesajul din natură, precum și cel din Biblie este tocmai acesta: puterea lui Dumnezeu este eliberată prin frângere. Fie ca acest mesaj să ne cuprindă pe toți în anul care vine.

Dumnezeu m-a cuprins cu acest mesaj în 1963, atunci când L-am căutat pentru prima dată pentru putere în viaţa şi în lucrarea mea. Chiar atunci, înainte să demisionez din marina militară, Dumnezeu mi-a arătat cum calea zdrobirii este calea puterii. Şi acest lucru nu vreau să-l uit niciodată în viaţă. Vreau să-i încurajez în special pe tineri să înveţe această lecţie câtă vreme sunt încă tineri.

O a doua cerinţă este să avem o CREDINŢĂ vie în promisiunile lui Dumnezeu.

În Egipt, Dumnezeu le-a făcut două promisiuni bătrânilor poporului Israel: „Vă voi scoate din suferinţa Egiptului (1), şi vă voi duce în ţara canaaniţilor” (2) (Exodul 3:17). După cum puteţi vedea, acolo sunt două promisiuni. Dar numai prima a fost împlinită. A doua nu s-a împlinit. Niciunul dintre acei bătrâni n-au intrat în Canaan - pentru că ei n-au răspuns cu credinţă când a venit timpul să intre în Canaan (Numeri 13). Promisiunile lui Dumnezeu nu se împlinesc până când noi răspundem cu credinţă. Promisiunea lui Dumnezeu şi credinţa noastră sunt ca două fire electrice. Numai atunci când firele se ating unul de altul (ca un buton de contact) energia începe să circule prin fire. Poţi auzi despre promisiunea lui Dumnezeu şi poți s-o înţelegi. Dar numai când credinţa ta se extinde şi spune: „Da, eu cred că acel lucru se va împlini în viaţa mea”, atunci promisiunea se va împlini. La graniţele Canaanului, numai Iosua şi Caleb au crezut promisiunea lui Dumnezeu, astfel că numai ei au intrat în ţara promisă. Fie ca noi să avem acelaşi fel de credinţă şi să trăim neîntrerupt în ţara promisă a biruinţei în noul an.

Vă dorim la toţi un An Nou foarte binecuvântat - unul de o zdrobire mai profundă şi de o mai mare credinţă în Dumnezeu.