Numai două au fost ocaziile când Domnul Isus a vorbit despre biserică - în Matei 16:18 şi 18:17-20. Şi ambele dăți, El a vorbit despre Satan luptând împotriva bisericii. În prima referire, Isus a vorbit despre Satan care atacă biserica direct prin forţele morţii spirituale - prin duhurile rele. În al doilea caz, El a vorbit despre Satan care încearcă să corupă biserica indirect, printr-un frate pe care îl înşală şi îl capturează şi care devine în mod inconştient agentul lui. Dar, indiferent de metoda pe care o adoptă Satan, Domnul ne-a dat autoritatea să legăm lucrările Satanice şi să-i eliberăm pe cei capturaţi de el (Matei 16:19; 18:18; 2 Timotei 2:26). Trebuie să exercităm cu toată îndrăzneala această autoritate în biserică.
Domnul Isus a spus că biserica pe care El o zideşte are o particularitate distinctivă: Ea biruiește porţile Locuinţei Morţilor (forţele morţii spirituale). Pe de altă parte, dacă o biserică este ea însăşi învinsă de forţele morţii spirituale - adică de invidie, de certuri, de spirit de competiţie, de căutarea onoarei, de imoralitate, de iubirea de bani, de lumesc, de amărăciune, de mândrie, de aroganţă, sau de fariseism etc., putem fi siguri atunci că aceea NU este biserica pe care Isus o zideşte.
Satan caută în mod constant să distrugă biserica. Şi, majoritatea timpului, încearcă să facă aceasta infiltrându-se în biserică prin agenţii lui. Iuda spune în epistola sa: "căci s-au strecurat printre voi unii oameni scriși de mult pentru osânda aceasta" (versetul 4). Asemenea gabaoniţilor care l-au înşelat pe Iosua (Iosua 9), astăzi mulţi sunt cei care i-au înşelat pe prezbiteri pretinzând a fi ucenici şi s-au furişat în mijlocul bisericilor neobservaţi. Dar cum au reuşit aceşti oameni să-i înşele pe prezbiteri? Probabil pentru că prezbiterii au fost copleşiţi de veneraţie, sau cumpăraţi de bogăţiile acestora, ori de poziţia lor lumească. În toate denominaţiunile babiloniene, oamenii care au poziţii lumeşti sau bogății sunt aceia care au capacitatea de a influenţa deciziile luate în grupul lor, chiar dacă ei nu sunt prezbiteri. Dar nu trebuie să fie niciodată aşa în mijlocul nostru. Totuşi, dacă nu suntem atenţi, gabaoniţii vor veni şi în biserică.
Îl lăudăm pe Domnul fiindcă veghează asupra noastră mereu ca să ne ocrotească de astfel de atacuri satanice. "Dacă nu păzeşte Domnul o cetate, degeaba veghează cel ce o păzeşte" (Psalmul 127:1b). Numai atunci când fraţii locuiesc împreună în unitate, Domnul poate porunci binecuvântarea Lui (Psalmul 133:1) - şi numai o biserică unită poate triumfa peste porţile Iadului. Deci Duhul Sfânt lucrează cu putere în mijlocul nostru ca să ne păstreze în această unitate.
În fiecare dintre cele 7 priviri fugitive asupra cerului, date în cartea Apocalipsa, îi vedem pe locuitorii cerului lăudându-L neîncetat pe Dumnezeu cu glas tare - uneori atât de răsunător ca tunetele şi ca zgomotul unor ape multe. Aceasta este atmosfera cerului - una de laudă permanentă, fără nicio nemulțumire sau pretenţie. Şi aceasta este atmosfera pe care Duhul Sfânt doreşte să o aducă în inimile noastre, precum şi în casele şi în bisericile noastre. În acest fel va fi Satan alungat din toate aceste locuri.
Satan a paralizat marea majoritate a creştinilor şi i-a făcut ineficienţi în războiul spiritual împotriva lui pentru că a reuşit să-i infecteze cu spiritul murmurării şi al nemulțumirii împotriva fraţilor şi surorilor lor, împotriva rudelor şi vecinilor lor, împotriva circumstanţelor şi chiar împotriva lui Dumnezeu Însuşi.
Există un cuvânt minunat scris în Apocalipsa 12:8, că nu s-a găsit niciun loc în cer pentru Satan şi demonii lui. Aşa trebuie să fie şi în viaţa noastră - în inima noastră, în casa noastră şi în biserica noastră. SATAN ŞI OŞTILE LUI NU TREBUIE SĂ GĂSEASCĂ NICIUN LOC ÎN NICIUNUL DINTRE ACESTE LOCURI.
Îl biruim pe Satan, când ascultăm de următoarele îndemnuri: "Pacea lui Cristos, la care aţi fost chemaţi ca să alcătuiţi UN SINGUR TRUP, să stăpânească în inimile voastre, şi fiţi recunoscători" (Coloseni 3:15). "Vă îndemn dar să faceţi mulţumiri PENTRU TOŢI OAMENII" (1 Timotei 2:1). "Mulţumiţi totdeauna lui Dumnezeu Tatăl, PENTRU TOATE LUCRURILE, în Numele Domnului nostru Isus Cristos" (Efeseni 5:20). Suntem îndemnaţi înainte de toate să fim recunoscători pentru toţi aceia pe care Dumnezeu i-a chemat în Trupul lui Cristos. Dacă alegerea ne-ar fi fost lăsată nouă, poate că noi n-am fi chemat pe mulţi dintre aceia pe care i-a chemat Dumnezeu - în special pe aceia care aparţin unui alt grup decât al nostru!!! Dar înţelepciunea lui Dumnezeu fiind mai înaltă decât a noastră, la fel cât sunt de sus cerurile față de pământ, El a avut în mod evident o părere diferită despre ei decât avem noi. Şi dacă suntem înţelepţi, ne vom realinia gândirea în conformitate cu a lui Dumnezeu. Odată ce am învăţat să fim recunoscători pentru fraţii şi surorile noastre din Trupul lui Cristos, putem învăţa apoi să aducem mulţumiri pentru toţi oamenii şi apoi pentru toate circumstanţele noastre. Ştim că Tatăl nostru Ceresc controlează în mod suveran toţi oamenii şi toate circumstanţele. Dacă credem cu adevărat acest lucru, atunci cu siguranţă Îl vom lăuda tot timpul pe Dumnezeu, şi vom dovedi astfel că împărăţia noastră este din cer şi nu din această lume. Atunci Satan îşi va pierde puterea asupra noastră. Numai atunci vom fi capabili să ducem un război eficient împotriva lui.