Trebuie să primim învățătura lui Isus exact așa cum este scrisă, deoarece mulți au diluat-o sau au făcut-o să însemne ceva ce nu înseamnă. Din cauză că ei nu reușesc să trăiască la înălțimea standardului lui Dumnezeu, mulți învățători au coborât standardul Lui la nivelul lor. Ori de câte ori vezi în Cuvântul lui Dumnezeu un standard pe care nu l-ai atins sau care este mai înalt decât nivelul tău de viață, ai două opțiuni. Una dintre opțiuni este să spui: „Ei bine, Cuvântul lui Dumnezeu nu înseamnă cu adevărat acest lucru. Înseamnă ceva la un mod general, dar nu exact acest lucru.” De exemplu: „Știu că este spus: “Bucurați-vă totdeauna în Domnul” în Filipeni 4:4, dar nu înseamnă efectiv ‘întotdeauna’, ci înseamnă ‘în general’ sau ‘majoritatea timpului’.” Astfel, ai reușit să cobori Cuvântul lui Dumnezeu la nivelul tău firesc, și te mulțumești imaginându-ți că îl păzești. Însă creștinul care are o gândire spirituală lasă Cuvântul lui Dumnezeu așa cum este și spune: „Trebuie să mă bucur în Domnul 24/7”. Și el recunoaște cu smerenie: „Doamne, încă nu am ajuns la acest nivel. Uneori mă bucur, uneori (sau de cele mai multe ori) cârtesc, și mă mânii adesea, dar nu mă bucur în toate circumstanțele. Nu aduc mulțumiri pentru toate lucrurile, așa cum spune Biblia, așa că recunosc acest lucru. Te rog, adu-mă la acel nivel.”

Aceasta este persoana care va atinge standardul lui Dumnezeu. Cealaltă persoană, care a coborât standardul lui Dumnezeu la nivelul său, nu-l va atinge niciodată. Într-o zi se va trezi în veșnicie și va descoperi că n-a ascultat de Dumnezeu toată viața. Așadar, este bine să lăsăm Cuvântul lui Dumnezeu așa cum este și să recunoaștem că, fie noi nu l-am înțeles, fie nu am ajuns la acel standard. Atunci există o speranță că vom ajunge la acel nivel.

Trebuie să ținem cont de acest lucru pe măsură ce ajungem la Matei 5:20: „Căci vă spun că, dacă neprihănirea voastră nu va întrece neprihănirea cărturarilor şi a fariseilor, cu niciun chip nu veţi intra în Împărăţia cerurilor.”

Neprihănirea fariseilor era un standard destul de înalt. Ei păzeau cele zece porunci. Tânărul bogat a venit la Isus şi a spus: “Am păzit toate poruncile”, iar Isus nu a pus la îndoială acest lucru. (Bineînţeles, ei nu puteau să păzească a 10-a poruncă, dar nimeni nu putea s-o păzească pentru că era o poruncă legată de interiorul omului. Dar le păzeau pe celelalte nouă, și toate legile din Vechiul Testament, care includeau mai mult de 600 de porunci). Fariseii se lăudau cu faptul că ei se rugau regulat, probabil de trei ori pe zi, posteau de două ori pe săptămână, dădeau zeciuială din toate veniturile lor. Deci ce înseamnă când zice acest verset că neprihănirea noastră trebuie să întreacă neprihănirea lor?

Înseamnă că trebuie să ne rugăm mai mult decât de trei ori pe zi? Să postim mai mult decât de două ori pe săptămână? Să dăm mai mult decât 10% din venituri? Nu asta e semnificaţia. Noi gândim mereu din punct de vedere al cantității, fiindcă mintea noastră e îndreptată spre lucrurile pământeşti. Cu cât mai mult avem o gândire pământească, cu atât mai mult gândim în termeni de cifre, statistici, și cantitate. Apreciem o biserică după numărul de persoane din ea, nu după calitatea vieţii oamenilor de acolo. Credem că Isus a spus: “Toţi oamenii vor cunoaște că sunteţi ucenicii Mei, când veţi fi 30.000 de mii adunați într-o biserică”. Dar nu asta a spus El. El le-a spus celor unsprezece ucenici ai Săi: “Toţi oamenii vor cunoaște că sunteți ucenicii Mei când voi unsprezece vă iubiți unii pe alţii.” Numărul de oameni nu contează. Dragostea dintre frați este caracteristica principală a unei biserici locale adevarate de ucenici.

Domnul Isus a pus întotdeauna accentul pe calitate. Creştinismul de azi (precum organizaţiile misionare și mega bisericile) pune accent pe cifre. Câţi oameni sunt în biserica noastră? În câte locuri am ajuns? La cât se ridică colecta noastră anuală? Acestea sunt lucrurile cu care se laudă în interior. Sau predicatorii vor spune: În câte ţări am călătorit? Câte predici am predicat? Câte cărţi am scris? La câte programe TV vorbesc? Acestea sunt lucrurile cu care se mândresc oamenii firești.

Isus a pus întotdeauna accentul pe calitate: sare de calitate, lumină de calitate. La sfârşitul vieţii Sale, El avea doar unsprezece ucenici. Nu este un număr mare, dar uitaţi-vă la calitatea vieţii lor. Acei unsprezece ucenici au întors lumea cu susul în jos. Unde găseşti astfel de ucenici care au renunţat la tot, care nu sunt interesaţi de bani şi de lucruri de acest gen? E atât de rar să găseşti chiar și un singur astfel de predicator în ziua de azi.

Vedem că Domnul Isus S-a referit la calitate când a spus că neprihănirea noastră trebuie să o întreacă pe cea a fariseilor - la calitate, nu la numărul de activităţi în care ne implicăm. Nu are nimic de-a face cu banii, cu rugăciunea sau cu postul. E vorba de calitatea vieţii.

Isus continuă în versetele rămase (de fapt, aproape până la sfârșitul Predicii de pe Munte) să explice acest verset. Putem spune că cea mai mare parte a Predicii de pe Munte explică Matei 5:20. Vrei să intri în Împărăția cerurilor? Atunci neprihănirea ta trebuie să întreacă neprihănirea cărturarilor și a fariseilor. Nu trebuie să coborâm standardele lui Dumnezeu.