Ai văzut măreția puterii Sale pe care o poate manifesta în noi? Cea mai mare putere pe care Dumnezeu a manifestat-o vreodată în acest univers nu a fost în creație, ci în învierea lui Isus (Efeseni 1:20).

Ceea ce vedem în universul din jurul nostru este prima creație. În învierea lui Isus, a început a doua creație, noua creație. Noua creație este mai puternică decât cea veche. Ceea ce citești în Ioan 20 este mai puternic decât ceea ce citești în Geneza 1. Învierea lui Hristos a fost cea mai mare manifestare a puterii văzută vreodată în acest univers. Puterea morală este mai mare decât puterea fizică.

Pavel se roagă să avem revelație cu privire la faptul că Dumnezeu vrea să experimentăm această putere. El vrea să experimentăm această putere mai întâi în viața noastră interioară. Mai târziu, o vom experimenta și în trupurile noastre, într-o bună zi. Lucrarea lui Dumnezeu începe întotdeauna din interior. Într-o bună zi vom experimenta puterea învierii lui Hristos în trupurile noastre. Astăzi, Dumnezeu vrea să experimentăm această putere a învierii în duhul nostru. Puterea învierii este o putere care ne va ridica din moarte spirituală. Legea păcatului ne aduce în jos, în moarte spirituală. Puterea învierii ne ridică împotriva acestui lucru.

Puterea învierii, care ne ridică de sub legea păcatului, este ca și cum aș ridica o carte împotriva legii gravitației (care caută să o tragă în jos). Puterea învierii ne ridică în locurile cerești. Citim în Efeseni 2:1-6 că atunci când eram morți în păcatele noastre, această putere ne-a înviat și ne-a făcut să stăm împreună cu Hristos în locurile cerești (Efeseni 2:6). Unii ar putea crede că acesta este un limbaj ilustrat, fantezist. Dar nu este. Este chiar adevărat. Dacă nu crezi că acest lucru este adevărat, nu vei primi niciodată niciunul dintre beneficiile acestui lucru - căci primim după măsura credinței noastre. Dumnezeu să fie găsit adevărat și toți oamenii să fie găsiți mincinoși. Sentimentele noastre sunt toate înșelătoare. Chiar și vederea noastră ne poate înșela.

Există o poveste despre doi băieți care priveau apusul soarelui. Băiatul mai mare, care avea vreo 12 ani, a spus: „Hei, soarele s-a mișcat. Dimineața era la est, acum este la vest.” Băiețelul mai mic, care avea doar 6 ani, a spus: „Nu. Îți amintești ce ne-a spus tata? Nu soarele se mișcă. Pământul se rotește în jurul axei sale.” Băiatul mai mare a spus: „Cred ce văd și ce simt. Am văzut soarele la est și acum este la vest. Și nu am simțit cum se rotește pământul sub picioarele mele, ci a stat pe loc.” Băiatul mai mic a spus: „Eu îl cred pe tata.”

Cine a avut dreptate - cel care l-a crezut pe tatăl său sau cel care a crezut ce a văzut și ce a simțit? Mulți creștini trăiesc și ei după ceea ce văd și simt. Dar simțurile noastre ne pot înșela. Așa că eu cred în Tatăl meu ceresc; și ceea ce spune El este întotdeauna corect, chiar dacă eu nu pot să văd sau să simt asta.

Prin urmare, eu cred ce spune Dumnezeu, că am fost înviat și am fost așezat în locurile cerești în Hristos. Nu-mi pasă ce-mi spun sentimentele mele. Știu că sentimentele mele sunt la fel de înșelătoare ca și văzul meu. Am descoperit că atunci când cred ceea ce spune Tatăl meu ceresc, totul merge bine în viața mea. Când nu-L credem pe Tatăl nostru ceresc, ajungem să avem multe probleme. Ni se spune aici că această putere uimitoare a învierii nu este disponibilă tuturor oamenilor, ci numai celor care cred. Dacă nu crezi acest lucru, atunci nu vei experimenta această putere. Isus i-a spus lui Toma: „Ferice de cei ce n-au văzut, şi au crezut” (Ioan 20:29). Eu sunt unul dintre aceștia.