Romani 14 și 15 vorbesc despre a ne accepta unii pe alții în Trupul lui Hristos. Ca și credincioși, nu gândim toți la fel în toate chestiunile. Într-o bună zi când Hristos Se va întoarce și mintea noastră va deveni perfectă, vom fi de acord 100% cu privire la fiecare doctrină și vom realiza ce este adevărata spiritualitate și ce înseamnă sufletescul și lumescul. Dar acum toți avem păreri diferite cu privire la aceste chestiuni, pentru că, chiar dacă suntem sinceri și din toată inima pentru Domnul, mintea noastră tot a fost deformată de efectele păcatului. Nimeni nu are o înțelegere perfectă a vreunui lucru. Vedem totul întunecat, printr-o geam (1 Corinteni 13:12). Deci, atunci când vedem ceva diferit la alții, nu trebuie să ne încăpățânăm imaginându-ne că noi avem dreptate și ceilalți sunt toți greșiți. Așa apar diviziunile în Trupul lui Hristos. Există adevăruri clare și importante în Scriptură - în special cu privire la Persoana și lucrarea lui Hristos. Isus Hristos este pe deplin Dumnezeu și pe deplin om, iar El a murit pentru păcatele lumii și a înviat și este singura cale către Dumnezeu Tatăl. În privința la astfel de doctrine, nu cedăm deloc. Dar există și alte doctrine care nu sunt fundamentale.

Botezul în apă, deși nu este esențial pentru mântuire, este încă o doctrină importantă pentru bisericile locale. Va fi imposibil pentru cel care crede în botezul copiilor să lucreze împreună în aceeași biserică cu altul care crede că botezul copiilor este ne-scriptural - pentru că ei se vor ciocni în mod constant. Dar chiar dacă s-ar putea să nu putem lucra împreună cu astfel de frați, trebuie totuși să-i acceptăm ca pe frați în Hristos, dacă se nasc din nou - căci Dumnezeu i-a primit. Putem să avem părtășie împreună chiar dacă nu putem lucra împreună. Tragedia de astăzi este că mulți credincioși simt că, dacă nu pot lucra cu un om, nici nu pot avea părtășie cu el. Aici intervin capitolele 14 și 15.

Vezi un frate care este slab în credință? Acceptă-l. Cum trebuie să-l accepți? „Cum v-a primit și pe voi Hristos” (Romani 15:7). Te-a primit Hristos când erai perfect? Nu. Atunci de ce te aștepți ca fratele tău să fie perfect înainte de a-l accepta? Cât de slabi și de necugetați am fost cu toții în ziua în care ne-am născut din nou. Nu cunoșteam nimic despre Dumnezeu și toți eram învinși de păcat. Cu toate acestea, Domnul ne-a primit. El a văzut multe lucruri greșite în noi, însă ne-a acceptat. Dacă nu îi acceptăm pe alții pe care Dumnezeu i-a acceptat, suntem mândri și ne imaginăm că suntem mai spirituali decât Dumnezeu Însuși! Așa se construiesc cultele - nu numai prin doctrine greșite, ci și prin atitudini greșite față de alți copii ai lui Dumnezeu. Nu trebuie să facem din regulile și legile noastre mărunte baza pentru acceptarea altor membri ai Trupului lui Hristos.

Dar pentru ce judeci tu pe fratele tău? (Romani 14:10a). Aceasta este o acțiune exterioară. Pentru ce dispreţuieşti tu pe fratele tău? (Romani 14:10b). Asta e o atitudine interioară. Trebuie să le evităm pe amândouă. Când inimile noastre sunt lărgite pentru a-i accepta pe toți cei pe care Dumnezeu i-a acceptat, așa cum sunt ei, atunci ajungem la punctul culminant al mesajului Evangheliei. „Pentru ca toți împreună (cu ceilalți din Trupul lui Hristos), cu o inimă și cu o gură, să slăvim pe Dumnezeu” (Romani 15:6).

Ultimul capitol, Romani 16 include salutări de la Pavel către diferiți credincioși din Roma. Biserica din Roma era formată din cinci biserici de casă (versetele 5-15). Nu se întâlneau toți într-o singură sală ca o mega-biserică. Biserica din Roma era foarte mare, dar se întâlneau în case diferite, în grupuri mici. Chiar dacă Pavel nu fusese niciodată la Roma, el s-a interesat să cunoască diferiți oameni din biserica de acolo și i-a salutat.

În cele din urmă: Expresia „să asculte de credință” (Romani 16:26) apare aici la sfârșitul acestei epistole la fel ca la începutul ei. Dumnezeu îi dăduse lui Pavel chemarea nu numai de a-i conduce pe oameni la credință, ci și să asculte de ceea ce credeau. Credința fără fapte de ascultare este o credință moartă - la fel ca un trup fără viață. Sub vechiul legământ, accentul era pus pe ascultare. Sub noul legământ, este vorba despre ascultarea credinței. Ascultăm de Dumnezeu acum, știind că fiecare poruncă vine de la un Tată iubitor și este concepută pentru binele nostru suprem.