Femeia a fost binecuvântată de Creatorul ei cu o natură emotivă, sensibilă. Ea este capabilă de sentimente adânci şi are o calitate rară de a înţelege problemele oamenilor. Astfel, ea este capabilă să aline durerea altora cu compasiune şi afecţiune.

Însă această sensibilitate este şi cauza multor probleme din viaţa ei. La fel ca şi ceilalţi, ea are parte în viaţă de evenimente tragice; iar în acele situaţii ea însăşi are nevoie de ajutor!

Unele femei plâng săptămâni în şir, crezând că îşi vor putea îneca amărăciunile în marea lacrimilor lor. Altele plâng în locul tainic al sufletului lor şi sunt zdrobite sub greutatea necazurilor lor. Multe femei păstrează în sufletul lor cicatricele emoţionale ale suferinţelor din trecut, mult timp după ce problemele lor au fost rezolvate.

Însă durerile şi încercările pot fi puse la lucru pentru înfăptuirea unui scop bun, şi anume - scopul pentru care un Dumnezeu care este suveran şi care ne iubeşte cu o mare pasiune permite acelor dureri şi încercări să intre în viaţa noastră. Încercările pot forma caracterul nostru. La fel cum arborele de santal îşi lasă seva înmiresmată pe securea care îl taie, o femeie poate deveni o binecuvântare pentru mulţi (chiar şi pentru persoana care îi face rău) prin ceea ce a învăţat de la Dumnezeu în suferinţele ei! Pentru ca o persoană feminină să devină o femeie a lui Dumnezeu ea trebuie

neapărat să fie pregătită să înfrunte multe încercări, dar nu trebuie nicidecum să permitem acestor încercări să ne copleşească.

Multe dintre prietenele mele au trecut prin mari adâncimi ale durerii şi amărăciunii. În unele dintre aceste cazuri nu am fost capabilă să pătrund cu mintea adâncimile suferinţelor lor. Însă - acordându-le timp, ascultându-le problemele, discutând cu ele, scriindu-le şi împrietenindu-mă cu ele - toate acestea m-au îmbogăţit imens. Am descoperit că putem deveni persoane mai bune dacă învăţăm să ne raportăm corect la suferinţă şi s-o folosim corect. Educaţia pe care o primim în şcoala suferinţei nu o putem dobândi în niciun alt mod. Răsplata finală este asemănarea, în caracter, cu Hristos.

„Dacă m-ar încerca, aş ieşi curat ca aurul"

(Iov 23:10).

Însă acelaşi foc care pentru aur are un efect purificator, pentru lut, în schimb, are un efect de împietrire. Femeia, de asemenea, poate fi împietrită prin suferinţele ei şi poate să-şi trăiască viaţa în nesfârşite plângeri împotriva altora şi chiar împotriva lui Dumnezeu!

Aproape toate încercările şi suferinţele noastre sunt evenimente asupra cărora noi nu avem nici un control. Însă Domnul poate să le întoarcă înspre avantajul nostru prin faptul că face să se producă ceva bun înlăuntrul nostru. Toate lucrurile lucrează împreună înspre binele celor ce Îl iubesc pe Dumnezeu şi care sunt chemaţi după planul Său (Romani 8:28).

Isus ne întâmpină astăzi pe noi, femeile, la fel cum a întâmpinat-o pe Maria Magdalena când aceasta plângea la mormântul Lui în dimineaţa învierii. El ne pune şi nouă aceeaşi întrebare: „Femeie, de ce plângi?".

„El cunoaşte fiecare detaliu a ceea ce ni se

întâmplă" (Iov 23:10 - Living Bible). El nu este ignorant.

Apoi, în continuare, El ne întreabă: „Pe cine

cauţi?"

Care va fi răspunsul nostru? Oare vom fi capabili să spunem sincer: „Doamne, pe Tine te caut în mijlocul încercărilor mele. Numai Faţa Ta tânjesc să o văd printre lacrimile mele".

Cât de insuficientă este mângâierea pe care o

primim de la oameni. Mai bine haideţi să privim la Isus.

Chiar şi mama lui Isus, care plângea, a găsit mângâiere la El în timp ce El era răstignit pe cruce. El a pregătit un cămin unde să locuiască şi i-a spus lui Ioan să-i poarte de grijă.

La fel este şi astăzi grija pe care ne-o poartă El fiecăruia dintre noi. Haideţi să ne găsim liniştea în această îngrijire a Lui.

Bangalore,

Dr. Annie Zac Poonen

„Mă sui la Tatăl Meu şi Tatăl vostru"

(Ioan 20:17).

Lucrând ca medic, am întâlnit multe femei care obişnuiau să-şi abandoneze bebeluşii în spital, dacă aceşti nou-născuţi erau fetiţe! Mamele dispăreau fără să-şi plătească facturile. Erau sărace şi dezamăgite de faptul că au născut fete despre care credeau că le vor fi o povară pentru tot restul vieţii. În India, sistemul mizerabil al obligativităţii zestrei provoacă atât de multe probleme în toate părţile ţării, în special fetelor sărace. Acele mame au simţit că fetiţele lor nou-născute ar avea şansă la o viaţă mai bună dacă ar fi lăsate într-un spital sau orfelinat creştin decât dacă ar fi duse înapoi în satul lor. Ar fi posibil ca, din orfelinat, vreo persoană bogată să le adopte fetiţa. Iar într-un orfelinat creştin, şansele ca fetele să fie abuzate de bărbaţi erau mult mai scăzute.

În secţia mea de chirurgie se afla o fetiţă drăguţă, fără nume, în vârstă de doi ani, care nu a zâmbit şi n-a vorbit niciodată, abia plângea şi chiar refuza să mănânce. Ea a fost găsită la porţile spitalului de către un asistent social. Fetiţa părea să fie inteligentă, dar privind în ochii ei plini de patos, puteai doar să-ţi imaginezi ce orori avusese deja de înfruntat în scurta ei viaţă pământească. Toţi cei care lucram în acea secţie o îndrăgeam şi ne

străduiam s-o înveselim. De obicei, fetiţele atât de mici erau trimise în vreun orfelinat creştin. Ea era pacienta mea şi astfel, când şi-a revenit, câţiva prieteni creştini şi cu mine am aranjat ca ea să fie trimisă la un orfelinat creştin cu renume.

De-a lungul anilor, obişnuiam să mă interesez de ea, ocazional, şi chiar m-am rugat pentru ea, din când în când. Apoi, într-o zi, după ce au trecut mai mult de 30 de ani, am întâlnit-o. Era acum căsătorită şi avea copii. Însă prima întrebare pe care mi-a adresat-o a fost: „ Cine sunt părinţii mei?"

De-a lungul acelor 30 de ani această întrebare a obsedat-o mereu. Exista un gol în inima ei care o făcea să tânjească după iubirea unui tată şi a unei mame - ceva ce ea niciodată nu primise în orfelinat.

Acum, ea avea tot ce şi-ar putea dori o femeie: un soţ bun, copii, educaţie, chiar şi o slujbă bună. Totuşi, această durere era prezentă în inima ei, durere care a făcut-o să plângă de-ndată ce m-a întâlnit.

Din păcate, nu i-am putut spune cine erau părinţii ei pentru că nu ştiam; dar i-am putut spune despre un Tată iubitor care se află în Cer şi care este gata să fie pentru ea mult mai mult decât ar putea fi vreodată un părinte pământesc. Totuşi, ea nu reuşea să-şi ierte părinţii necunoscuţi pentru faptul că au abandonat-o atunci când ea era doar un bebeluş. Puteam să văd că acele sentimente de respingere îi distrugeau sufletul.

Îmi vin în minte şi alte fete care, deşi au părinţi, nu au primit de la aceştia iubirea şi atenţia după care au tânjit. La maturitate, aceste fete au devenit, de asemenea, nişte individualităţi nesigure, retrase şi nefericite, într-o lume aspră şi nemiloasă.

Apoi, mai sunt fete care provin din familii

destrămate şi fete născute de mame necăsătorite. Multe,

multe fete care au de înfruntat asemenea tragedii simt că părinţii lor nu le pot înţelege.

Multe fete tinere poartă cu ele amintirea unui trecut tragic, dar toate pot să găsească siguranţa, iubirea şi purtarea de grijă după care tânjesc, dacă vin la pieptul Tatălui nostru ceresc.

Eşti rănită amintindu-ţi de unele abuzuri pe care le-ai îndurat în trecut? Poate este o rană adâncă, secretă, a cărei cauză nu o poţi spune nimănui. Odată am întâlnit o fată care a fost abuzată sexual când era doar o copilă. Se simţea atât de murdară, de furioasă şi de jefuită de virginitatea ei, încât nu putea să mai aibă încredere în nici un bărbat. Cât de uşurată s-a simţit când i-am spus să privească la întreaga situaţie ca la „un accident" care i s-a întâmplat - pentru care ea nu era răspunzătoare în nici un fel.

Numai Isus poate vindeca orice rană şi numai El poate îndepărta vinovăţia şi ruşinea. El te poate ajuta să-l ierţi pe cel care ţi-a făcut rău. Experienţa ta te poate face plină de compasiune faţă de alţii care au suferit într-un mod asemănător, ca să-i poţi ajuta.

Poate că ai resentimente faţă de părinţii tăi severi pentru restricţiile pe care ţi le-au impus cu privire la îmbrăcămintea ta, purtarea ta, etc. Unele fete simt, uneori, că ar dori să fugă departe de casă pentru a-şi pune capăt zilelor. Însă nu există nici o fată pentru care viitorul se arată negativ întru totul. Orice nor întunecat este căptuşit cu argintiu. Aşa că învaţă să te gândeşti la lucrurile bune care ţi se pot întâmpla.

Fii mulţumitoare pentru lucrurile bune pe care părinţii tăi le-au făcut pentru tine, astfel că astăzi eşti în viaţă. Dumnezeu te poate ajuta să te adaptezi la dificultăţile şi încercările cu care te confrunţi. Aşa că nu renunţa niciodată la speranţă.

Nu invidia soarta celor care par să aibă o viaţă mai bună. Dumnezeu nu a făcut nici o greşeală în felul în care te-a făcut sau în mediul pe care l-a plănuit pentru tine. În lume sunt milioane de oameni a căror soartă este mult mai tristă decât a ta. Ai multe motive să fii mulţumitoare.

Poate ai păcătuit şi ai conceput un copil înainte de căsătorie. Cunosc multe fete care în astfel de situaţii au luat decizia corectă, de a păstra sarcina. Unele şi-au păstrat copiii cu ele, altele i-au dat spre adopţie; dar nu şi-au ucis copiii. Iar când s-au smerit înaintea lui Dumnezeu şi s-au pocăit, El le-a dat şi soţi înţelegători. Domnul a luat vinovăţia şi ruşinea lor. Aşadar, poţi avea încredere în Dumnezeu chiar şi în situaţii negre ca acestea, chiar dacă alţii se comportă răutăcios cu tine.

Domnul așteaptă ca să te primească și să-ți ofere o

viață nouă.

Cu ceva timp în urmă am citit în ziarele din India despre trei surori (toate la vârsta căsătoriei) care s-au sinucis împreună, spânzurându-se în dormitorul lor. Tatăl lor nu-şi putea permite uriaşa zestre pe care o cereau părinţii oricărui băiat care s-ar fi căsătorit cu vreuna dintre cele trei surori, iar tatăl a devenit frustrat şi disperat. Ele au luat această decizie îngrozitoare, gândindu-se că, punând capăt vieţilor lor, vor putea pune capăt mizeriei în care se afla tatăl lor!! Ce tragic!

Probabil te confrunţi cu o situaţie similară, în care fiecare propunere de căsătorie ajunge să fie anulată din cauza uriaşei zestre pretinse. Nu te descuraja. Dumnezeu este Tatăl tău, El îţi cunoaşte nevoia şi se îngrijeşte de tine. Căsătoria nu este cel mai mare lucru în viaţă, ci împlinirea planului lui Dumnezeu pentru viaţa ta. Aşa că dedică-te lui Dumnezeu în întregime şi caută să înfăptuieşti doar voia Lui în viaţa ta. Astfel vei avea o viaţă împlinită când te vei apropia de sfârşitul ei, fie că

eşti căsătorită, fie că nu. Printre cei mai mari misionari

din lume s-au numărat şi femei necăsătorite.

Ai căzut la vreun examen, chiar şi după ce ai dat tot ce ai avut mai bun? Simţi că alţii nu sunt înţelegători cu tine? Îţi induce diavolul sentimentul că întreaga ta viaţă este un eşec? Nu hrăni acele gânduri demonice, pentru că ele te pot conduce, în final, într-un punct în care, probabil, vei încerca să-ţi pui capăt zilelor.

Sora mea, poţi să te opreşti din plâns. Viaţa ta nu trebuie să ajungă într-un impas doar pentru că ai căzut la un examen, şi nici chiar dacă ai căzut la mai multe examene. Du-te şi dă din nou acele examene. Într-o zi vei reuşi. Niciodată nu renunţa. Şi dacă nu treci sau dacă nu ai inteligenţa ori resursele financiare necesare pentru continuarea studiilor, aminteşte-ţi că Dumnezeu i-a ales pe cei săraci şi slabi ai acestei lumi pentru a-i face de ruşine pe cei pricepuţi şi bogaţi.

Dumnezeu te iubeşte exact aşa cum eşti - fie că îţi iei, fie că nu îţi iei examenele! El nu se uită la carnetul tău de note înainte să te primească!

Probabil ai fost dezamăgită în dragoste! Cel cu care ai sperat că te vei căsători s-a căsătorit acum cu altcineva. Şi plângi - aşa cum ar face toate tinerele în asemenea situaţii.

Însă, dacă acel tânăr s-a căsătorit cu altcineva, aceasta dovedeşte doar faptul că el nu a fost în voia lui Dumnezeu pentru tine. Dumnezeu are pe cineva mai bun sau are ceva mai bun pentru tine - poate o viaţă în care să-L slujeşti singură, doar pe El.

Dumnezeu permite multe situaţii în viaţa noastră pentru ca El să devină mai preţios pentru noi decât orice şi oricine altcineva din lumea aceasta. Lasă-L pe El să fie pentru tine, de-acum înainte, Cel mai frumos dintre toţi cei de pe faţa Pământului.

Aşa că, acelora dintre voi care aţi fost părăsite de părinţii voştri, permiteţi-mi să vă spun că nu aveţi nevoie să aflaţi motivul pentru care aţi fost abandonate de părinţii voştri. Venirea voastră în lume nu a fost o greşeală, pentru că toate zilele voastre au fost scrise din veşnicii în Cartea lui Dumnezeu (Psalmi 139:15,16).

Ai fost aleasă de Dumnezeu înainte ca El să întemeieze lumea (Efeseni1:4,5,11). Tu nu eşti răspunzătoare pentru greşelile părinţilor tăi.

Ai tânjit destul după o familie. Acum bucură-te că ai un Tată Ceresc care vrea să ai părtăşie cu cei dragi ai Lui, în familia Lui şi adu-ţi aminte: El nu-Şi abandonează copiii niciodată.

El te-a iubit cu o iubire veşnică şi El Şi-a revărsat această iubire peste tine. Imaginează-te mereu ca un copil, în siguranţă în braţele iubitoare ale lui Dumnezeu, Tatăl tău. Ai fost creată în asemănarea Sa şi El tânjeşte să te binecuvânteze şi să-ţi fie aproape întotdeauna.

El aşteaptă să-ţi arate tot ce a pus deoparte pentru tine. Într-o zi te va lua să locuieşti în Casa pe care El a pregătit-o special pentru tine - un loc mult mai bun decât orice moştenire sau casă pământească. Însă trebuie neapărat să-I accepţi oferta de a deveni copilul Său, pentru a fi părtaş familiei Lui. Atunci nimeni nu te va smulge din mâna Sa. Aşa că dă-i Lui întreaga ta viaţă.

„Dar tuturor celor ce L-au primit [pe Isus], adică celor ce cred în Numele Lui, le-a dat dreptul să se facă copii ai lui Dumnezeu" (Ioan 1:12).

Poţi să devii un copil al Tatălui ceresc dacă recunoşti că eşti păcătoasă şi accepţi jertfa lui Isus pentru păcatele tale.

Pocăieşte-te de toate păcatele tale, renunţând la ele, şi El te va curăţa pe deplin în sângele pe care L-a vărsat pentru tine.

Iartă-i pe toţi cei care te-au nedreptăţit - inclusiv

pe părinţii tăi.

Nu permite amintirilor din trecut să îţi controleze acţiunile sau să te condamne.

Nu poţi să împlineşti planul lui Dumnezeu pentru viaţa ta dacă tu continui să dai curs sentimentelor de condamnare pentru trecutul tău.

Trebuie neapărat să laşi trecutul în urmă, odată pentru totdeauna. Pune trecutul tău sub sângele răscumpărător al Domnului Isus şi grăbeşte-te înspre viitor.

Isus a suferit şi a murit nu numai ca să te curăţească, dar şi ca să te facă să te simţi curată.

Când Hristos vine în viaţa ta eşti justificată, îndreptăţită, înaintea lui Dumnezeu.

Iar Dumnezeu te vede acum aşa ca şi cum nu ai fi păcătuit niciodată în viaţa ta. Lasă ca înţelegerea clară a acestui fapt să aducă bucurie în inima ta - întotdeauna.

Astfel, tu, asemenea multora dintre noi care am făcut ceea ce eu tocmai ţi-am scris, vei aparţine minunatei familii a lui Dumnezeu.

Pe măsură ce vei citi Biblia, Îl vei auzi pe

Dumnezeu vorbind inimii tale.

Şi când Îi vei vorbi în rugăciune, vei avea siguranţa că El te aude din Ceruri şi îţi va răspunde.

Tatăl i-a spus odată lui Isus: „Tu eşti Fiul Meu Preaiubit în care Îmi găsesc toată plăcerea" . Într-o zi, El te va numi şi pe tine preaiubita Lui copilă - una în care El Îşi găseşte toată plăcerea. Nu mai plânge!

Nu eşti o orfană. Tu eşti copilul unui Rege.

Nu cu mult timp în urmă am citit o scrisoare care exprimă foarte frumos ceea ce încerc eu să îţi spun. A fost scrisă de Barry Adams, care a fost foarte binevoitor şi mi-a dat permisiunea să citez în întregime compilaţia lui inspirată:

Scrisoarea de dragoste a Tatălui

Cuvintele pe care urmează să le citeşti sunt adevărate.

Dacă le vei permite, ele îţi vor schimba viaţa -

pentru că vin din inima lui Dumnezeu. El te iubeşte.

Şi El este Tatăl pe care L-ai căutat toată

viaţa.

tine.

Aceasta este scrisoarea Lui de dragoste pentru

Copilul Meu,

S-ar putea să nu Mă cunoşti, dar Eu ştiu totul

despre tine (Psalm 139:1).

Eu ştiu când stai jos şi când te scoli (Psalm 139:2).

Eu cunosc toate căile tale (Psalm 139:3).

Chiar şi perii din cap îţi sunt număraţi

(Matei 10:29-31).

Pentru că tu ai fost creată după chipul şi asemănarea Mea (Geneza 1:27).

În Mine ai viaţa, mişcarea şi fiinţa (Fapte 17:28).

Pentru că tu eşti din neamul Meu (Fapte 17:29).

Eu te-am cunoscut deja dinainte de a fi tu

concepută (Ieremia 1:4-5).

Eu te-am ales când am plănuit creaţia

(Efeseni 1:11-12).

Venirea ta pe lume nu a fost o greşeală, fiindcă toate zilele vieţii tale sunt scrise în cartea Mea (Psalm 139:15-16).

Eu am stabilit cu exactitate momentul naşterii tale şi locul în care să locuieşti (Fapte 17:26).

Tu ai fost creată atât de tainic şi atât de minunat!

(Psalm 139:14).

Eu te-am ţesut în pântecele mamei tale

(Psalm 139:13).

Eu te sprijinesc încă de când te-ai născut

(Psalm 71:6).

Eu am fost reprezentat greşit de către cei care nu Mă cunosc (Ioan 8:41-44).

Eu nu sunt distant şi furios, ci sunt expresia completă a iubirii (1 Ioan 4:16).

Şi dorinţa mea este să-Mi revărs iubirea asupra ta

(1 Ioan 3:1).

Pur şi simplu, pentru că eşti copila Mea şi fiindcă eu sunt Tatăl tău (1 Ioan 3:1).

Eu îţi ofer mai mult decât ţi-ar fi putut oferi

vreodată tatăl tău pământesc (Matei 7:11).

Căci Eu sunt Tatăl desăvârşit (Matei 5:48).

Orice dar desăvârşit pe care-l primeşti vine din

mâna Mea (Iacov 1:17).

Căci Eu sunt Cel ce-ţi poartă de grijă şi îţi acoperă

toate nevoile (Matei 6:31-33).

Planul Meu pentru viitorul tău a fost dintotdeauna plin de speranţă (Ieremia 29:11).

Căci te iubesc cu o iubire veşnică (Ieremia 31:3).

Gândurile Mele despre tine sunt nenumărate, ca nisipul mării (Psalm 139:17-18).

Şi Eu Mă bucur pentru tine cântând

(Ţefania 3:17).

Nu voi înceta să îţi fac bine (Ieremia 32:40).

Pentru că tu eşti preţioasă înaintea Mea

(Exod 19:5).

Eu doresc din toată inima Mea şi din tot sufletul Meu să te statornicesc în ceea ce este bine pentru tine (Ieremia 32:41).

Şi vreau să-ţi arăt lucruri mari şi minunate

(Ieremia 33:3).

Dacă Mă vei căuta din toată inima, Mă vei găsi

(Deuteronom 4:29).

Eu să fiu desfătarea ta şi îţi voi da tot ce-ţi doreşte

inima (Psalm 37:4).

Pentru că Eu sunt Cel care ţi-am dat acele dorinţe

(Filipeni 2:13).

Eu sunt în stare să fac pentru tine mai mult decât ai putea să-ţi imaginezi (Efeseni 3:20).

Fiindcă Eu sunt Cel care te întăreşte

(2 Tesaloniceni 2:16.17).

De asemenea, Eu sunt Tatăl care te mângâie în

toate necazurile tale (2 Corinteni 1:3-4).

Când eşti cu inima zdrobită, Eu sunt aproape de

tine (Psalm 34:18).

Aşa cum un păstor ia în braţe un miel, aşa te-am ţinut aproape de inima Mea (Isaia 40:11).

Într-o zi voi şterge orice lacrimă din ochii tăi

(Apocalipsa 21:3-4).

Şi îţi voi lua toată durerea pe care ai suferit-o pe

acest Pământ (Apocalipsa 21:3-4).

Eu sunt Tatăl tău şi te iubesc la fel de mult cum Îl

iubesc pe Fiul Meu, Isus (Ioan 17:23).

Căci în Isus s-a descoperit iubirea Mea faţă de tine

(Ioan 17:26).

El este întipărirea Fiinţei Mele (Evrei 1:3).

El a venit să demonstreze că Eu sunt pentru tine,

nu împotriva ta (Romani 8:31).

Şi pentru a-ţi spune că Eu nu ţin în socoteală păcatele tale (2 Corinteni 5:18-19).

Isus a murit pentru ca tu şi cu Mine să fim împăcaţi (2 Corinteni 5:18-19).

Jertfa Lui a fost cea mai grăitoare dovadă a iubirii

Mele pentru tine (1 Ioan 4:10).

Eu am renunţat la tot ce am iubit ca să câştig iubirea ta (Romani 8:31-32).

Dacă primeşti darul Fiului Meu, Isus, Mă primeşti

pe Mine (1 Ioan 2:23).

Şi nimic nu te va mai despărţi vreodată de

dragostea Mea (Romani 8:38-39).

Vino acasă şi voi face cea mai mare sărbătoare pe care a văzut-o Cerul vreodată (Luca 15:7).

Eu dintotdeauna am fost şi întotdeauna voi fi: Tată

(Efeseni 3:14-15).

Întrebarea Mea este: Vrei tu să fii copila Mea?

(Ioan 1:12-13)

Te aştept (Luca 15:11-32) .

Cu iubire,

Tatăl tău,

Dumnezeul Atotputernic.

(Drept de autor: Barry Adams - 1999) [Puteţi vedea „Father's Love Letter" pe site-ul http://www.fathersloveletter.com ]

„Căci Făcătorul tău este bărbatul tău: Domnul este Numele Lui şi Răscumpărătorul tău este Sfântul lui Israel. El se numeşte Dumnezeul întregului pământ" (Isaia 54:5) .

O bună prietenă de-a mea şi-a pierdut soţul, pe neaşteptate, într-un accident tragic. Acesta nici măcar nu şi-a putut lua rămas bun de la tânăra lui soţie. Viaţa lui a fost stinsă prin greşeala brutală a unui şofer care, beat fiind, a trecut cu maşina peste el; şi aceasta s-a întâmplat în timp ce soţul ei era în drum spre o întâlnire de rugăciune.

O altă prietenă şi-a pierdut soţul în urma unei scurte boli. Acel musafir nepoftit numit „Moarte" vine neinvitat în fiecare casă. Numai cea văduvită poate înţelege crunta durere şi singurătatea pe care o aduce moartea. Gândurile îţi sunt pline de amintiri legate de acela pe care l-ai iubit şi îţi doreşti mereu să poţi retrăi împreună cu el acele zile fericite, dar nu mai e posibil. Lacrimile care curg zi după zi şi hohotele de plâns din noapte sunt singura uşurare sufletească pe care o ai în durerea zdrobitoare, care simţi că te copleşeşte. Biblia spune că Domnul nostru numără fiecare lacrimă a noastră: „Tu m-ai văzut agitându-mă şi zvârcolindu-mă în noapte. Tu ai strâns toate lacrimile mele în burduful

Tău! Ai înregistrat fiecare lacrimă de-a mea în cartea Ta" ( Psalm 56:8 - Living Bible).

O scumpă copilă a Domnului a citit următorul articol exact în luna în care tânărul ei soţ a plecat la Domnul. Când am cunoscut-o, am înţeles modul în care a reuşit ea să găsească o mare mângâiere în Domnul, prin acest articol:

„Astăzi există, probabil, o femeie care, în urmă cu un an, cu câteva luni sau săptămâni sau poate chiar în urmă cu câteva zile, avea lângă ea un bărbat atât de puternic şi înţelept, încât ea însăşi era eliberată de orice grijă şi responsabilitate, toate poverile fiind luate asupra lui. Cât de luminoase şi pline de fericire erau zilele în compania lui! Însă ziua cea întunecată a venit, iar cel pe care ea îl iubea a fost luat de lângă ea. Cât de singuratică, goală, stearpă şi plină de poveri şi griji este acum viaţa ei! Ascultă, femeie, există Cineva care păşeşte alături, atât de aproape de tine, astăzi, Unul care este mult mai înţelept, mai puternic şi mai iubitor, care e mult mai capabil să te conducă şi să te ajute decât cel mai înţelept, mai puternic şi mai iubitor soţ care a trăit vreodată. El este gata să poarte toate poverile şi responsabilităţile vieţii pentru tine. Da, şi este gata să facă mult mai mult decât atât: e gata să vină şi să locuiască în inima ta şi să umple fiecare colţişor al inimii tale goale şi îndurerate şi astfel să alunge toată singurătatea şi durerea din inimă, pentru totdeauna" (A. W. Tozer).

O altă femeie nu mai putea să trăiască alături de soţul ei alcoolic şi simţea că a ajuns la limita răbdării. Toţi prietenii ei o sfătuiau să se despartă de el. Era la capătul puterilor. Nu avea unde să meargă şi nu ştia cum ar putea fi în stare vreodată să înfrunte totul de una singură.

Suferi de ceva asemănător? Te simţi copleşită de singurătate în urma despărţirii de soţul tău? Eşti obsedată de amintiri care aduc regrete şi remuşcări? Te trezeşti dorindu-ţi ca acele izbucniri de furie să nu fi avut loc niciodată?

Chiar dacă eşti un părinte rămas singur, care are de înfruntat situaţii încurcate şi complexe din cauza copiilor tăi şi eşti înconjurată de rude care nu-ţi oferă niciun sprijin, nimic nu este prea dificil pentru Domnul.

El va intra în viaţa ta şi va dezlega fiecare nod pe care l-a legat Satan şi va rezolva fiecare problemă - dar numai dacă Îi vei preda Lui totul, fără nici o rezervă.

Aşa că opreşte-te din plâns. Doar predă-I cioburile vieţii tale. El e Meşterul - Olar care poate să refacă orice vas spart. Noi suntem doar lut în mâinile Olarului! (Ieremia 18:6).

Ai de înfruntat rafalele reci ca gheaţa din partea unei femei care a intrat în viaţa soţului tău? Domnul te poate ajuta să-i ierţi pe amândoi. Nici măcar aceasta nu trebuie să dăuneze vieţii tale.

Nu mai vărsa lacrimi de furie. Domnul va recupera pierderea partenerului tău. El poate chiar să schimbe inima lui şi să o întoarcă din nou înspre tine. El este un Dumnezeu care face minuni.

Nu plănui nimic din ură. În schimb, cere-I lui Dumnezeu să-ţi umple inima cu iubirea Lui şi să-ţi dea har pentru a-i adresa soţului tău cuvinte ale iubirii, în locul cuvintelor pline de amărăciune. Dumnezeu este aproape de cei care sunt zdrobiţi în duhul lor.

Poate ţi-ai dorit atât de mult să fii căsătorită, dar până acum nu a apărut nici o relaţie potrivită pentru tine. Găseşte-ţi alinarea doar în Isus. Tatăl ni L-a dăruit deja

pe Cel mai bun Ajutor, şi anume - pe Duhul Sfânt

(Ioan 14:16) . El nu ne va lăsa fără mângâiere.

Poate eşti deranjată ori de câte ori auzi vestea că cineva se căsătoreşte. Simţi că nu ai putea să o feliciţi din toată inima pe mireasă. Mai degrabă îţi vine să te închizi în camera ta şi să plângi. Isus iţi este aproape şi simte durerea ta.

Isus cunoaşte toate nopţile tale întunecate şi pline de plânsete amare, bine ascunse pe timpul zilei printr-un calm aparent. El nu stă la distanţă atunci când copilul Său iubit trece prin suferinţă. Inima Lui a sângerat pentru noi. El va coborî până în adâncul suferinţelor tale, te va atinge, va revărsa peste inima ta balsamul Său vindecător şi va face ca durerea ta să devină suportabilă.

Jugul Lui este bun şi sarcina Lui este uşoară. Iar credincioşia ta în această încercare îţi va aduce, în final, o greutate veşnică de slavă.

Am auzit mărturiile unor văduve ale căror soţi au fost martirizaţi pentru Domnul. Cât de intensă era atmosfera biruinţei ce emana din cuvintele lor!

Acest fapt m-a uimit!

Cum puteau ele să-i ierte pe cei care le-au omorât

soţii?

Numai Domnul, care Se ruga pentru cei care-L

răstigneau, spunând: „Tată, iartă-i, căci nu ştiu ce fac!",

este Singurul care ne poate ajuta să iertăm şi noi ca El.

Odată am cunoscut o tânără văduvă, săracă, al cărei soţ fusese omorât cu securea în India de Nord, pentru că predicase Evanghelia. Am fost mişcată enorm de mult de mărturia ei. Stând acolo, împreună cu copilaşii ei, spunea că rugăciunea ei era ca în acelaşi loc, în care a fost vărsat sângele soţului ei, să se nască o biserică. Ea

„Eu voi scăpa pe fiii [copiii] tăi" (Isaia 49:25).

Într-o zi am primit un apel telefonic, care venea de la o mare depărtare, de la o mamă disperată. Ea şi-a trimis fiul să studieze la o facultate care se afla la câteva sute de mile depărtare. Acolo, prietenii lui l-au îndrumat înspre un grup cultic aşa-zis " creştin". În loc să-şi termine studiile, băiatul a devenit un membru fanatic al acelui grup şi acum toţi banii şi-i dădea grupului. El şi-a însuşit comportamentul şi limbajul acelui grup şi, ca urmare, nu mai dorea să aibă nimic de a face cu familia lui. Pentru a-şi justifica acţiunile, grupul folosea anumite pasaje din Scriptură, dar toţi creştinii adevăraţi puteau vedea desluşit că ei greşeau. Liderul grupului dădea directive amănunţite chiar şi în legătură cu cele mai mici detalii ale vieţii cotidiene ale membrilor şi ei trăiau ca o familie strâns unită. Cu toate că pretindeau că sunt fericiţi, membrii acestui grup aveau sufletul gol şi robit. Numai foarte puţini reuşeau să părăsească grupul vreodată.

Părinţii acestui băiat au comis greşeala că, pe măsură ce copiii lor creşteau, ei nu acordau un timp zilnic dedicat părtăşiei cu Dumnezeu în familia lor. Abia atunci când necazul i-a lovit au început să-L caute pe Dumnezeu. Acum, ei şi-au dat seama că numai Dumnezeu putea să mai vorbească fiului lor. Numai

rugăciunea mai putea rupe legăturile puternice cu care

acesta era legat.

Îmi aduc aminte de un alt tânăr. Acesta crescuse într-o familie creştină excelentă, fiind învăţat încă de mic să nu iubească lumea. Când a plecat la facultate, presiunea de grup a colegilor l-a făcut să cedeze în faţa ispitei de a participa la chefuri şi la un mod de viaţă destrăbălat. Dumnezeu însă a răspuns la rugăciunile fierbinţi ale părinţilor îndureraţi şi astăzi acest băiat este un creştin adevărat.

Uneori se întâmplă ca unii dintre copiii care au crescut în familii evlavioase să aibă o perioadă de regres, atunci când ei caută să încerce plăcerile acestei lumi. În astfel de situaţii trebuie ca noi, mamele, să ne rugăm pentru eliberarea lor din astfel de zile întunecate.

Toate mamele au avut momente în care au plâns pentru copiii lor.

Unele plâng deoarece copiii lor s-au născut cu un

handicap, cu probleme de sănătate sau cu boli incurabile.

Altele plâng deoarece copiii lor s-au rătăcit de la Păstorul cel Bun şi trăiesc ca fii risipitori, „într-o ţară depărtată", fără vreo relaţie de comunicare cu părinţii lor, chiar dacă trăiesc în aceeaşi casă cu aceştia.

Unele plâng pentru că fiul sau fiica lor sunt pierduţi într-o sectă şi nu mai doresc să aibă nimic de-a face cu părinţii lor. Unii copii sunt victime ale băuturii şi a drogurilor. Alţii sunt prinşi în prietenii rele. Unii au intrat în bande criminale şi sunt arestaţi şi închişi.

În oricare dintre aceste situaţii e posibil ca tânărul sau tânăra, să fi trecut prin presiuni care nu pot fi înţelese de părinţii lor. Poate copilul nu a avut niciodată sentimentul că aparţine familiei. Poate că s-a simţit izolat datorită conflictelor dintre generaţia sa şi cea a părinţilor

lui. Se poate să fi fost şi o lipsă de comunicare între părinte şi copil.

Însă există speranţă pentru fiecare dintre ei.

Am auzit de mulţi tineri care, în final, şi-au predat

viaţa Domnului în timp ce se aflau în închisoare.

Copiii noştri nu pot fugi la nesfârşit dinaintea lui Dumnezeu. Iubirea şi mila Lui îi urmăresc şi, într-un final, îi va ajunge. O femeie evlavioasă a spus odată:

„Nimic nu este prea mare pentru puterea Lui şi nimic

prea mic pentru iubirea Lui".

Aşadar, mamă dragă, rugăciunile tale scăldate în lacrimi nu sunt pierdute. Continuă să te rogi.

Odată am vizitat o familie creştină, unde toţi cei patru copiii sufereau cumplit datorită unei dizabilităţi fizice care, mai târziu, în anii adolescenţei, le-a cauzat o atrofiere a trupului din ce în ce mai avansată, astfel că trei dintre copii au paralizat iar cel mai mare a murit. Însă, cu toate acestea, familia întreagă radia de iubirea lui Dumnezeu. Mama muncea din greu pentru a face mai uşoară viaţa copiilor ei, chiar dacă ştia că va trebui să-i culce, rând pe rând, în sicriele lor. Ea plângea, dar ştia că într-o bună zi îi va vedea în trupuri sănătoase, înviate. Cu câteva luni în urmă am auzit că toţi copiii ei erau deja în Cer şi că suferinţa lor pe acest Pământ fusese curmată.

Dumnezeu ne dă copiii ca pe un împrumut pe Pământ, pentru o scurtă perioadă, ca noi să îi pregătim pentru Împărăţia Lui. Cândva am citit un poem care ne vorbeşte despre responsabilitatea pe care o avem pentru copiii pe care ni-i dă Dumnezeu:

COPILUL PE CARE NI L-A ÎMPRUMUTAT DUMNEZEU

„Îţi voi împrumuta un copil de-al Meu pentru un timp", a spus Dumnezeu,

„Pentru a-l iubi cât trăieşte şi pentru a Mi-l da înapoi când moare.

Poate fi pentru un an sau doi, sau cinci, sau patru, sau trei;

Dar Mă pot bizui că vei avea grijă de el până-l voi

chema acasă?

El îşi va aduce drăgălăşenia pentru a te încânta; şederea lui va fi scurtă,

Amintirea lui va fi totdeauna o mângâiere în

suferinţele tale.

Nu pot promite că va rămâne pe Pământ, de vreme ce toţi se întorc de acolo.

Însă există lecţii învăţate pe Pământ pe care vreau ca acest copil să le-nveţe.

M-am uitat peste întreg Pământul să caut învăţători adevăraţi;

Şi dintre toţi oamenii de pe Pământ, acum te-am ales pe tine.

Acum, îi vei putea dărui toată iubirea unui părinte,

nici considerând truda-n zadar,

Nici urându-Mă când îl voi lua-napoi pe acest copil pierdut?"

Şi iată ce-au răspuns părinţii: „Dumnezeule drag, facă-se voia Ta.

Pentru toată bucuria pe care acest copil o va aduce,

ne vom asuma riscul întristării.

putea.

Îl vom ocroti cu multă grijă, îl vom iubi cât vom

Iar pentru fericirea ce-o va aduce, vom fi

totdeauna mulţumitori;

Dar dacă-l vei chema acasă, mai curând decât

ne-am aştepta,

Vom primi cu curaj necazul amar şi a-nţelege vom

încerca.

(Autor necunoscut)

Adu-ţi aminte, dragă mamă, copiii au multe simţăminte acolo adânc, în sufletul lor. Însă le vine foarte greu să-şi exprime simţămintele în cuvinte. Aşa că trebuie să fii înţelegătoare cu ei când sunt rău dispuşi, tăcuţi sau rezervaţi. Ei nu sunt răuvoitori. Doar se luptă cu ceva în interiorul lor.

Prin orice ar trece copilul tău, adu-ţi aminte că există Cineva în Cer care îl înţelege pe deplin. El a stat lângă patul în care zăcea fiica moartă a lui Iair şi a înviat-o. Imaginează-ţi scena aceea în care Isus i-a luat cu El pe câţiva dintre ucenici împreună cu părinţii zdrobiţi de durere şi i-a dus în camera fetei, închizând uşa după ei. Apoi a înviat-o din morţi, a dat-o înapoi părinţilor ei şi le-a spus să dea fetiţei ceva de mâncare.

Lasă-L pe Isus să facă la fel şi pentru tine, astăzi. Pe măsură ce plângi, lasă-L să te ducă în intimitatea cămăruţei tale. El va face ceva la fel de minunat şi pentru copilul tău. Nu te descuraja.

Toate mamele care mijlocesc în mod regulat pentru copiii lor îşi aduc aminte de ocazii în care, la un anumit moment, au fost îndemnate, printr-un imbold lăuntric puternic, să se roage mai mult pentru unul dintre copii. După un timp de stăruinţă în rugăciune, acel

imbold lăuntric a încetat. Mai târziu au constatat că, exact în acea perioadă de timp, copilul lor fost într-un mare pericol. În acest mod, Dumnezeu face din noi luptători în rugăciune pentru copiii noştri. Rugăciunea nu este ceva la care recurgem în ultimă instanţă, ci singurul răspuns la problemele cu care se confruntă copiii noştri.

Văduva din Nain şi-a primit înapoi fiul înviat din morţi. Copilul tău poate fi mort spiritual şi chiar urât mirositor (cum a fost Lazăr), dar şi el sau ea va auzi chemarea lui Isus şi va ieşi afară înviat. Aşa că insistă înaintea Domnului în rugăciunea pentru copilul tău, zi şi noapte. Dumnezeu, care ne-a dat multe promisiuni, le va împlini pe toate şi îţi va răspunde fără întârziere. Ochiul tău nu a văzut şi urechea ta încă nu a auzit ceea ce a păstrat Dumnezeu pentru tine, dacă Îl aştepţi pe El. „ Ce este cu neputinţă la oameni, este cu putinţă la Dumnezeu ".

Acest verset a fost un izvor tainic, care m-a întărit de atâtea ori în încercările mele. Pot să depun mărturie pentru nenumărate răspunsuri la rugăciuni în privinţa propriilor mei copiii, în atât de multe împrejurări diferite. Îi dau toată slava lui Dumnezeu pentru ceea ce a făcut El ca răspuns la rugăciuni, pentru toţi cei patru băieţi ai mei. Ştiu că rugăciunea schimbă situaţiile. Poate schimba situaţiile şi în viaţa ta - şi în viaţa copiilor tăi. Dumnezeu poate să facă pentru noi şi pentru copiii noştri, „nespus mai mult decât am putea noi cere sau gândi vreodată" (Efeseni 3:20).

Dacă copilul tău este victima vreunui obicei rău, nu-l apăsa niciodată prin condamnări. El este deja destul de rănit. El vrea să fie liber, dar nu se poate elibera singur. Totodată, este important să-ți dai seama că, nici pe tine însăţi să nu te condamni niciodată. Nici nu este cazul să spui: „Dacă aş fi fost măcar o mamă mai bună!"

Nici o mamă nu este perfectă. Noi, toate, facem ceea ce credem că e mai bine, dar facem şi multe greşeli.

Mărturiseşte Domnului orice te nelinişteşte, iar apoi încheie capitolul, treci peste aceste tulburări. Debarasează-te de toate remuşcările şi de toate sentimentele de autocondamnare. Autocondamnarea este una dintre cele mai rele săgeţi ale lui Satan, prin care răneşte şi, răsucind tăişul în rană, întreţine acea rană, paralizându-i pe mulţi dintre copiii lui Dumnezeu şi determinându-i să nu se mai roage. Noi suntem pe un câmp de bătălie, luptând pentru viaţa copiilor noştri. Deci haideţi să nu ne consumăm energiile plângând. Mai este mult de lucru, deci trebuie să ne ridicăm şi să muncim chiar acum. Cere-i lui Dumnezeu să te ajute să-i vorbeşti copilului tău. Lasă-L pe Dumnezeu să sfărâme barierele care s-au adunat de-a lungul anilor. Prin apelurile tale înlăcrimate cooperezi cu Dumnezeu pentru înfăptuirea de noi minuni în viaţa fiului sau fiicei tale.

Tu eşti cea care trebuie să lupţi în locul copilului tău, deoarece el este neputincios. Tu eşti cea care trebuie să fii tare. Aşa cum David, odinioară, smulgea mielul din gura leului, la fel trebuie şi noi să-i smulgem pe copiii noştri din gura lui Satan.

Până acum ai fost o femeie timidă şi slabă, dar acum ridică-te, şterge-ţi lacrimile şi alătură-te celor care luptă în bătălia din lumea spirituală. Hrăneşte-te cu Pâinea Vieţii, foloseşte sabia Duhului, Cuvântul lui Dumnezeu, ca să lupţi împotriva diavolului şi să-l izgoneşti din familia ta. Mustră-l în Numele lui Isus şi el va fugi, aşa cum a promis Domnul, cu viteza fulgerului (Iacov 4:7 şi Luca 10:18).

Este neapărat necesar ca în astfel de vremuri să descoperi marea valoare a Cuvântului lui Dumnezeu. Nu lăsa ca această încercare, prin care treci cu copilul tău,

să-ţi stoarcă energia duhovnicească. Minunatele promisiuni ale lui Dumnezeu te pot susţine chiar şi în momentele celor mai adânci întristări. Citeşte Psalmii lui David. În Psalmi există o putere deosebită care, în vremurile de încercare şi de durere, ne întăreşte şi ne ridică spiritual. Apelează la Dumnezeu şi cere-I să „facă un semn al bunăvoinţei şi favorii Lui pentru tine" (Psalmul 86:17). Declară în lumea spirituală şi revendică promisiuni ca acestea:

„Vă voi răsplăti astfel anii, pe care i-au mâncat

lăcustele" (Ioel 2:25) .

„Credincios este Cel ce a făcut făgăduinţa". „Ce a

spus oare nu va face?" (Evrei 10:23; Numeri 23:19).

„Slava acestei Case din urmă va fi mai mare decât

a celei dintâi" (Hagai 2:9).

„…ai făcut minuni la care nu ne aşteptam…"

(Isaia 64:3).

„Dumnezeu poate să vă umple cu orice har, pentru ca, având totdeauna în toate lucrurile din destul, să prisosiţi în orice faptă bună" (2 Corinteni 9:8).

Astfel de cuvinte sunt profetice, puternice şi pot

face minuni pentru noi.

„O, minunat, minunat Cuvânt al Domnului! Adevărată înţelepciune dezvăluie paginile lui: Şi chiar dacă le citim de-o mie de ori, din nou, Ele niciodată, niciodată nu se-nvechesc.

Fiecare verset are-o comoară, fiecare promisiune o perlă,

Astfel că toate, dacă vor, ne pot da siguranţă; Şi ştim c-atunci când timpul şi lumea vor trece Cuvântul lui Dumnezeu în veci va dăinui.

(Julia Sterling)

Dumnezeu, care l-a scăpat pe David din cursele întinse de vrăjmaşii lui, îl va scăpa şi pe copilul tău (citeşte şi revendică-ţi promisiunea din Psalmul 124:6-8).

Poartă-te cu copilul tău ca atunci când a avut o boală, nu de parcă ar fi un criminal. În niciun caz să nu spui vreodată copilului tău cuvinte ca acestea: „Cum ai putut să ne faci aşa ceva?"

Poate că îţi este ruşine, gândindu-te ce vor putea spune alţii despre copilul tău, dar nu trebuie să-ţi pese de părerile oamenilor. Soţul meu spune mereu că părerile oamenilor trebuie să le arunci la coşul de gunoi! Copilul tău valorează mai mult decât orice om de pe Pământ. Aşa că nu îţi pierde vremea plângând pentru onoarea familiei tale care este pătată acum. Plânge pentru copilul tău, căci el poate fi recâştigat pentru Dumnezeu. Asta e tot ce contează.

Spune copilului tău cuvinte ale vindecării, ale iertării, ale credinţei şi împăcării. Tratează-l ca pe un om matur, pentru că maturitatea e stadiul la care aspiră el să ajungă.

Roagă-te cu credinţă şi salvează-ţi copilul din capcana diavolului. Apelează la sprijinul în rugăciune a prietenilor tăi creştini. Fii pregătită să-l primeşti înapoi pe copilul tău în mod necondiţionat, exact aşa cum l-a primit tatăl pe fiul risipitor. Dacă este necesar, fii gata să-l ajuţi să obţină ajutor medical şi profesional. Există oameni special instruiţi să trateze astfel de probleme ale tinerilor şi tu poţi obţine ajutorul lor. Pe de altă parte, ai putea să studiezi temeinic în legătură cu problema pe care o are copilul tău şi să-l ajuţi tu însăţi. Mai presus de toate, fii unită cu soţul tău şi rugaţi-vă pentru copilul vostru. Dacă există dezbinare în familie, diavolul are un punct de sprijin. Isus a spus că dacă doi sunt uniţi în

Numele Lui şi astfel, împreună, adresează o cerinţă Tatălui, lucrul cerut le va fi dat.

Deci nu învinui pe nimeni. Chiar dacă copilul tău va trebui să culeagă ce a semănat, adică urmările unei vieţi capricioase, adu-ţi aminte că există speranţă pentru fiecare. Psalmul 119:59 spune: „Mă gândesc la căile mele şi îmi îndrept picioarele spre învăţăturile Tale" . Fiul risipitor s-a întors în final la casa tatălui său. Mă gândesc că părinţii lui trebuie să fi plâns mult pentru el. Într-o zi însă lacrimile lor de întristare au fost transformate în lacrimi de bucurie.

Indiferent ce anume i se întâmplă copilului tău în acest moment, poate fi o surpriză pentru tine. Însă nu şi pentru Dumnezeu. El ştia ce urma să se întâmple şi are deja o soluţie. El are o soluţie pentru fiecare problemă şi chiar pentru fiecare greşeală de-a noastră. Deci putem veni la El cu o încredere totală şi având o siguranţă deplină că El îi va elibera pe copiii noştri din fiecare situaţie critică.

„Când mi se amăra inima şi mă simţeam străpuns în măruntaie, eram prost şi fără judecată, eram ca un dobitoc înaintea Ta. Însă eu sunt totdeauna cu Tine, Tu m-ai apucat de mâna dreaptă, mă vei călăuzi cu sfatul Tău, apoi mă vei primi în slavă" (Psalmul 73:21-24).

„Nu v-a ajuns nici o ispită, care să nu fi fost potrivită cu puterea omenească. Şi Dumnezeu care este credincios, nu va îngădui să fiţi ispitiţi peste puterile voastre; ci împreună cu ispita a pregătit şi mijlocul să ieşiţi din ea, ca s-o puteţi răbda" (1 Corinteni 10:13).

Dumnezeu nu te va încerca niciodată mai presus de ceea ce poţi purta. Plânsul poate dura toată noaptea, însă va fi şi o dimineaţă şi atunci vine bucuria . „Domnul este aproape de cei cu inima înfrântă şi mântuieşte pe cei cu duhul zdrobit" (Psalmul 34:18).

Toate aceste experienţe zdrobitoare ne fac să ne predăm pe deplin Domnului şi ne fac să aşteptăm ca El să lucreze pentru noi şi în noi. Într-o zi, chiar şi această încercare va ajunge la un sfârşit. Însă nu aştepta într-un mod pasiv. Fii gata să acţionezi când este necesar. Dumnezeu îţi va da înţelepciune ca să ştii ce este de făcut. Rabdă zdrobirea, dar lucrează în timp ce plângi.

Suntem aşa de independenţi şi încrezători în propriile noastre puteri, încât numai încercările ne pot învăţa să ne rugăm şi să depindem de Domnul. Aşa cum e scris: „Încercarea (…) lucrează răbdare".

Domnul ne-a învăţat să postim şi să ne rugăm. Bate la porţile Cerului şi ele ţi se vor deschide, oricât de timidă şi slabă ai fi. În orele tainice ale nopţii, înalţă-ţi rugăciunea şi strigătul inimii către Dumnezeu. În curând vei vedea Cerul deschis şi răspunsul la rugăciunile tale fierbinţi. Scrie promisiunile pe care ţi le-a dat Dumnezeu în acele vremuri întunecate şi le vei vedea pe fiecare dintre ele strălucind ca un curcubeu sau ca o cunună de pietre preţioase, pe care le vei putea transmite într-o bună zi generaţiilor următoare pentru a-i ajuta pe alţii. Tatăl, care aude rugăciunea ta rostită în ascuns, te va răsplăti în aşa fel încât cei din jurul tău vor vedea aceasta. El a mai spus că ne va răspunde în scurtă vreme. Deci perseverează, fii stăruitoare în rugăciune până când obţii răspunsul. Nu este voia lui Dumnezeu să fie pierdut copilul tău pe veci. Împărăţia lui Dumnezeu aparţine acelora care o iau cu năvală; Isus lansează o provocare ca noi să apucăm Împărăţia.

„Îngerul Domnului tăbăreşte în jurul celor ce se

tem de El" (Psalmul 34:7).

„Dumnezeu poate să facă nespus mai mult decât

cerem sau gândim noi" (Efeseni 3:20).

Deci cere-i Lui cu credinţă. Vino cu îndrăzneală la Tronul de Har şi stăruie cu îndârjire în rugăciune.

„Scoală-te şi gemi noaptea când încep străjile! Varsă-ţi inima ca nişte apă, înaintea Domnului, (…) pentru viaţa copiilor tăi" (Plângerile lui Ieremia 2:19).

Postul nu implică doar abţinerea de la mâncare. Putem să postim, adică să ne abţinem, şi de la lăudăroşiile vieţii, de la a avea o viaţă de plăceri şi de la a face ceea ce ne dictează pasiunile noastre egoiste. Nu este dificil să posteşti când eşti într-o situaţie critică, deoarece în astfel de situaţii pofta de mâncare este scăzută oricum; dar postul este o alegere pe care o facem noi. Isus a spus că unii demoni pot fi scoşi numai dacă postim şi ne rugăm.

Noi nu ne luptăm cu fiinţe umane, ci cu forţe demonice. Satan este furios pentru că sfârşitul lui este aproape şi aruncă în poporul lui Dumnezeu cu bombe din ce în ce mai moderne şi mai înşelătoare. Însă, la Calvar, Satan şi demonii săi au fost învinşi cu toţii de către Isus. În cartea Apocalipsa ne este descrisă soarta lor finală; şi prin credinţă noi îl vedem deja pe Satan în Iazul de Foc. Slavă Domnului!

Odată l-am auzit pe un om evlavios spunând că rugăciunea este ca o frânghie cu care îi putem trage pe copiii noştri înapoi la Dumnezeu.

În 2 Împăraţi 4:1-7 citim despre un creditor (o imagine a diavolului) care a venit să îi ia ca sclavi pe fiii unei văduve sărace. Profetul Elisei i-a spus văduvei să meargă acasă şi să adune vase goale de la vecinii ei, să închidă uşa după ea şi fiii ei (o imagine a rugăciunii) şi să toarne untdelemnul (o imagine a plinătăţii Duhului Sfânt). Datoria ei a fost astfel plătită iar copiii ei au fost eliberaţi de creditor într-un mod miraculos. Acea văduvă săracă trebuie să fi plâns şi să se fi rugat mult lui

„Maria şedea afară lângă mormânt şi plângea.

(…) 'Femeie', i-a zis Isus, 'de ce plângi?'" (Ioan 20:11,15).

Isus ştia de ce plângea Maria, dar cred că o întreba de fapt (aşa cum l-am întreba noi pe copilul nostru): „De ce simţi nevoia să plângi?". Nu este nevoie să plângem când Isus este lângă noi.

Isus Însuşi a plâns la mormântul lui Lazăr. El ştia că Lazăr va fi înviat din morţi, dar plângea din cauza stării înspăimântătoare în care a ajuns omenirea din cauza păcatului. Însă, din momentul în care Isus a înviat din mormânt, moartea şi-a pierdut pentru totdeauna

„boldul".

Una dintre amintirile vii din copilăria mea, pe care parcă o retrăiesc şi acum, e despre o mamă care îi jelea cu amar pe copiii ei morţi. În oraşul în care am crescut trăia o femeie săracă a cărei casă, după repetatele ploi torenţiale care s-au abătut asupra oraşului în acea perioadă, s-a prăbuşit, îngropându-i de vii pe cei doi băieţi ai ei, aflaţi la frumoasa vârstă a adolescenţei. Drumul nostru spre şcoală trecea chiar pe lângă coliba ei dărâmată şi am văzut trupurile băieţilor care, în dimineaţa aceea, nu s-au mai trezit din somn. În suferinţa

ei teribilă, aflată în culmea disperării, săraca mamă îi striga pe nume în mod isteric pe copiii ei să se trezească din somn. Însă era în zadar. Ştia că erau morţi. Fiecare martor ocular al acestei scene era mişcat până la lacrimi. Dumnezeu se îngrijeşte şi de astfel de mame care şi-au pierdut orice nădejde.

Recent, de ziua naţională a Indiei, un cutremur teribil a distrus oraşe întregi în provincia Gujarat. Ce multe plânsete trebuie să fi fost în acele regiuni! Cât de mulţi au ajuns orfani şi fără adăpost în câteva secunde! Cutremurele nu înseamnă neapărat pedeapsa lui Dumnezeu. Când s-a prăbuşit turnul Siloamului, pe vremea lui Isus, El a spus că cei care au murit nu au fost mai păcătoşi decât alţii. Ne-a avertizat că în zilele de pe urmă vor fi războaie, foamete şi cutremure. Deci cutremurele doar ne reamintesc faptul că venirea Domnului este aproape. Trebuie să ne pocăim, să veghem şi să ne rugăm. Trebuie să ne rugăm serios pentru India, ca Domnul să-Şi reverse îndurarea peste această naţiune atât de adânc scufundată în idolatrie.

Când Isus a fost răstignit fără milă pe cruce, Maria Magdalena a fost profund îndurerată, la fel ca toţi ceilalţi care-L iubiseră pe Isus. În acea duminică dimineaţa, care urmase imediat după Sabat, ea a mers devreme să vadă, măcar pentru o clipă, trupul lui Isus, să-l îmbălsămeze şi să plângă la mormânt.

O modalitate de a trece peste suferinţa noastră este să plângem. Nu trebuie să ne înăbuşim lacrimile.

Maria Magdalena a ajuns să fie prima care L-a văzut pe Isus după învierea Sa. Cât de încântată trebuie să fi fost când L-a recunoscut pe Isus şi când El i-a vorbit! După aceea n-a mai avut lacrimi de suferinţă! Apoi Isus i- a încredinţat sarcina de a merge la ucenicii Lui să le spună că El era înviat şi că Se va întâlni şi cu ei. După

toate acestea, Maria Magdalena a continuat să fie aceeaşi soră, modestă şi simplă, care fusese mereu în Biserica primară. Nu s-a auto-promovat, atribuindu-şi un nume ca „prima care L-a văzut pe Domnul înviat". Ea a rămas în umbră. Cei ce urmau să fie folosiţi de Domnul în lucrarea publică a Bisericii erau apostolii, care înainte fuseseră fricoşi. Ce minunat exemplu este Maria Magdalena pentru noi, surorile. Chiar şi atunci când Domnul ne dă descoperiri uimitoare, să lăsăm ca toată slava s-o primească El şi Biserica Lui.

Dragă soră, în suferinţa ta gândeşte-te la Isus care a plâns la mormântul lui Lazăr. Gândeşte-te la Maria care a plâns. Este bine pentru noi să plângem când cineva drag nouă pleacă din această lume.

Avem nevoie de timp pentru a ne reface după o suferinţă atât de intensă, dar nu trebuie să ne văităm ca necredincioşii din lume. Nicidecum, niciodată, nu trebuie să iasă de pe buzele noastre ţipete şi tânguiri isterice, însoţite de cuvinte care-L necinstesc şi-L iau la întrebări pe Dumnezeu.

I-am auzit pe unii oameni blestemând pe Dumnezeu la înmormântări şi am simţit că vreau să plec din locul acela. Păgânii trebuie să ştie că noi avem o nădejde vie pentru viitor.

Aceia care au murit în Domnul au plecat imediat după moarte în prezenţa Domnului. Noi avem speranţă glorioasă pentru viitor, pentru că Isus a înviat din morţi.

Câteodată, la trecerea din viaţă a cuiva care ne este drag, pluteşte în aer întrebarea chinuitoare dacă respectiva persoană decedată, este sau nu pierdută pentru veşnicie în Iad. Trebuie să lăsăm, în final, această întrebare în mâna Domnului. Lucrurile ascunse sunt ale lui Dumnezeu.

Nici o fiinţă omenească nu ne poate răspunde la această întrebare. Niciodată să nu mergi la ghicitori sau la aşa-zişii "profeţi" pentru a primi răspunsuri la astfel de întrebări. Dumnezeu ne-a avertizat ca niciodată să nu facem astfel de lucruri (Vezi Deuteronom 18:10-12). Numai Domnul ne poate ajuta să fim biruitori în doliul nostru.

Ai grijă să nu cazi în mlaştina descurajării. Aceasta te poate vătăma emoţional, mental şi spiritual. Dacă nu veghezi, poţi chiar să-i faci pe alţii să se poticnească cu speculaţiile tale. Poate o vei reîntâlni pe acea persoană iubită în Cer şi vei regreta atunci tot timpul pierdut - timp în care ar fi trebuit să mergi înainte cu Dumnezeu.

Cuvântul lui Dumnezeu din 1 Corinteni capitolul 15 este foarte bun pentru a găsi mângâiere când plângem pentru cineva drag, care a plecat din această lume.

1 Tesaloniceni 4:13-17 este un alt pasaj care ne spune de ce nu trebuie să ne tânguim ca alţii: „Nu voim fraţilor să fiţi în necunoştinţă despre cei ce au adormit, ca să nu vă întristaţi ca ceilalţi, care n-au nădejde. Căci dacă credem că Isus a murit şi a înviat, credem şi că Dumnezeu va aduce înapoi împreună cu Isus pe cei ce au adormit în El. Iată, în adevăr, ce vă spunem, prin Cuvântul Domnului: noi cei vii, care vom rămânea până la venirea Domnului, nu vom lua-o înaintea celor adormiţi. Căci însuşi Domnul, cu un strigăt, cu glasul unui arhanghel şi cu trâmbiţa lui Dumnezeu, Se va pogorî din cer şi întâi vor învia cei morţi în Hristos. Apoi, noi cei vii, care vom fi rămas, vom fi răpiţi toţi împreună cu ei în nori, ca să întâmpinăm pe Domnul în văzduh; şi astfel vom fi totdeauna cu Domnul".

Isus a spus: „Eu sunt învierea şi viaţa. Cine crede în Mine, chiar dacă ar fi murit, va trăi. Şi oricine

trăieşte şi crede în Mine, nu va muri niciodată"

(Ioan 11:25,26).

Domnul înviat i-a spus lui Ioan: „Nu te teme! Eu sunt Cel dintâi şi Cel de pe urmă, Cel viu. Am fost mort şi iată că sunt viu în vecii vecilor. Eu ţin cheile morţii" (Apocalipsa 1:17,18).

"Chiar dacă ar fi să umblu prin valea umbrei morţii, nu mă tem de nici un rău, căci Tu eşti cu mine" (Psalmul 23:4).

Romani 8:38 ne spune că nici moartea nu ne poate

despărţi de dragostea lui Dumnezeu.

Dragă mamă, poate că plângi când te gândeşti la unul dintre copiii tăi, care a plecat înaintea ta în Cer, dar gândeşte-te cât de fericit este el astăzi, liber de orice neputinţă şi bucurându-se de prezenţa lui Isus şi a îngerilor. Copilul tău aşteaptă acolo să te întâmpine într-o bună zi. Deci nu mai plânge. Citeşte o poezie a unui copil al lui Dumnezeu care a plecat pentru a fi cu Domnul şi care le scrie celor dragi care sunt pe Pământ:

DACĂ AŢI PUTEA VEDEA UNDE AM AJUNS

"Dacă aţi putea vedea unde sunt eu acum - frumuseţea

acestui loc -

Şi ce simţi când ştii că eşti acasă şi vezi faţa

Mântuitorului;

Să trăieşti în pace, fără frică - doar în bucuria ce întrece

orice comparaţie!

În timp ce jos, pe Pământ, îmi duceţi lipsa-acum, voi nu m-aţi mai vrea acolo.

Dacă aţi putea vedea unde-am venit şi-aţi călători cu

mine,

Aţi şti că n-am venit singur, Mântuitorul a venit cu mine.

A călătorit cu mine-alături şi m-a ţinut de mână

Şi m-a adus chiar în propria Lui casă - în această ţară măreaţă şi glorioasă.

Dacă aţi putea vedea unde sunt eu acum şi ce mi s-a arătat,

Nu v-aţi mai teme vreodată şi nu v-aţi mai simţi vreodată singuri.

V-aţi minuna de grija lui Dumnezeu - de mâna Lui

călăuzitoare în fiecare viaţă umană -

Şi-aţi înţelege clar că El cu-adevărat se-ngrijeşte de noi şi este răbdător faţă de noi, în fiecare bătălie a vieţii.

Dacă aţi vedea unde sunt eu acum - unde Dumnezeu este întotdeauna aproape -

Aţi înţelege motivul pentru care doreşte El ca noi toţi

s-ajungem aici sus.

Aţi vedea mâhnirea Lui când cineva este pierdut şi inima Lui plină de durere;

Şi I-aţi vedea bucuria când, în sfârşit, cineva se

întoarce-acasă.

Dacă aţi vedea unde sunt eu acum, de-aţi sta puţin cu

mine -

Să-mpărtăşim lucruri pe care Dumnezeu le-a făcut să împodobească veşnicia -

Nu aţi mai vrea vreodată să plecaţi, odată ce-aţi

cunoscut bucuria Cerului;

N- aţi vrea să mai umblaţi pe căile de pe Pământ, odată ce a fost Cerul casa voastră.

Dacă aţi putea vedea unde sunt acum, aţi şti că într-o

bună zi ne vom întâlni

Şi chiar dacă sunt despărţit de voi acum, eu sunt doar

mai departe.

Şi-acum că sunt acasă cu El, în siguranţă în toate privinţele,

Aştept aici la poarta Cerului să vă întâmpin într-o scumpă zi.

(Autor necunoscut)

Ce glorioasă speranţă avem noi, creştinii!

Am multe prietene care L-au acceptat pe Domnul Isus ca Mântuitor al lor personal, dar ale căror soţi nu s-au convertit. Soţii lor le hărţuiesc şi le chinuiesc. Câteodată abuzează de ele fizic, le umilesc în public şi le torturează în multe alte feluri. Unele dintre aceste soţii au fost chiar forţate să divorţeze, împotriva voinţei lor. Unele suferă fiecare înjosire în tăcere, pentru a-şi păstra familia intactă şi pentru a putea rămâne cu copiii lor.

Există mult plâns al inimilor frânte în cămine ca şi acestea. Domnul a dat har acestor soţii ca ele să-I rămână credincioase şi să fie mărturii vii ale naturii iertătoare, blânde şi supuse a lui Hristos. Copiii lor le-au văzut suferind cu răbdare, de dragul lui Hristos, şi unii dintre aceşti copii L-au primit pe Hristos. Iată cum întoarce Dumnezeu răul spre bine. Până la urmă, unii dintre bărbaţii lor au fost câştigaţi pentru Hristos.

O prietenă mi-a povestit suferinţa imensă pe care a trebuit s-o îndure, din cauză că soţul ei intrase într-o organizaţie secretă. Timp de mai mulţi ani, confuzia era mereu prezentă în casa lor. Ea plângea mult şi îl ruga stăruitor pe soţul ei să nu lase ca familia lor să sufere

consecinţele asocierii cu acel grup. Însă el, odată intrat, nu mai putea scăpa de societatea aceea secretă. Ca rezultat al asocierii cu oamenii de afaceri din acel grup, el a devenit bogat.

Satan a folosit o tactică asemănătoare pentru a-L ispiti pe Isus: „Dacă mi te vei închina, îţi voi da toate împărăţiile pământului şi slava lor (ceea ce include şi bogăţiile lor)", dar Isus l-a mustrat pe Satan şi i-a spus să plece de la El.

Unii, care au părăsit astfel de societăţi secrete, devenind creştini, au destăinuit faptul că la primirea lor în asociaţie li s-a impus invocarea de blesteme asupra lor şi asupra familiilor lor, în eventualitatea încălcării regulilor organizaţiei. În unele grupuri, membrii trebuie să îşi scrie jurămintele cu propriul lor sânge. Mulţi fac aceste declaraţii solemne fără să-şi dea seama de gravitatea promisiunilor lor. Unele societăţi secrete îi aduc chiar închinare lui Satan. Aceste lanţuri, alese în mod deliberat, nu sunt uşor de rupt, dar Dumnezeu poate ajuta o persoană să anuleze fiecare jurământ drăcesc făcut în trecut. Mulţi au fost eliberaţi de Domnul din astfel de societăţi - chiar şi unii care au fost cândva conducători ai acestor organizaţii.

Aşadar, nu renunţa niciodată la rugăciunea pentru soţul tău, indiferent de ce anume este legat. Plânge şi roagă-te cu credinţă. Caută protecţia Domnului şi roagă-te pentru soţul tău, aşa cum ai face-o pentru singurul tău fiu. Hristos a rupt fiecare legătură când a murit pe cruce. El a venit să elibereze orice captiv.

Unele fete nemăritate, care L-au primit pe Hristos, înfruntă prigoniri deosebit de mari din partea rudeniilor. O mamă, atunci când a aflat că fiica ei L-a primit pe Isus, a ameninţat că se sinucide. Isus ştie cât de mult te doare inima să o răneşti pe scumpa ta mamă, care a muncit atât

de mult şi din greu ca să te crească; dar Domnul ne cheamă să-L iubim mai mult decât pe părinţii noştri şi să-I fim credincioşi până la moarte. Rugăciunile tale scăldate în lacrimi, adresate Domnului, pentru convertirea părinţilor tăi nu vor fi în zadar. Câţiva ani mai târziu, mama (menţionată mai sus) a luat parte la nunta fiicei ei cu un tânăr creştin.

Cunosc fete tinere care au fost alungate din casa lor, chiar şi în zilele acestea, doar pentru că L-au acceptat pe Hristos şi L-au urmat în apa botezului. Sunt sigură de faptul că Domnul le va răsplăti şi că El le-a pregătit un viitor minunat. Ştiu că în acea ultimă zi, Tatăl le va spune: „Aceasta este fiica Mea iubită în care Îmi găsesc plăcerea".

Eşti pusă în situaţia de a fi nevoită să convieţuieşti cu părinţii soţului tău, datorită problemelor financiare? Chiar dacă ei sunt oameni buni, eşti obligată să trăieşti într-o "familie mare", unde îţi împarţi căminul cu rudeniile soţului tău şi în care cea care conduce casa e mama soţului tău. Totul din casă este proprietate comună şi, uneori, simţi că până şi gândurile tale sunt proprietate comună! Eşti cuprinsă de indignare şi plângi în interiorul tău. Te simţi văduvită, prin înşelăciune, de intimitatea căminului tău, de ceea ce este al tău. Tânjeşti să-i comunici sentimentele soţului tău, dar nu poţi să spui nimic despre rudele lui, pentru că aceasta îl va răni. Zilele ţi se par chinuitoare şi reuşeşti să mergi mai departe doar depunând mult efort, acceptând nefericita situaţie, la fel ca multe alte femei căsătorite din India. Uneori izbucneşti în lacrimi şi în accese de mânie, deoarece lucrurile nu sunt aşa cum ai vrea să fie. Este haos în mintea ta la fel ca şi în viaţa ta.

Nu poţi schimba cultura Indiei, dar Dumnezeu te

poate schimba pe tine! Poţi învăţa să ierţi şi să nu

consideri drept ofense cuvintele care îţi sunt adresate. Acele cuvinte nu vor conta peste o sută de ani. Gândeşte pozitiv despre multiplele avantaje ale situaţiei în care te afli - la ajutorul practic pe care îl ai în casă şi la copiii tăi care îi au cu ei pe bunicii lor. Multe familii trăiesc foarte departe de rudeniile lor. Cu tot tumultul din jurul tău, în casă tu poţi avea, totuşi, o umblare tainică cu Dumnezeu, în inima ta.

Poţi fi, de asemenea, o lucrătoare a Domnului, slujind pentru mângâierea şi întărirea altor femei din India, care trec prin situaţii similare. Fiecare experienţă dureroasă prin care trecem ne ajută să fim părtaşi la suferinţele lui Hristos. Putem, astfel, să dobândim caracterul lui Hristos şi să fim o binecuvântare pentru aceia, din jurul nostru, care trec prin probleme asemănătoare.

Eşti hărţuită (prin cuvinte şi fapte) de rudele soţului tău pe motivul "zestrei insuficiente"? Poate eşti dezgustată de cei din jurul tău şi eşti disperată, dorindu-ţi să nu te fi căsătorit niciodată. Citim aproape zilnic în ziare despre "sinucideri din lipsă de zestre". Viaţa ta nu e proprietatea ta. Ea aparţine lui Dumnezeu. Aşa că nu te gândi vreodată să o curmi. În schimb, cere de la Dumnezeu har să poţi răbda această încercare. Nu face nimic din ceea ce ar putea duce la o tragedie pentru familia ta. Găseşte-ţi siguranţa în Domnul. El a promis că nu va permite ca vreo încercare să fie peste puterile tale. Nu are nici un rost să îţi petreci viaţa acuzându-i şi ponegrindu-i pe alţii. Aşteaptă cu credinţă ca Domnul să lucreze spre binele tău. Aceia care nădăjduiesc în El nu vor fi daţi de ruşine niciodată (Isaia 49:23) şi cei care-L aşteaptă pe El se vor ridica într-o zi şi vor zbura ca vulturii (Isaia 40:31).

Cere înţelepciune de la Dumnezeu pentru situaţia

prin care treci.

Unii credincioşi au avut unicul privilegiu de a fi târâţi la judecată pentru cauza Domnului Isus Hristos. Într-adevăr, este o onoare şi un privilegiu, pentru că Domnul nostru a fost El Însuşi dus la judecată de vrăjmaşii lui. Învinuirile ridicate împotriva ta pot fi false, de la prima la ultima, dar Domnul îngăduie chiar şi această situaţie cu un scop. El ne-a asigurat că, atunci când vom sta în faţa judecătorilor, nu va trebui să ne îngrijorăm de ceea ce avem de spus, pentru că El Însuşi ne va da ce anume să spunem. Deci ne putem odihni în El cu o încredere ca cea a unui copil.

Iată câteva promisiuni minunate pe care ni le-a dat Dumnezeu, în Cuvântul Său, tuturor celor care sunt duşi la judecată pe nedrept. Poţi să le declari pe toate în lumea spirituală şi să ţi le revendici în Numele lui Isus (citatele sunt din versiunea biblică Living Bible):

„Domnul este Avocatul şi Apărătorul meu şi El mă

va salva" (1 Samuel 24:15).

„Domnul spune: Nu vă temeţi! Nu încremeniţi de spaimă! Căci lupta nu este a voastră, ci a lui Dumnezeu! Nu va trebui să luptaţi! Staţi liniştiţi şi vedeţi incredibila operaţiune de salvare pe care o va duce la îndeplinire Dumnezeu pentru voi. Domnul este cu voi" (2 Cronici 20:15-17).

„Domnul nu va lăsa ca cei evlavioşi să fie condamnaţi când sunt aduşi înaintea judecătorului" (Psalmul 37:33).

„Judecata nu vine de la răsărit sau de la apus, de la miazănoapte sau de la miazăzi [adică: de la vreun om]. Dumnezeu este Cel ce Judecă, condamnându-i pe unii şi achitându-i pe alţii. El va frânge puterea celui rău, dar puterea celui drept va fi sporită" (Psalmul 75: 6,7,10).

„Domnul nu va judeca după aparenţe sau mărturii false, nici nu va hotărî după cele auzite, ci îi va apăra pe cei săraci şi exploataţi. El va hotărî împotriva celui rău care îi asupreşte" (Isaia 11:3-5).

„Insultele lor nu mă pot răni, pentru că Domnul Dumnezeu mă ajută. Îmi adun toate puterile pentru a-i răbda. Ştiu că nu voi fi dat de ruşine, fiindcă Dumnezeu este aproape şi El va dovedi nevinovăţia mea. Îndrăzneşte cineva să ridice acuzaţii împotriva mea? Să ne înfăţişăm la judecătorie împreună! Lăsaţi-l să-şi aducă acuzaţiile! Domnul Dumnezeu Însuşi mă apără - cine mă va dovedi vinovat? Toţi acuzatorii mei vor dispărea; ei se vor destrăma ca o haină roasă de molii. Voi toţi cei care plănuiţi în ascuns, pentru a-i nimici pe alţii, veţi fi nimiciţi prin propriul vostru plan. Domnul Însuşi va duce la îndeplinire această judecată; veţi suferi şi veţi avea un destin groaznic" (Isaia 50:7-11).

„Domnul spune: 'Vrăşmaşii tăi vor sta departe; tu vei locui în pace. Teroarea nu se va apropia de tine, pentru că Eu sunt de partea ta. Vrăşmaşii tăi vor fi puşi pe fugă pentru că Eu sunt de partea ta. Nici o armă ridicată împotriva ta nu va avea succes şi vei avea dreptate împotriva oricăror minciuni în sala de judecată'" (Isaia 54:14-17).

„Domnul spune: 'Eu voi fi Avocatul tău; Eu voi pleda pentru cauza ta'" (Ieremia 51:36 - Living Bible).

„O, Doamne, tu eşti Apărătorul meu! Susţine pricina mea! Căci Tu mi-ai răscumpărat viaţa. Tu ai văzut răul pe care l-au făcut împotriva mea. Fii Judecătorul meu să-mi dovedeşti nevinovăţia. Ai văzut uneltirile lor împotriva mea. Ai auzit ocările lor, cuvântările potrivnicilor mei şi planurile pe care le

urzeau împotriva mea. Uite cum eu sunt cântecul lor de

batjocură" (Plângerile lui Ieremia 3:58-63) .

„Şi Dumnezeu nu va face dreptate aleşilor Lui, care strigă zi şi noapte către El, măcar că zăboveşte faţă de ei? Vă spun că le va face dreptate în curând" (Luca 18:7-8) .

„Nimeni nu L-a putut prinde, căci nu-I venise încă

ceasul" (Ioan 7:30, 8:20) .

Dacă tu sau soţul tău va trebui să staţi vreodată într-o sală de judecată înaintea acuzatorilor voştri pentru cauza Domnului Isus, atunci să nu plângi. Ţine-ţi lacrimile în frâu. În schimb, fie-vă milă de acuzatorii voştri. Cât de îngrozitoare le va fi osânda, în ziua în care Judecătorul Întregului Pământ se va ocupa de cazul lor!

Isus Însuşi a fost trădat, dus la judecată şi a trebuit să stea înaintea unei mulţimi batjocoritoare. Atunci nu te mira de ceea ce ţi se întâmplă. Nu eşti tu un ucenic al Său? Este un privilegiu rar pe care El ţi L-a dat să poţi călca pe urmele Lui, chiar în acest domeniu. Fii curajoasă! Aceasta nu e o vreme a plânsului. Saltă de bucurie în schimb, fiindcă răsplata ta în Cer va fi mare. Isus se roagă pentru tine şi într-o zi te va reabilita şi te va onora.

Aici pe Pământ viaţa noastră trebuie să fie una a suferinţei. Suntem părtaşi la suferinţele Sale, dar El ne dăruieşte în fiecare încercare şi bucuria Sa copleşitoare. El Însuşi a fost trădat de către un prieten apropiat şi trecut printr-o încercare care a implicat înjosiri şi batjocuri. El a fost pălmuit şi bătut atât de mult, încât spatele I-a fost brăzdat. Noi, astăzi, putem angaja un avocat şi putem spera, câtuşi de puţin, la dreptate. Isus însă nici măcar nu a avut parte de o judecată corectă şi a fost condamnat pe nedrept la moarte. Moartea Sa a fost cea mai crudă moarte pe care cineva ar fi putut s-o sufere.

El însă avea bucurie în inima Sa, pentru că Se gândea la răsplata acelor suferinţe - aceea de a ne elibera pe mine şi pe tine din ghearele păcatului, pentru a fi Mireasa Lui. El ne poate da bucurie şi nouă.

Isaia 53:7-9 este un pasaj din Scriptură care mă mişcă întotdeauna:

„El a fost chinuit şi asuprit, totuşi nu a spus nici un cuvânt. El a fost adus ca un miel la tăiere şi ca o oaie mută înaintea celor ce o tund, atât de tăcut a stat înaintea celor ce-L condamnau. Din închisoare şi judecată, ei L-au târât la moarte; dar cine din cei de pe vremea Lui a realizat că El murea pentru păcatele lor - că El suferea pedeapsa lor? El a fost îngropat ca un criminal, în mormântul unui om bogat; dar El nu a săvârşit nici o nelegiuire şi nu a spus niciodată vreun cuvânt rău" (Living Bible).

Apostolul Pavel a suferit mult pentru cauza Evangheliei, dar, din celula închisorii lui, a scris unele din cele mai frumoase epistole ale sale, cum ar fi Epistola către Filipeni, unde ne spune să ne bucurăm totdeauna în Domnul.

Toţi cei care caută să trăiască cu evlavie în Hristos vor suferi persecuţie sub o formă sau alta. Aşa că nu trebuie să fim surprinşi când ni se întâmplă aceasta, ca şi cum ni s-ar întâmpla ceva ciudat (1 Petru 4:12). Domnul ne va încuraja de fiecare dată prin Cuvântul Său.

„Ferice de cei prigoniţi din pricina neprihănirii, căci a lor este Împărăţia cerurilor!" (Matei 5:10).

Domnul ne-a învăţat să-i iertăm pe cei care ne persecută, să-i iubim şi să ne rugăm pentru ei. Atunci când facem bine celor ce ne fac rău, dovedim că suntem copii ai Tatălui nostru iubitor. Dumnezeu este bun cu toţi. Poate prietena ta cea mai bună sau cineva dintre rudele tale apropiate te-a "lucrat" pe la spate. Nu plânge. Bucură-te că ai parte de privilegiul de a umbla pe urmele

lui Isus. Lasă ca gândirea lui Hristos să te conducă în asemenea situaţii.

Am citit despre păstori care au fost închişi pentru cauza Domnului timp de mulţi ani. Pentru soţiile lor, această situaţie trebuie să fi fost foarte greu de suportat. Trebuie neapărat să ne rugăm pentru familiile creştinilor care sunt persecutaţi, chiar la momentul actual, în multe ţări. Prigoana va veni şi la noi, în India. Să ne rugăm ca Dumnezeu să ne ţină tari în credinţă. Este bine pentru fiecare dintre noi să ne luăm timp pentru a citi istoriile martirilor şi a celor care au fost persecutaţi pentru cauza Domnului în trecut. Aceasta ne va întări atunci când va veni şi vremea noastră.

„Suferinţele din vremea de acum nu sunt vrednice să fie puse alături de slava viitoare care are să fie descoperită faţă de noi" (Romani 8:18).

„Întristările noastre uşoare de o clipă lucrează pentru noi tot mai mult o greutate veşnică de slavă" (2 Corinteni 4:17).

„Când vei trece prin ape, acestea nu te vor îneca" (Isaia 43:2).

„Dumnezeu (…) ne mângâie [încurajează] (…) ca să putem mângâia [încuraja] pe cei ce se află în vreun necaz!" (2 Corinteni 1:4).

„Isus însuşi ne ajută şi trăieşte pururea ca să mijlocească pentru noi" (Evrei 7:25).

„El este Avocatul nostru" (1 Ioan 2:1).

„Cel neprihănit nu se teme de veşti rele"

(Psalmul 112:7).

„Puterea ta să ţină cât zilele tale. Dumnezeu cel Veşnic este un loc de adăpost şi sub braţele Lui cele veşnice este un loc de scăpare" (Deuteronom 33:25,27).

„Întristarea lumii aduce moartea" (2 Corinteni 7:10).

În rândul femeilor, multe dintre plânsete provin din autocompătimire; ele îşi plâng de milă simţindu-se ofensate, desconsiderate, sau din cauză că nu primesc un lucru pământesc pe care şi l-au dorit.

Unele femei sunt, de felul lor, ultrasensibile şi iritabile. Temperamentul lor violent le face să răbufnească repede. Iacov 1:19 ne spune că trebuie ca

„orice om să fie (…) zăbavnic la mânie" - pentru că

„mânia locuieşte în sânul nebunilor" (Eclesiastul 7:9) . Deseori Satan îi face pe oameni să-şi piardă cumpătul, iar apoi îi face să se zvârcolească în sentimente de autocondamnare. Păzeşte-te de strategiile lui Satan! Ridică-te imediat din murdărie, pocăieşte-te de păcatul tău şi întoarce-te la Domnul.

Unele femei se compară mereu cu altele care sunt într-o situaţie mai bună ca ele. Aceasta duce mereu la descurajare şi la melancolie, stări care le fac să se simtă nefericite. Dacă vrei să te compari cu altele, compară-te cu cele care sunt într-o stare mult mai rea decât tine,

cum ar fi cele care îşi duc viaţa în cartierele sărace, în

colibe.

Unele femei sunt de obicei singure, căutând să-i facă pe alţii să le accepte compania, negăsind însă nicăieri, niciodată, alinarea de care au nevoie. În schimb, noi putem dezvolta o relaţie profundă cu Domnul.

Unele femei de vârstă mijlocie sunt slabe fizic şi sunt predispuse la plâns datorită schimbărilor hormonale. Aceste stări patologice pot fi tratate, aşadar ele ar trebui să consulte un medic. Dumnezeu este Cel care ne-a creat, El ştie din ce suntem făcuţi şi este mai mult decât dornic să ne ajute în astfel de situaţii - dacă Îi vom cere.

Plânsul tău provine din „întristarea lumii"? Citeşte lista de mai jos şi verifică-te:

• Ai fost crescută ca un copil răsfăţat de către părinţi indulgenţi, fapt pentru care acum eşti uşor iritabilă şi incapabilă să faci faţă micilor inconvenienţe şi întârzieri? Acesta este motivul pentru care plângi? Nu da vina pe părinţii tăi. Ocupă-te de iritabilitatea ta şi consider-o la fel de periculoasă ca pe un ou de şarpe din care, în scurtă vreme, va ieşi un şarpe veninos care te va muşca mortal atât pe tine, cât şi pe alţii. Cere-i lui Dumnezeu să te ajute să biruieşti complicaţiile care au derivat din creşterea ta.

· Iubeşti lucrurile materiale (haine, muzică, bijuterii, etc.) atât de mult, încât dacă nu le primeşti, devii nefericită şi începi să plângi? Porneşti un şuvoi de reproşuri împotriva părinţilor sau împotriva soţului, pentru că nu primeşti aceste lucruri? Mărturiseşte Domnului atitudinea ta lumească şi cere-I să te elibereze de ea.

• Plângi pentru că tu sau soţul tău, sau copilul tău, nu aţi obţinut o slujbă, o promovare sau o reuşită la facultate? Dumnezeu ştie ce este cel mai bine pentru familia ta şi El este în controlul deplin al tuturor împrejurărilor din viaţa ta. Aşa că mulţumeşte-I în toate situaţiile.

· Te-au rănit oamenii în mod intenţionat în vreun fel? Îţi vine greu să-i ierţi? Plângi de mânie şi de ură? Simţi că-ţi vine să-i vorbeşti de rău pe astfel de oameni în faţa altora? Dacă-i aşa, atunci eşti în pericolul de a fi prinsă într-o mreajă a răzbunării. Vino cu aceste lucruri înaintea Domnului şi cere-I să te ajute să-i ierţi pe toţi cei implicaţi. Eliberează-i din mintea ta şi iartă-i. Atunci, când îi întâlneşti, îi poţi saluta cu un zâmbet sincer.

• Plângi pentru că ai suferit vreo pierdere financiară, prin faptul că ai fost înşelată sau tratată cu nedreptate? Dumnezeu poate folosi această pierdere pentru a te elibera de iubirea de bani şi pentru a te transforma mai mult în asemănarea cu Isus. Aşa că laudă-L pe Domnul chiar şi pentru pierderile financiare. Toate aceste pierderi pot fi înlocuite de Domnul nostru, care este Dătătorul tuturor darurilor bune. El este Judecătorul care într-o zi se va ocupa de toţi răufăcătorii lumii. Aşadar, cel mai bine este să laşi astfel de probleme în Mâinile Sale. Dacă tu continui să te gândeşti la cei care te-au înşelat, vei ajunge doar să te faci pe tine însăţi nefericită. O bună întrebare pe care ţi-o poţi pune în asemenea situaţii este: „Va conta această pierdere peste 50 de ani? "
• Plângi din cauza problemelor cu soţul tău, despre care nu poţi vorbi nimănui? Satan urmăreşte să distrugă căsniciile. Respinge toate gândurile de gelozie. Dumnezeu a plănuit căsnicia pentru a fi ceva minunat.

Cultivă-ţi aşadar căsnicia, aşa cum ai cultiva o grădină. Udă grădina în mod constant şi smulge buruienile discordiei şi ale suspiciunii pe care le-a semănat duşmanul acolo. În locul lor, seamănă seminţele divine ale iubirii şi ale iertării.

• Plângi pentru că eşti însărcinată din nou? Probabil că nu ţi-ai dorit să mai ai copii şi eşti dezamăgită să descoperi că eşti însărcinată din nou. Adu-ţi aminte că fiecare copil este un dar de la Dumnezeu. Simplul gând de a respinge un copil este ca şi cum l-ai ucide. Acceptă fiecare copil pe care ţi-l dăruieşte Dumnezeu, în Numele lui Isus. S-ar putea să descoperi că însuşi copilul pe care nu l-ai dorit îţi va aduce o bucurie mai mare decât toţi ceilalţi copii ai tăi. Mai târziu, vei putea să-ţi „planifici" familia.
• Plângi pentru că ai descoperit că strigătul plânsului tău îi face pe cei din jur să îţi acorde mai multă atenţie şi aceasta te ajută să obţii ceea ce vrei de la soţul tău sau de la părinţii tăi - dacă strigătul tău este destul de consistent? Cere-i Domnului să te elibereze de asemenea egoism.
• Plângi pentru că lucrurile nu ies aşa cum îţi doreşti? Eşti supărată pentru că Dumnezeu nu ţi-a răspuns la rugăciuni? O asemenea atitudine vine dintr-o părere prea înaltă despre tine însăţi. Roagă-L pe Domnul să-ţi dea răbdarea Lui.
• Păstrezi amintirea „întristărilor lumii" (precum sunt păstrate mumiile egiptene) pentru ca alţii să-ţi ofere mângâierea şi compasiunea lor? Ori de câte ori eşti tentată să-ţi aminteşti evenimente nefericite din trecut, roagă-l pe Domnul să te ajute să respingi asemenea gânduri imediat. Dacă vei face aşa în mod regulat îţi vei da seama, după o vreme, că vei uita de tot asemenea episoade din trecutul tău şi sufletul tău va fi

vindecat. Trecutul tău este ca şi un cadavru descompus care trebuie să fie îngropat permanent. Când vei face aceasta, te vei vedea eliberată şi vei începe să experimentezi puţin din Rai, aici pe Pământ. Astfel, vei face lumea un loc mai bun pentru tine şi pentru cei din jurul tău.

Trăieşte-ţi viaţa aşa cum o vrea Dumnezeu de la tine. Pocăieşte-te de egoismul tău şi tot ce eşti tu predă Domnului Isus. Poate vei simţi, uneori, că ai ajuns la limita răbdărilor, dar mai târziu vei descoperi că, de fapt, reacţiile tale au fost exagerate şi că harul lui Dumnezeu a fost îndeajuns pentru a te ajuta să treci peste greutăţi. Dumnezeu nu va permite niciodată să fii încercată peste puterile tale.

Multe femei sfinte au suferit mult pentru Domnul. În secolul al XVI-lea, în Franţa, Madam Guyon a fost închisă pentru credinţa ei, mult timp, în celula rece a unei închisori. Însă ea, din acea celulă, a scris cărţi care răsună cu un spirit triumfător şi care binecuvântează oameni chiar şi astăzi, pentru că ea a rămas devotată Domnului ei.

Dumnezeu vrea ca noi, femeile, să fim rezistente. El vrea ca noi să-i ajutăm pe alţii care se zbat din răsputeri şi să luăm seama la noi înşine, ca nu cumva s-o sfârşim şi noi cu o cădere nervoasă. Puterea Sa ne este la îndemână în orice vreme şi El ne poate face viguroase. Deci haideţi să ne încredem în El şi vom descoperi că cele mai grele perioade din viaţa noastră pot deveni, cu ajutorul Domnului, cele mai bune perioade prin care am trecut vreodată.

Dăruieşte-ţi pe deplin viaţa şi viitorul în mâinile Domnului şi El te va ajuta să treci prin perioadele cele mai dificile. S-ar putea să vină încercări chiar şi mai mari în zilele ce urmează, dar le vei birui pe toate. El te va

întări să biruieşti uriaşii temperamentului tău şi îţi va da putere să trăieşti o viaţă după plăcerea Lui.

Astfel, vei deveni o binecuvântare pentru mulţi.

„… când întristarea este după voia lui Dumnezeu, aduce o pocăinţă care duce la mântuire" (2 Corinteni 7:10).

„Ferice de cei ce plâng, căci ei vor fi mângâiaţi"

(Matei 5:4).

Întristarea după voia lui Dumnezeu este cea produsă în noi de către Duhul Sfânt. Duhul Sfânt mijloceşte pentru noi cu suspine negrăite (Romani 8:26).

O asemenea întristare a fost cea care, la început, ne-a provocat să ne întoarcem la Domnul şi să ne pocăim. De-a lungul vieţii este bine să fim receptivi la asemenea lucrări ale Duhului Sfânt în inima noastră.

Trebuie neapărat să plângem, ori de câte ori cădem spiritual sau când pierdem părtăşia cu Domnul nostru aşa cum a plâns mireasa când a pierdut legătura cu Iubitul ei (Cântarea Cântărilor 3:1-4). Un asemenea plâns este benefic pentru sufletul nostru. Lacrimile de pocăinţă nu sunt niciodată în zadar. Când ne vedem viaţa în lumina Lui, descoperim cum pânzele de păianjen ale irascibilităţii, poftelor, mândriei, egoismului şi autocompătimirii au pătat inima noastră şi au făcut ca viaţa noastră să fie dificilă atât pentru noi, cât şi pentru

cei din jurul nostru. Plânsul ne va duce la o zdrobire şi o smerire care ne vor face în stare să primim neîncetat harul lui Dumnezeu.

Petru era atât de sigur de sine însuşi că va sta neclintit ca o stâncă şi că niciodată nu se va lepăda de Domnul. În grădina Ghetsimani el a scos chiar o sabie pentru a-L apăra pe Stăpânul lui. Însă, la momentul ispitirii, a căzut exact aşa cum îl avertizase Domnul. Totuşi, privirea plină de milă şi de iertare a Stăpânului său l-a zdrobit până acolo că a plâns cu amar. Se întreba dacă va mai avea vreodată ocazia să-I spună Domnului cât de rău îi părea pentru eşecul său şi cât de mult Îl iubea.

Aceasta a fost experienţa multora dintre copiii lui Dumnezeu, care L-au dezamăgit pe Domnul la un anumit moment al vieţii lor. Dacă aceasta a fost experienţa ta, soră dragă, atunci lasă-mă să te asigur că mai este speranţă pentru tine.

Adu-ţi aminte: Satan a trebuit să obţină permisiunea lui Dumnezeu înainte de a-l putea cerne pe Petru. Iar pentru a te putea cerne şi pe tine, Satan trebuie, de asemenea, să ceară permisiunea lui Dumnezeu.

Isus s-a rugat pentru Petru ca să nu i se piardă credinţa. Iar astăzi, de asemenea, Isus se roagă şi pentru tine. Isus avea credinţa că Petru va trece prin această vreme a încercării şi că el va fi recuperat. Isus are încredere şi în tine. După ce Petru a fost recuperat, el a făcut progrese pentru a-şi putea întări fraţii în credinţă şi a făcut o lucrare minunată pentru Domnul. Aşa va fi şi în cazul tău.

Dacă Petru ar fi ţinut seama de avertismentul Domnului în Ghetsimani şi s-ar fi rugat, aşa cum i s-a spus, el nicidecum n-ar fi ajuns la cădere - însă Petru era

încrezător în propriile sale puteri. Astfel, a căzut. Totuşi, Domnul i s-a arătat după înviere şi l-a încurajat; şi atunci Petru a avut ocazia să-i spună Domnului că Îl iubea. Atunci Domnul l-a împuternicit din nou pe Petru ca apostol.

Dumnezeu este un Dumnezeu Bun şi El îngăduie adversităţi şi încercări în viaţa noastră pentru a scoate la iveală înaintea noastră adevărata noastră natură. În acest mod El ne smereşte şi ne zdrobeşte, pentru a ne putea transforma în asemănarea Lui. Nimic nu ne poate despărţi de iubirea lui Dumnezeu.

În vremuri de suferinţe personale nu ar trebui să fim atât de captaţi de problemele noastre, încât să nu mai avem nici o preocupare pentru alţii. Ca „Om al durerii şi obişnuit cu suferinţa", Scriptura spune despre Isus, Domnul nostru, că „suferinţele noastre le-a purtat". El a plâns în timp ce s-a uitat la oamenii din Ierusalim care l-au respins.

„El nu a avut lacrimi pentru propriile Sale dureri, Dar a transpirat picuri de sânge pentru ale mele".

Domnul nostru a plâns pentru alţii. Acum, ca reprezentanţi ai lui Isus, este rândul nostru să plângem pentru alţii.

Gândeşte-te la istoria lui Iosif, care a fost întemniţat pe nedrept. Însă acolo, în închisoare, el a uitat de propriile lui necazuri şi a fost preocupat de problemele celorlalţi prizonieri. Grija lui pentru paharnicul lui Faraon a fost ceea ce l-a dus, în final, la propria sa eliberare din închisoare. O grijă autentică manifestată faţă de alţii poate fi, de asemenea, primul pas înspre eliberarea noastră (Geneza 40:7-8).

„Cel ce umblă plângând când aruncă sămânţa se întoarce cu veselie când îşi strânge snopii" (Psalm 126:6).

Iată câteva exemple de oameni care au plâns, fiind întristaţi după voia lui Dumnezeu:

• Isaia a plâns când a văzut slava lui Dumnezeu şi, contrastând cu această slavă, a văzut şi putreziciunea propriei sale naturi păcătoase; şi-atunci el a spus: „Vai de mine! sunt pierdut, căci sunt un om cu buze necurate" (Isaia 6:5).
• Ieremia a plâns pentru poporul lui Dumnezeu căzut din har, dorindu-şi ca ochii lui să fie o fântână de lacrimi, să poată plânge în mod continuu pentru ei (Ieremia 9:1; 13:17).
• Daniel a plâns pentru păcatele poporului lui

Dumnezeu (Daniel 9:20, 21).

• Ezra şi Neemia au plâns când au văzut starea decăzută a poporului lui Dumnezeu (Ezra 10:1; Neemia 1:4).
• Pavel a avut, în mod continuu, o mare durere în inima lui pentru propriul său popor (evreu) care nu era întors la Dumnezeu (Romani 9:1-3).

Întristările după voia lui Dumnezeu ne vor face să fim mâhniţi pentru situaţiile care Îi provoacă durere lui Dumnezeu .

Uită-te la idolatria din ţara noastră şi gândeşte-te cât de mult trebuie să sufere Domnul din această cauză. Poate ne-am obişnuit atât de mult să vedem temple şi idoli în ţara noastră, încât nu ne mai deranjează deloc (Faptele Apostolilor 17:16). Noi avem însă o responsabilitate înaintea Domnului pentru ţara în care trăim.

Dumnezeu a spus: „dacă poporul Meu, peste care este chemat Numele Meu se va smeri, se va ruga şi va căuta Faţa Mea şi se va abate de la căile lui rele, îl voi asculta din ceruri, îi vor ierta păcatul şi-i voi tămădui ţara" (2 Cronici 7:14).

Îmi aduc aminte de ocazii din trecut, când Domnul mi-a pus o povară pe inimă, să mă rog pentru alţii.

Odată, o mamă m-a rugat să mă rog pentru fiul ei care suferea de insomnie. El era dependent de muzică rock şi nu avea nici un interes pentru Dumnezeu. Ajutorul psihiatric era fără nici un efect. Capul său palpita ca şi ritmul tobelor muzicii pe care o asculta. Dumnezeu, în mila Sa, ne-a răspuns la rugăciune şi acest băiat este bine acum. Multe mame sunt inconştiente de pericolul la care sunt expuşi copiii lor prin muzica rock.

În una dintre călătoriile mele am văzut un grup de bărbaţi şi femei care aveau cu ei şi câteva fetiţe de doi-trei ani. Am observat ceva ciudat în comportamentul lor faţă de copii. Fetiţele arătau amorţite şi înfricoşate. Văzându-le în acea stare aveam, parcă, o descoperire lăuntrică a faptului că fetiţele fuseseră răpite de la părinţii lor şi li s-a administrat un drog pentru a le induce o stare de amorţeală. Însă, din cauză că nu aveam cum să demonstrez acest lucru, nu am putut face nimic. Văzându-le pe acele biete fetiţe abuzate, am fost profund marcată şi asta m-a făcut să mă rog pentru copiii răpiţi şi abuzaţi din ţara noastră.

Cu o altă ocazie, am întâlnit o fată dintr-o ţară din Vest care a venit în India cu speranţa de a găsi "pace" prin mediile „guru", prin meditaţii transcendentale şi prin religii orientale. Am avut ocazia să-i mărturisesc despre Domnul Isus Hristos, care este Dumnezeul adevărat, mai presus de orice „guru", şi m-am simţit puternic îndemnată să mă rog pentru ea. Unii vestici L-au găsit pe

Multe femei sunt chinuite de boli cronice, fiind nevoite să trăiască cu dureri continue şi să aibă nopţi nedormite. Minţile lor sunt pline cu gânduri negre în ce priveşte viitorul - în special gânduri de frică pentru copiii lor care, în eventualitatea că ele mor, vor rămâne fără mamă. Asemenea gânduri pot fi înspăimântătoare.

Multe tânjesc după un răgaz în care să simtă măcar un pic de uşurare a durerilor lor. Chiar şi calmantele cele mai puternice încep să-şi piardă efectul după o vreme.

Când o femeie află despre o alta că a fost diagnosticată cu cancer, începe să se întrebe dacă nu cumva ea este cea care urmează!

Isus a suferit, şi El, durere; de aceea poate să ne înţeleagă şi să ne mângâie. El a suferit crucea şi numai El ne poate ajuta să rezistăm până la sfârşit, atunci când suntem în dureri. Niciodată să nu cedezi tentaţiei de a-ţi lua viaţa. Cheile morţii sunt în mâinile lui Isus (Apocalipsa 1:18). Nu încerca să le smulgi de la El. Aşteaptă vremea lui Dumnezeu, indiferent cât de mult trebuie să suferi. Între timp, Dumnezeu poate să-ţi sfinţească viaţa într-o aşa măsură, încât suferinţa ta, sfinţită şi ea, va fi o părtăşie la suferinţele Lui.

„Naşterea îşi are vremea ei şi moartea îşi are

vremea ei" (Eclesiastul 3:2).

Amos 4:12 spune: „Pregăteşte-te să întâlneşti pe Dumnezeul tău".

Nu trebuie să privim la aceste cuvinte ca la o ameninţare îngrozitoare, de a ne pregăti pentru tot ce e mai rău. În schimb, putem privi aceste cuvinte ca pe o invitaţie plină de iubire din partea Creatorului nostrude a ne întâlni cu El. Pentru un creştin adevărat,a muri nu înseamnă nimic altceva decât a schimba locuinţa. Este ca un transfer într-o casă mult mai bună. Cerul este Casa noastră finală.

Am citit despre o mamă bolnavă de cancer care în mijlocul durerilor din agonia ei a înregistrat un mesaj pentru fiecare dintre copiii ei - dându-le sfaturi pentru anii în care vor creşte, chiar şi cu privire la alegerea unui partener pentru căsătorie. Ea le-a mai spus că, dacă tatăl lor va hotărî ca într-o bună zi să se recăsătorească, să o accepte cu dragă inimă pe noua mamă şi să o facă să se simtă binevenită. Ea a fost un ispravnic credincios şi în durerea din timpul agoniei ei, aducând un rod Domnului, iar când a ştiut că timpul plecării ei este aproape, a făcut tot ce a putut pentru familia ei.

Plângi când medicul îţi dă veşti rele despre sănătatea ta?

Aştepţi mereu următoarea doză de morfină pentru a-ţi uşura durerea? Ridică-ţi glasul către Isus. El Însuşi a suferit cumplit şi a avut dureri intense, şi El poate face ca situaţia să fie mai uşor de suportat pentru tine. El nu va îngădui niciodată să fii încercată peste puterile tale, ci îţi va da har şi putere să poţi răbda fiecare încercare. Durerile noastre pământeşti ne fac să privim înainte spre acel Locaş mai bun, unde nu va mai fi durere sau suferinţă.

Îmi amintesc de un refren pe care îl cântăm adesea

la întâlnirile bisericii noastre:

E bucurie în prezenţa Domnului, E bucurie în prezenţa Domnului, Toate lacrimile şi durerile dispar, E bucurie în prezenţa Domnului.

Strofele care urmează după acest refren vorbesc despre pace, putere şi biruinţă în prezenţa Domnului. Cântarea are o imensă putere de a ne calma când suntem în dureri sau avem vreo suferinţă.

Dacă viaţa ta este predată în întregime Domnului, în fiecare domeniu al ei, vei vedea că lucrurile merg mult mai uşor când trebuie să treci prin dureri fizice. În trecut, chiar şi o durere de cap ţi s-a părut, probabil, greu de suportat; dar acum poţi să te rogi şi să te bucuri în Domnul, chiar dacă vine peste tine o boală care îţi ameninţă viaţa. Domnul a promis că „va fi cu noi când vom trece prin ape" şi El ne-a asigurat că „râurile nu ne vor îneca".

„Când vei trece prin ape adânci şi necazuri mari,

Eu voi fi cu tine.

Când vei trece prin râuri de probleme, nu te vei

îneca!

Când vei trece prin focul asupririi şi al persecuţiei,

nu te va arde -

Flăcările nu te vor aprinde. Nu-ţi fie frică. Eu sunt

cu tine" (Isaia 43:2,5 - Living Bible).

Harul Lui ne este de ajuns în orice situaţie. Pe măsură ce încercările noastre cresc, creşte şi măsura aprovizionării harului Său. Slavă Domnului!

Multe din bijuteriile preţioase ale lui Dumnezeu sunt cele care vin din marile adâncimi ale suferinţei

inimaginabile. Aşa cum diamantele se formează, nevăzute de ochii vreunui om, în adâncimile pământului, având de îndurat căldură şi presiune imense, şi tu poţi fi bijuteria Lui preţioasă. Lacrimile sunt o parte din procesul care ne transformă în asemănarea lui Hristos - dacă te supui cu dragă inimă lucrării lui Dumnezeu şi nu verşi lacrimile autocompătimirii. Dumnezeu poate schimba durerea ta în câştigul tău. (În limba engleză e un joc de cuvinte: your pain into your gain - nota trad.)

Unei prietene apropiate i s-a administrat un tratament medicamentos greşit, iar acum suferă permanent din această cauză; dar ea suferea şi mai mult pentru că nu se putea hotărî să îl ierte pe medicul care a făcut greşeala. (Nu trebuie să uităm că şi medicii sunt fiinţe omeneşti, în stare să facă greşeli.) I-a luat mult timp să-l ierte pe medic şi să îşi accepte soarta. Isus este Marele Medic, care ne vindecă inclusiv rănile interioare.

Am auzit despre o tânără necreştină, care în timp ce aştepta în staţia de autobus a fost acostată de şeful ei, care era deghizat în femeie, purtând un voal. El avuse pică pe ea, de la o vreme încoace, şi acum venise să se răzbune. A aruncat acid pe faţa ei şi a fugit. Ea a rămas desfigurată şi oarbă pentru totdeauna. Înainte fusese o fată frumoasă, dar frumuseţea ei era acum pierdută pentru totdeauna. Durerile ei agonizante, specifice arsurilor, erau insuportabile şi salonul de spital, unde se afla, răsuna de strigătele ei. Însă, în acel spital, cineva i-a vorbit despre dragostea lui Isus şi astfel ochii ei spirituali s-au deschis să-L vadă pe Isus ca Mântuitor al ei. Ca rezultat al tratamentului medical prelungit, familia ei a rămas sărăcită; dar şi ei au venit la cunoaşterea dragostei lui Isus şi au fost mântuiţi. Am văzut chipul deosebit de frumos al acestei fete pe o poză veche (făcută înainte de a

fi ea mutilată) şi ştiu că voi mai vedea chipul ei, strălucind de o frumuseţe mult mai mare, în Ceruri.

Am cunoscut o femeie tânără care, timp de mulţi ani, a trebuit să-şi îngrijească soţul care paralizase de la brâu în jos, în urma unei căderi. Ei nu auziseră niciodată de Isus până atunci; dar, când toate rudeniile i-au părăsit în urma tragediei şi ei erau neajutoraţi şi devastaţi, Domnul le-a ieşit în cale şi ei amândoi L-au găsit pe Isus ca Mântuitor al lor. Acum Dumnezeu îi foloseşte să slujească altor oameni paralizaţi şi mulţi ajung să-L cunoască pe Domnul Isus. În ciuda sărăciei lor extreme şi a suferinţei lor, feţele lor radiază de fericire. Toţi cei care îi vizitează sunt binecuvântaţi şi nu pot uita niciodată feţele lor care radiază de acea seninătate triumfătoare. Totuşi, la vremea accidentului, soţia aceasta era proaspăt căsătorită şi aştepta un copil. Ea devenise ca o persoană care şi-a pierdut minţile, strigând zi şi noapte timp de luni de zile, imputând lui Dumnezeu faptul că a permis să li se întâmple această tragedie. Atunci însă a venit Isus şi i-a inundat cu pacea şi puterea Sa. Dumnezeu îi foloseşte acum cu putere într-o zonă îndepărtată a ţării noastre. Ori de câte ori mă gândesc la ei, îmi aduc aminte de Psalmul 34:5 care spune: „Când îţi întorci privirile spre El te luminezi de bucurie." Mărturia lor puternică m-a provocat enorm de mult.

Cunosc o altă soţie tânără care, din cauză că nu mai găsea resurse pentru a suporta hărţuiala soţului ei şi a părinţilor acestuia, a încercat să se sinucidă turnând petrol lampant pe ea şi dându-şi foc. După cum ştim, aceasta e cea mai des întâlnită metodă de sinucidere pe care o adoptă femeile din India, când sunt hărţuite de soţii şi de socrii lor pentru zestre. Însă această femeie tânără nu a murit. Dumnezeu a salvat-o nu doar din acele flăcări, ci şi din flăcările Iadului. Ea este acum o soră

minunată într-una din bisericile noastre de la ţară şi este o mărturie a dragostei şi a milei lui Dumnezeu.

Acestea sunt exemple de femei care L-au găsit pe Domnul Isus în urma unor accidente grave. Ori de câte ori îmi amintesc, mă rog şi uneori plâng înaintea lui Dumnezeu pentru aceste femei care trebuie să-şi trăiască viaţa într-o suferinţă fizică continuă.

Cunosc şi femei care au fost vindecate în mod miraculos. Unele, după ce au fost vindecate, au devenit ucenice ale lui Isus. Unele au fost eliberate de demoni şi acum trăiesc pentru slava lui Dumnezeu.

Când Isus era pe Pământ, El i-a vindecat pe toţi cei care au venit la El. Cere-I să te vindece şi pe tine. Biblia ne spune că atunci când suntem bolnave să-i chemăm pe prezbiterii Bisericii pentru a ne unge cu untdelemn şi pentru a se ruga pentru noi în Numele Domnului. Rugăciunea făcută cu credinţă va vindeca pe bolnav (Iacov 5:14, 15).

Boala poate fi, de asemenea, asociată cu păcatul. Când Domnul a vindecat oameni pe Pământ, El le-a spus unora dintre ei: „Credinţa ta te-a vindecat. De-acum înainte să nu mai păcătuieşti." Bolile, precum artrita, alergiile, hipertensiunea şi gastrita sunt uneori în strânsă legătură cu tensiuni interioare, amărăciuni şi răniri sentimentale. Aşadar, trebuie neapărat ca mai întâi să ne mărturisim păcatul şi să-L rugăm pe Domnul să ne ierte. De asemenea, trebuie să îndreptăm lucrurile cu cei pe care i-am ofensat. Asigură-te că nici un duh de neiertare nu are influenţă asupra ta - indiferent de cât de mult ţi-a greşit cineva. Dumnezeu este Cel care vindecă, fie în mod supranatural, fie prin mijloace medicale; iar când eşti vindecată, nu uita să aduci mulţumiri lui Dumnezeu şi să-I dai Lui toată slava.

Supune-te complet voii lui Dumnezeu şi apoi cere-I cu credinţă Domnului să te vindece. Dumnezeu este Vindecătorul tău. Iar după ce ai fost vindecată, dăruieşte viaţa ta, de-acum sănătoasă, înapoi lui Dumnezeu şi dedic-o în slujba Lui pentru a fi de folos în binecuvântarea şi-n ajutorarea altora.

Nu putem înţelege de ce permite Dumnezeu unora dintre cei mai credincioşi copii ai Lui să rămână bolnavi, în timp ce pe alţii îi vindecă. Dumnezeu este suveran. El a permis ca Iacov să fie ucis, dar pe Petru l-a eliberat din închisoare printr-o minune (Faptele Apostolilor 12). Însă, după cum am spus mai înainte, Domnul nostru este Cel care are cheile morţii şi numai El poate să deschidă acea uşă pentru tine. Aşa că, dacă trăim în voia Sa, nu putem muri înainte de vreme. Nu trebuie să ne temem de moarte. Martirii creştini din primul secol au mers cântând înspre moartea lor.

Amy Charmichael (din Dohnavur, India de Sud) a scris poezii şi cărţi atât de frumoase atunci când a fost ţintuită la pat. Probabil că niciodată nu le-ar fi scris dacă ar fi fost în putere şi sănătoasă.

Hristos poate fi proslăvit în trupurile noastre atât prin sănătate, cât şi printr-un permanent ţepuş în trupul nostru (Filipeni 1:20). Aşadar, să luăm suferinţele şi încercările noastre ca pe nişte oportunităţi pentru a ne smeri înaintea lui Dumnezeu şi înaintea oamenilor. Haideţi ca niciodată să nu plângem pentru noi înşine.

„Popoare, în orice vreme încredeţi-vă în El, vărsaţi-vă inimile înaintea Lui, căci El vă poate ajuta" (Psalmul 62:8).

Când inima ta este aproape de a fi „înfrântă", Domnul va fi aproape de tine (Psalm 34:18).

Când trecem prin Valea Plângerii (Baca),

Dumnezeu poate să o transforme într-un izvor de ape

Fiul lui Dumnezeu a venit pe Pământ să ne arate că Tatăl ne iubeşte şi nu este mâniat pe noi. De asemenea, El a ridicat femei din condiţiile degradante şi umilitoare în care societatea le aruncase. Citim în Evanghelii despre multe femei care au venit la El în diferite momente şi cu diferite nevoi. Isus nu le-a ignorat strigătul nici măcar odată. El întotdeauna a avut un Cuvânt plin de bunăvoinţă pentru femeile care plâng.

Am putea spune că, în tăcere, Isus le-a întrebat mereu: „Femeie, de ce plângi?"

Fără îndoială că Maria Magdalena a plâns mult în viaţa ei. Odată, ea a fost posedată de şapte duhuri rele, dar Isus a eliberat-o şi ea nu şi-a uitat niciodată datoria pe care o avea faţă de Isus. Din recunoştinţa ei a rezultat o dedicare plină de pasiune în slujba Domnului Isus. Satan i-a distrus viaţa. Duhurile rele intrau în viaţa ei unele după altele şi o posedau şi ea era cunoscută în oraş drept o femeie violentă - drept una de care trebuia să te fereşti; dar noi vedem în ea o demonstraţie a modului în care Isus poate să-i ridice pe cei care se găsesc în adâncimile disperării, fiind adânc scufundaţi în mocirla păcatului, şi să-i aşeze pe tronuri spirituale. Aleluia!

Maria şi Marta au fost alte două femei care au plâns. Ele erau două surori care şi-au deschis casa pentru Isus. Domnul a găsit deseori hrană şi un loc pentru odihnă în căminul lor, iar ele erau mereu bucuroase şi neobosite pentru a lucra, pline de zel, pentru Domnul lor. Într-o zi, Lazăr, fratele lor, a căzut greu bolnav la pat, iar ele au trimis de urgenţă o cerere de ajutor la Isus. Însă capitolul 11 din Evanghelia după Ioan relatează modul în care Isus Şi-a întârziat intenţionat venirea la casa lor. Ele nu puteau să înţeleagă. De ce nu venea? Chiar şi fiecare întârziere a răspunsului la rugăciunile noastre este plănuită de Dumnezeu, ca să ne dea ceva mai bun decât ceea ce am cerut noi. În final, Lazăr a murit. După înmormântarea lui a sosit Isus. Marta şi Maria au avut reacţii diferite faţă de El - prima s-a tânguit cu amărăciune, pe când cealaltă şi-a reţinut amărăciunea şi era tăcută. Isus însă le-a înţeles amărăciunea. El a luat parte la durerea lor şi chiar a plâns. A iertat reclamaţiile şi amărăciunea lor şi l-a înviat din morţi pe fratele lor. Ele aşteptaseră de la Isus doar o vindecare, însă El a venit şi le-a dăruit o înviere, plânsul lor fiind transformat în bucurie. Isus „este acelaşi ieri şi azi şi în veci". El „poate să facă nespus mai mult decât cerem sau gândim noi". El chiar şi astăzi plânge cu femeile şi le şterge lacrimile.

Citim în Evanghelii despre o femeie necunoscută care, înainte de a se întâlni cu Isus, trăise timp de 12 ani cu o continuă scurgere de sânge în trupul ei. Ea a mers de la un doctor la altul - şi aceştia au jefuit-o de toate economiile ei. Boala ei era una stânjenitoare, clasificată de societate ca „hemoragie". De la atâta pierdere de sânge trebuie să fi fost o femeie slabă şi anemică. Multe nopţi şi-a udat perna cu lacrimi, plângând şi cerându-I lui Dumnezeu să o vindece. Ea aştepta cu nerăbdare să vină Mesia şi să elibereze pe Israel din toate suferinţele sale, dar de doisprezece ani nu

venise nici un răspuns. Apoi, într-o zi, a auzit că Mesia a venit şi că vizita oraşul ei. Mulţimea era imensă în ziua aceea, îmbulzindu-se în jurul lui Isus, dar ea era hotărâtă să treacă prin mulţime şi să se atingă măcar de hainele lui Isus. Această femeie slabă s-a înghesuit şi a străpuns mulţimea aceea de bărbaţi, femei şi copii, reuşind, în final, să-şi întindă mâna prin mulţime şi să atingă cu degetele ei doar marginile veşmintelor lui Isus. A fost vindecată instantaneu. Isus S-a oprit şi a chemat-o la El, iar ea a mărturisit cu sfială înaintea mulţimii. De atunci, timp de 2000 de ani, mărturia ei a binecuvântat oameni din toate naţiunile.

Poate eşti şi tu o femeie necunoscută care a vărsat multe lacrimi. Poate suferi de o boală stânjenitoare. Domnul nu te va dezamăgi. Vino la El. Putem să-L atingem, prin credinţă, chiar şi astăzi. Isus „a luat asupra Lui neputinţele noastre şi a purtat bolile noastre" şi

„prin rănile Lui suntem vindecaţi" .

În Ioan capitolul 4 citim despre o altă femeie aflată în nevoie - de data aceasta o samariteană - a cărei viaţă fusese una dispreţuită de societate. Ea a fost căsătorită şi apoi recăsătorită de cinci ori. Cel cu care trăia, la momentul întâlnirii ei cu Isus, nici măcar nu era soţul ei. E foarte posibil că ea, la acel moment, era deja sătulă de viaţa ei. Evreii îi dispreţuiau pe samariteni, considerându-i o rasă inferioară. De obicei, femeile din Samaria mergeau la fântâna satului să ia apă dimineaţa, dar ea trebuie să fi avut în trecut atât de multe experienţe neplăcute cu celelalte femei din sat. Posibil că ele o făceau să se simtă desconsiderată, unele făcându-i remarci usturătoare, altele evitând compania ei. Probabil că singurele însoţitoare permanente în Samaria să-i fi fost ruşinea, respingerea şi amărăciunea. Astfel încât, acum prefera să vină la fântână la amiază, când nimeni nu era

primprejur. Imaginează-ţi surpriza ei când acolo a găsit un bărbat. În călătoria Lui, Învăţătorul din Nazaret a trecut intenţionat prin Samaria ca s-o întâlnească şi în după-amiaza aceea a rămas acolo, la fântână, să vorbească cu ea. Ca punct de plecare al conversaţiei lor, El S-a folosit de setea Lui şi a început să-i arate, treptat, femeii că ea era cea care avea nevoie de Apa Vieţii. În final, Domnul a folosit-o să aducă întregul sat la pocăinţă.

Ce speranţă oferă Isus femeilor desconsiderate care sunt evitate de societate! Poate că eşti asuprită, ignorată şi aparţii unei rase dispreţuite, fără să ai pe cineva care să lupte pentru drepturile tale. Femeie, tu nu mai trebuie să plângi. Răscumpărătorul tău a venit pentru tine.

În Matei 15:22 citim despre o femeie canaanită plânsă la faţă, dar stăruitoare. Ea nu făcea parte din

„rasa celor aleşi", dar Dumnezeu i-a purtat de grijă. La momentul întâlnirii ei cu Isus, fiica ei era posedată demonic, probabil de mai mulţi ani, şi nu ştia unde să meargă după ajutor. Ea a auzit că în Israel a venit un Prooroc care îi eliberează pe oameni de demoni; dar era prea dificil şi, probabil, mult prea costisitor pentru ea să călătorească până în Israel. Pe lângă acest impediment mai era şi faptul că ea nu era o izraelită şi nu ştia dacă Isus ar fi avut timp să o asculte şi s-o ajute. Astfel, probabil că a renunţat la speranţa de a-şi vedea fiica vindecată. Totuşi, prea puţin cunoştea această femeie intensitatea cu care o iubea Dumnezeu, faptul că El i-a văzut lacrimile şi că Îl trimitea acum pe Isus la ea. Isus a parcurs 80 de kilometri din Galilea până la oraşul ei şi- apoi a parcurs aceeaşi distanţă şi înapoi, doar ca s-o ajute. Când L-a întâlnit pe Isus, ea a ştiut că era o străină şi că nu merita nimic de la Dumnezeu. Ea a acceptat cu bucurie poziţia de „căţel" înaintea Domnului şi a cerut ca,

dacă se poate, să primească măcar o fărâmătură care a căzut de la masa copiilor. Ea a crezut că o fărâmătură din mâna Domnului era îndeajuns ca să alunge demonul din fiica ei. Ce credinţă!! Isus i-a dat ceea ce a cerut. Fiica ei era la mare distanţă de acel loc, dar a fost eliberată instantaneu. Anii plini de lacrimi au fost înlocuiţi de bucurie şi de fericire în acea zi.

Ce exemplu pentru tine, dragă mamă, despre cum să-l cauţi pe Domnul nostru minunat! El ţi-a văzut şi ţie lacrimile şi îţi cunoaşte nevoia. Poate fiica ta locuieşte departe de tine, dar tu poţi să o aduci la picioarele Domnului nostru şi ea poate fi eliberată. Domnul va parcurge orice distanţă ca să-ţi şteargă lacrimile şi să îţi schimbe plânsul în râs. Şi aminteşte-ţi: tu nu eşti un căţel, ci o fiică a lui Dumnezeu. Poţi să primeşti însăşi pâinea copiilor, nu doar fărâmăturile care cad de la masa acestora! Du-te, deci, cu deplină credinţă înaintea Domnului şi cere-i ceea ce doreşti pentru fiicele şi fiii tăi, care au fost înşelaţi şi posedaţi de Satan. Domnul îi va elibera pe fiecare dintre ei.

Odată a fost adusă la Isus de către fariseio femeie prinsă în preacurvie, care plângea (Ioan capitolul 8). Potrivit legii evreieşti ea merita să fie omorâtă cu pietre. Aşa că ei au adus-o la Învăţătorul învăţătorilor, pentru a-L prinde în cursă. Dacă o elibera, ei l-ar fi acuzat de încălcarea Legii. Dacă ar fi poruncit ca ea să fie ucisă cu pietre, Şi-ar fi pierdut reputaţia de Învăţător al compasiunii faţă de semeni. Era o situaţie fără ieşire. Cum se spune (folosind terminologia de la aruncarea cu banul): „dacă iese cap - ei câştigă; dacă iese pajură - tu pierzi". Isus a tratat fiecare situaţie cu înţelepciune. Chiar şi nebunia lui Dumnezeu e mai înţeleaptă decât înţelepciunea oamenilor (1 Corinteni 1:25). Isus a avut milă de ea, pentru că El a înţeles ce anume a făcut-o să

trăiască în modul în care a trăit. Se poate să nu fi fost alegerea ei, pe baza voinţei ei libere. Probabil că nişte bărbaţi au momit-o cu promisiuni false şi apoi au învins-o. Apoi, bărbaţii au folosit-o în mod repetat şi apoi au alungat-o. Ea ura această viaţă, dar cum să-şi câştige traiul? Cu greu trecea o zi fără ca ea să nu plângă. Însă cine ar înţelege-o? Cine ar ajuta-o? Da, Isus le-ar face pe amândouă. El ar înţelege-o şi ar ajuta-o.

Cunosc multe femei care în ziua de azi sunt salvate de la o astfel de viaţă prin ucenici curajoşi ai lui Isus, care îşi asumă riscul confruntării cu mafioţii proprietari ai caselor de prostituţie. Femeile care plâng în astfel de bordeluri şi-au pierdut orice speranţă de a trăi o viaţă normală. Unele au fost răpite, încă din copilărie, de către agenţi care se ocupă cu trafic de carne vie. Ele nici nu îşi cunosc părinţii sau de unde vin. Multe dintre aceste femei au devenit dependente de droguri şi au nevoie de banii pe care îi obţin din prostituţie ca să îşi satisfacă pofta nepotolită după droguri. Multe altele sunt infestate cu virusul HIV şi au parte de o moarte înceată. Lui Isus îi pasă de astfel de femei care plâng şi vrea să le elibereze. Chiar şi azi, El vrea să ne folosească, pe tine şi pe mine, pentru această lucrare.

Această femeie prinsă în preacurvie nu ar fi gândit că va mai apuca o nouă zi. Probabil că plângea chiar şi în timp ce stătea acolo, înaintea acuzatorilor ei, aşteptându-se în orice moment să fie lovită de prima piatră. Ea a văzut mila pe faţa lui Isus, iar ochii ei rugători sperau că El va înţelege. Da! El a înţeles. A iertat-o şi i-a schimbat direcţia vieţii, aşezând-o pe o nouă Cale, a uceniciei şi a utilităţii faţă de societate. Isus poate face la fel şi pentru tine, indiferent cât de rău ai decăzut. Iată cuvintele Lui pentru tine, astăzi: „Nici Eu nu te osândesc. Du-te şi să nu mai păcătuieşti".

În Vechiul Testament, de asemenea, citim despre o altă prostituată care a găsit îndurare la Dumnezeu. Numele ei era Rahav şi ea locuia cu copiii ei în cetatea Ierihon. În ciuda prăbuşirilor ei morale, ea avea credinţă în Dumnezeu. Probabil că a plâns mult pentru trecutul ei şi-acum, de dragul copiilor săi, dorea să devină o femeie mai bună. Dumnezeu a văzut dorinţa ei, aşa că a călăuzit paşii spionilor israeliţi către casa ei. Ea i-a ajutat şi astfel, pe când tot restul Ierihonului a fost distrus, viaţa ei a fost salvată. Ea chiar s-a căsătorit cu un Israelit, numit Salmon, şi a devenit o parte a arborelui genealogic al lui Isus Însuşi!! Numele ei se găseşte acum în „Lista Biruitorilor prin Credinţă", din Evrei capitolul 11, alături de Avraam, Moise şi Samuel! Nu este acesta un fapt uimitor? Singurii oameni din acea vreme ale căror nume se află în Evrei capitolul 11 sunt Moise şi Rahav!! Căile lui Dumnezeu sunt cu-adevărat uimitoare. Dumnezeu poate face la fel şi pentru tine, dragă soră, care rătăceşti acum şi te zbaţi, neştiind cum să o scoţi la capăt.

Vedem o văduvă care plânge în cetatea Nain. Singurul ei fiu, tânărul care avea grijă de ea la anii bătrâneţii ei, tocmai murise pe neaşteptate. Ea nu se mai putea opri din plâns. Încerca să amâne înmormântarea cât mai mult posibil, zăbovind lângă sicriu şi neputându-şi dezlipi privirea de la faţa fiului ei drag. Cu greu, ea a permis jelitorilor să scoată sicriul din casă şi i-a urmat plângând. Se aştepta ca după înmormântare să petreacă acasă o noapte tristă şi singuratică. Prea puţin avea cunoştinţă de bucuriile minunate pe care le avea pregătite Tatăl ei iubitor din Ceruri pentru ea. Isus Şi-a plănuit călătoria la Nain tocmai în acea vreme. El nu întârzie niciodată. Isus S-a atins de sicriu, oprind cortegiul funerar, l-a înviat pe acel tinerel mort şi l-a dăruit din nou mamei sale. Dumnezeu se îngrijeşte de

tine şi El va trece şi pe la tine în vremea ta de întristare, dragă soră văduvă şi neajutorată.

Toate văduvele au un loc special în inima lui Dumnezeu. De obicei, ele nu au pe nimeni care să le poarte de grijă aici pe Pământ. Sunt neajutorate şi mulţi oameni le exploatează. Însă Dumnezeu este Dumnezeul văduvelor şi al orfanilor şi El spune „Văduvele tale să se încreadă în Mine!" (Ieremia 49:11). Aşadar, revendică-ţi drepturile, dragă soră văduvă, şi du-te nestingherită la Soţul tău Divin şi Tatăl tău Ceresc.

Tot în Vechiul Testament citim despre o femeie al cărei fiu a murit (2 Împăraţi 4:20). Ea a mers să-l găsească pe proorocul Domnului, Elisei, deoarece ştia că numai el putea să o ajute. Nimeni dintre cei care au văzut-o în acea zi nu vedeau pe faţa ei vreun indiciu al faptului că plânsese în sinea ei în timp ce străbătuse drumul acela lung. Când l-a întâlnit pe Elisei, ea a vorbit cu el în limbajul credinţei, spunându-i despre copilul ei mort: „este bine" (2 Împăraţi 4:26). Nu e de mirare că şi-a primit fiul înapoi dintre cei morţi. Dumnezeu onorează asemenea credinţă.

În capitolul 13 din Evanghelia după Luca citim despre o femeie invalidă. Ea a fost chinuită timp de optsprezece ani de o boală ciudată care i-a deformat trupul, aşa încât nu mai putea umbla normal. Însă ea, făcând abstracţie de durerea şi invaliditatea ei, participa cu credincioşie la adunări în fiecare săptămână. A fost bine că nu a ratat întâlnirea din acea zi de Sabat, pentru că aceea a fost ziua pe care o plănuise Dumnezeu pentru vindecarea ei. Legăturile lui Satan erau peste ea de atât de mulţi ani. Starea sănătăţii ei, complet lipsită de orice speranţă, o făcea să umble ca un animal. Asta face diavolul din victimele sale (Luca 13:11-13). În toţi acei optsprezece ani ea trebuie să fi plâns în timp ce cobora pe

uliţe, îndurând batjocurile copiilor care îi imitau mersul. Ea nu putea să privească în sus, dar inima ei Îl aştepta pe Dumnezeul ei s-o elibereze. Altora, probabil că le provoca milă, dar chiar şi acest fapt poate face pe cineva să plângă. Unii copii poate că erau înfricoşaţi văzând chipul ei deformat şi ridat de atâta durere. Probabil că în multe nopţi şi-a ridicat glasul către Dumnezeu, cerând eliberare din nenorocirea pe care a pus-o diavolul peste ea. Atunci a venit Isus şi a eliberat-o. Isus a văzut-o în sinagogă, a chemat-o în faţă şi a rostit acele minunate şi eliberatoare cuvinte: „Femeie, eşti dezlegată de neputinţa ta!". Acum ea putea să-şi ridice privirea drept în sus, spre Cer, şi să-L laude pe Tatăl ei care o eliberase.

După douăzeci de secole, acele cuvinte au ajuns acum până la tine: „FEMEIE, EŞTI DEZLEGATĂ DE NEPUTINŢA TA!" (Luca 13:12).

Dragă soră, n-ai vrea tu să iei astăzi cuvintele acestea în mod personal ca venind de la Domnul tău? Eşti liberă acum să-l glorifici pe Dumnezeu, liberă de orice legătură, de orice păcat, depresie, indispoziţii, complicaţii, mahmureală şi orice lucru mizerabil pe care l-a inventat vreodată Satan pentru a hărţui cu ele femeile de-a lungul secolelor. Eşti liberă de legătura tradiţiilor, eliberată de temperamentul tău respingător, de limba ta necontrolată, de amărăciunea ta, de atitudinile neiertătoare, de resentimentele tale, eliberată de puterile demonice care te-au apăsat şi te-au ţinut legată atâta timp. Îndreaptă-te acum şi glorifică-l pe Dumnezeu.

Slujeşte-L. Nu mai e nevoie să porţi după tine acea subapreciere a propriei tale persoane. Eşti preţioasă în ochii lui Dumnezeu, chiar dacă alţii te dispreţuiesc şi nu văd valoarea ta. Mâna lui Dumnezeu este peste viaţa ta începând de azi.

„Fiul lui Dumnezeu a venit să dezlege orice legătură pe care Satan a înnodat-o în viaţa ta" (1 Ioan 3:8

- parafrazat).

„Dacă Fiul vă face slobozi, veţi fi cu adevărat

slobozi" (Ioan 8:36).

Isus a numit-o pe acea femeie „fiica lui Avraam". Potrivit Scripturii din 1 Petru 3:6, şi noi suntem fiice ale lui Avraam - fiicele lui Sara, acea femeie a credinţei care în acest pasaj ne este dată ca un exemplu de urmat. Ea a primit copilul care i-a fost promis într-un mod miraculos. E foarte probabil că după căsătoria ei, când fusese stearpă, şi ea a plâns timp de mulţi ani. Ea a aşteptat timp de mai mulţi ani copilul promis şi probabil că a fost ispitită de mai multe ori să renunţe la speranţă. Era o ruşine în zilele acelea (ca şi astăzi în multe părţi ale Indiei) să fii stearpă. Probabil că multe mame îngâmfate o luau în derâdere pe Sara şi ea a trebuit să facă faţă comentariilor rafinate şi remarcilor false ale altora. Probabil că, în astfel de situaţii, ea intra în cortul ei şi plângea înaintea Dumnezeului ei. Dumnezeu a văzut lacrimile ei şi i-a răspuns. Aşa că nu renunţa la rugăciunea cu lacrimi. Niciodată să nu-ţi pierzi credinţa. Dumnezeu îţi va răspunde degrabă, o, femeie a credinţei!

În încheiere, poate cea mai potrivită ar fi relatarea frumoasă a acelei femei păcătoase care plângea şi care a adus un vas de alabastru cu mir scump şi care, după ce a spălat picioarele pline de praf ale lui Isus cu lacrimile ei, le-a uns cu mir. (Picioarele acelea obosite au umblat pe drumurile Palestinei şi pentru mine şi tine.) Isus i-a văzut lacrimile, pocăinţa ei, dorinţa ei de a renunţa la viaţa ei păcătoasă şi năzuinţa ei pentru a fi acceptată de Dumnezeu. El a văzut şi motivele acestor lacrimi. Liderii religioşi de la acea masă au văzut-o doar ca pe o păcătoasă. Ei se uitau la ea din exterior. Isus a

văzut ce era în inima ei. Ei i s-a iertat mult, aşa că iubea mult. Vasul de alabastru cu mir (care era aşa de scump, încât pentru a-l putea cumpăra şi-a cheltuit, probabil, economiile de o viaţă) a fost un semn al dragostei ei faţă de Dumnezeu. În acea zi, ea şi-a împrăştiat mireasma mirului nu doar în acea casă, ci şi peste toată istoria care s-a scris de-atunci, timp de 20 de secole, în inima multor alte femei ca mine şi ca tine.

Isus i-a dăruit iertare, mântuire şi pace. Apoi le-a spus celor invitaţi la masă povestea unui cămătar care i-a iertat pe doi dintre datornicii lui: pe unul care îi datora puţin şi pe altul care îi datora o sumă mare de bani. „Care din cei doi îl vor iubi mai mult?" a întrebat Isus. Apoi, arătând către femeia păcătoasă, a spus că ea Îl iubea mai mult decât oricare dintre cei prezenţi, pentru că „ei i s-a iertat mult".

Isus a folosit femei păcătoase şi suferinde ca să îi înveţe pe oameni multe adevăruri minunate despre Împărăţia lui Dumnezeu. El înţelege conjunctura în care se găsesc astăzi femeile, în cultura noastră indiană, şi a venit să ne ridice, să ne dea speranţă şi să ne facă să devenim conştiente de imensa noastră valoare în ochii lui Dumnezeu. Dintre cei care vor veni la El, nimeni nu va fi respins vreodată. Când a fost pe Pământ, El a binecuvântat fiecare femeie care a venit vreodată la El cu nevoia ei şi El este Acelaşi şi astăzi.

Scumpele mele femei, fiecăreia dintre noi i s-a iertat mult. De aceea trebuie neapărat să-l iubim mult pe Domnul. El vrea să ne folosească acum pentru a arăta uimitoarele Sale adevăruri la mulţi alţii din jurul nostru.

Aşa că „Trezeşte-te, o, fiică a Sionului, îmbracă-te cu putere. Pune-ţi hainele de sărbătoare. Ridică-te din ţărână. Dezleagă-ţi legăturile de robie de la gât. Lasă