“Voi sunteţi sarea pământului.” Isus nu a spus aceste cuvinte noroadelor. Amintiță-vă că Predica de pe Munte este adresată în principal ucenicilor Săi, iar noroadele stăteau în jurul lor și ascultau. Noroadele cu siguranţă nu sunt sarea pământului - ele nu au sare. Însă, ucenicii trebuie să fie sarea pământului. Isus era maestru în a vorbi prin imagini, şi ne-a lăsat pe noi să înţelegem semnificaţia lor, în timp ce căutăm inspiraţia şi revelaţia Duhului Sfânt. “Voi sunteţi sarea pământului. Dar, dacă sarea îşi pierde gustul, prin ce îşi va căpăta iarăşi puterea de a săra? Atunci nu mai este bună la nimic, decât să fie lepădată afară şi călcată în picioare de oameni” (Matei 5:13).

El folosește această imagine pentru a ne arăta faptul că ucenicii Săi vor fi întotdeauna puțini la număr. Dacă ai o farfurie cu orez și curry, câtă sare vei pune în această mâncare? Nu vei pune nici măcar jumătate de linguriță. Ai nevoie de foarte puţină sare pentru a da gustul potrivit întregii farfurii. Dar dacă sarea este fără gust, atunci chiar dacă ai pune 20 linguri, nu va face nicio diferenţă la gust. Aşadar, aici nu este vorba despre cantitate, ci despre calitate. Când Isus a spus: “Dacă sarea își pierde gustul” (Matei 5:13), El nu S-a referit deloc la cantitatea sării.

Proporţia cantităţii de sare în raport cu toată mâncarea este aproximativ aceeași cu proporția adevăraţilor ucenici de pe pământ în raport cu populaţia lumii (uneori, chiar în raport cu numărul de oameni din biserică!). Adevăraţii ucenici sunt foarte puţini.

Însă acei ucenici adevărați sunt sarea pământului. Datorită lor, pământul e ferit de judecată. Avraam s-a rugat odată lui Dumnezeu cu privire la cetatea rea, Sodoma, despre care Domnul spusese că o va distruge. El L-a întrebat pe Domnul (dacă avea în continuare gând s-o distrugă): “Doamne, poate că se vor găsi în ea numai zece oameni buni” (Geneza 18:32). Domnul a spus: “Nu voi nimici Sodoma, dacă sunt zece oameni buni în acea cetate.” Erau de ajuns zece oameni pentru a feri cetatea de distrugere, dar nu au fost nici măcar zece, aşa că a fost distrusă.

Pe vremea lui Ieremia, Domnul a redus acel număr şi mai mult. Ieremia prorocea într-o vreme când Israel urma să fie luat în robie de către împăratul Babilonului (aceasta era pedeapsa lui Dumnezeu). Însă înainte de asta, Ieremia a prorocit. A predicat și a avertizat poporul timp de 40 de ani, însă ei nu au vrut să-l asculte. Domnul i-a spus lui Ieremia: “Cutreieraţi uliţele Ierusalimului, uitaţi-vă, întrebaţi şi căutaţi în pieţe, dacă se găseşte un om (nu zece oameni, ci doar un singur om), dacă este vreunul care să înfăptuiască ce este drept, care să se ţină de adevăr, şi voi ierta Ierusalimul” (Ieremia 5:1). Asta e uimitor, dar nu era nici măcar un singur om neprihănit, astfel că toată cetatea a fost luată în robie.

Adeseori, Dumnezeu caută în acest mod. Ezechiel a fost şi el proroc pe vremea Babilonului, și Dumnezeu a spus prin Ezechiel: “Caut printre ei un om care să înalţe un zid şi să stea în mijlocul spărturii înaintea Mea pentru ţară, ca să n-o nimicesc, dar nu găsesc niciunul” (Ezechiel 22:30). Dumnezeu a rostit aceleaşi cuvinte: calitate, nu cantitate. El nu căuta 10.000 de oameni, ci unul măcar.

Este uimitor ce poate face Dumnezeu printr-un singur om, dacă acesta se dedică din toată inima lui Dumnezeu și este radical. Gândiţi-vă la Moise - un singur om din Vechiul Testament, prin care Dumnezeu a putut elibera 2 milioane de israeliţi. Nu mai era nimeni altcineva în Israel potrivit pentru a fi conducător. Pe vremea lui Ilie, deşi erau 7.000 de oameni care nu-şi plecaseră genunchiul înaintea lui Baal (o imagine a 7.000 de credincioşi care nu se închină la idoli), a existat un singur om (Ilie) care a putut aduce foc din cer. Aceeaşi proporţie este şi astăzi. Poate găseşti un singur credincios între 7.000 de credincioşi, care poate aduce foc din cer prin lucrarea sa sau prin rugăciunea sa.

Poate că cei 7.000 spun: “Eu nu fac asta, nu fac aia”. Mărturia lor este una la negativ!: “Eu nu merg la film, nu beau, nu joc jocuri de noroc, nu fumez ţigări.” Ei nu se închină lui Baal, dar cine poate aduce foc din cer? Cel care trăieşte înaintea feţei lui Dumnezeu, ca Ilie; Ilie avea sare.

La fel este și în Noul Testament. Vă puteţi imagina ce pierdere ar fi avut biserica, și ce pierdere am fi avut noi dacă Apostolul Pavel nu ar fi existat? Ar fi lipsit atât de mult din Scriptură. El a fost un singur om! Bineînţeles, lucrarea lui Dumnezeu nu va fi împiedicată din cauză că un om eşuează (Dumnezeu ar fi putut folosi pe altcineva). Dar în Scriptură vedem că Dumnezeu adesea realizează mai multe printr-o singură persoană care I se dedică din toată inima, decât prin 10.000 de compromiţători. Aceasta este ideea pe care pune accentul Domnul Isus atunci când le spune ucenicilor Săi: “Voi sunteţi ca sarea.” Nu vă plângeţi vreodată spunând: “Suntem aşa de puţini!”