Învățătura lui Balaam a înflorit în biserica din Pergam, deoarece prezbiterul de acolo devenise rob al oamenilor.

Un slujitor al lui Dumnezeu trebuie să rămână întotdeauna liber. „Voi ați fost cumpărați cu un preț. Nu vă faceți dar robi oamenilor” (1 Corinteni 7:23).

Învățătura lui Balaam are două părți. Petru le menționează pe amândouă în 2 Petru 2:14, 15 - lăcomia și adulterul.

Isus a spus că cine iubește banii ÎL URĂȘTE PE DUMNEZEU, iar cine își pune încrederea în bani ÎL NESOCOTEȘTE PE DUMNEZEU (Citiți cu atenție Luca 16:13).

Dacă nu-i învățăm pe oameni acest lucru clar, învățătura lui Balaam va înflori în biserica noastră, iar frații și surorile vor fi iubitori de bani.

Dar dacă vrem să-i învățăm pe alții ceea ce ne-a învățat Isus, trebuie mai întâi să fim eliberați noi înșine din strânsoarea banilor. Este mai ușor să fii eliberat de mânie și de pofta ochilor decât să fii eliberat din strânsoarea banilor? Numai printr-o luptă constantă putem învinge acest rău.

Am văzut noi iubirea de bani ca fiind „rădăcina tuturor relelor” (1 Timotei 6:10)? În timp ce mânia și pofta ochilor sunt recunoscute ca fiind rele, iubirea de bani nu este. Și astfel, mulți sunt înrobiți de bani, fără să-și dea seama că prin aceasta Îl urăsc și Îl nesocotesc pe Dumnezeu.

Marea majoritate a așa-numiților „slujitori cu normă întreagă” sunt înrobiți de iubirea de bani, asemenea lui Balaam. Ei vizitează casele credincioșilor bogați, pentru că știu că vor primi daruri de la ei. Și astfel, le sunt închise gurile atunci când acești oameni bogați și influenți trebuie mustrați pentru păcatele lor. Ei călătoresc pentru a predica în biserici unde știu că vor primi daruri frumoase. Cum pot astfel de predicatori să slujească vreodată lui Dumnezeu? Acest lucru este imposibil. Ei slujesc lui Mamona. Isus a spus că nimeni nu poate sluji la doi stăpâni.

Există trei calificări esențiale pentru oricine dorește să fie un slujitor al lui Dumnezeu, sub noul legământ:

Trebuie să fie eliberat de păcat în viața sa personală (Romani 6:22).

Nu trebuie să caute să placă oamenilor (Galateni 1:10).

Trebuie să urască și să disprețuiască banii (Luca 16:13).

Trebuie să ne verificăm constant viața în aceste trei domenii pentru a vedea dacă suntem calificați să fim slujitori ai noului legământ sau nu.

Banii și lucrurile materiale nu trebuie să aibă NICIO influență asupra vieților noastre, dacă vrem să fim eficienți pentru Dumnezeu.

De asemenea, trebuie să urâm să primim daruri, căci Isus a spus că „este mai ferice SĂ DAI decât în SĂ PRIMEȘTI” (Faptele Apostolilor 20:35).

Dacă nu ne eliberăm de strânsoarea banilor din viața noastră, nu vom putea niciodată să-L iubim pe Dumnezeu sau să-I slujim așa cum trebuie. Nu vom putea să-i călăuzim pe alții să-L iubească pe Dumnezeu, și nu vom putea să-i eliberăm de învățătura lui Balaam.

Al doilea aspect al învățăturii lui Balaam este imoralitatea. Această învățătură îi încurajează pe frați și surori să petreacă timp împreună în mod liber, fără nicio reținere. Citim în Apocalipsa 2:14 că Balaam a fost cel care le-a încurajat pe fetele moabite să cocheteze cu bărbații israeliți. Acest lucru a dus la o asemenea imoralitate printre israeliți, încât Dumnezeu a ucis 24.000 de oameni într-o singură zi (Numeri 25:1-9).

Numai atunci când Fineas a ridicat o suliță și a pus capăt la ceea ce se întâmpla, mânia lui Dumnezeu împotriva lui Israel a încetat. Când Dumnezeu a văzut fapta lui Fineas, a fost atât de mulțumit încât i-a dat legământul unei preoții veșnice (Numeri 25:11-13). Dumnezeu îi onorează întotdeauna pe cei care sunt radicali împotriva vorbirii ușoare în interacțiunea dintre sexe în biserică.

Aici din nou, ca prezbiteri, trebuie să fim exemple prin conduita noastră personală. Trebuie să fim serioși în comportamentul nostru față de surori și să evităm orice conversație superficială și inutilă cu ele. Trebuie să fim deosebit de precauți cu acele surori care vor mereu să vorbească cu noi. Dacă ne place să vorbim cu surorile, suntem nepotriviți pentru a conduce biserica lui Dumnezeu. Nu trebuie să vorbim NICIODATĂ singuri cu femei într-o cameră închisă. Întotdeauna este cel mai bine să avem alături de noi soția sau un alt prezbiter atunci când sfătuim surorile.

Atunci când ucenicii L-au văzut pe Isus vorbind cu o femeie la fântâna din Samaria, este scris că „se mirau că vorbea cu o femeie” (Ioan 4:27) - pentru că Isus, de obicei, nu vorbea niciodată singur cu o femeie. El a avut grijă să nu facă nimic care să aibă chiar și o aparență de rău. Iată exemplul pe care trebuie să-l urmăm cu toții.