Duhul Sfânt este una dintre tematicile principale ale Noului Testament, iar Duhul Sfânt este, de asemenea, una dintre tematicile principale din Isaia, capitolele 40 până la 66.

"Iată Robul Meu, pe care Îl sprijin..." (Isaia 42:1). Un adevărat slujitor al lui Dumnezeu este acela care este sprijinit de Dumnezeu, nu de bani sau de vreo organizație sau de vreo agenție umană. Domnul este Cel care trebuie să ne sprijine în orice moment. Oamenii se poate să ne ofere cadouri. Dar nu trebuie să depindem niciodată de oameni sau de bani. Cuvântul „sprijin” se referă la ceea ce ne susține, de care depindem. Trebuie să fim dependenți numai de Domnul. Atunci când ajungem în punctul neputinței, Dumnezeu Își pune Duhul peste noi.

Este scris în Isaia 42:2,3: "El nu va striga, nu-Şi va ridica glasul şi nu-l va face să se audă pe uliţe." Aceste lucruri sunt citate ca referindu-se la Isus în Matei 12:18-20, unde spune: "Nimeni nu-I va auzi glasul pe uliţe. Nu va frânge o trestie ruptă."

Asta înseamnă că Domnul nu va descuraja niciodată pe cineva care și-a stricat viața, ci îl va încuraja și-l va vindeca. Domnul nu va stinge fitilul unei lumânări care urmează să se stingă, ci, din contră, îl va face să devină o flacără. Dumnezeu este interesat să-i ajute pe credincioșii slabi care au eșuat. Îl interesează să-i ajute pe cei descurajați și deprimați, și să le ridice duhul.

Un adevărat slujitor al Domnului va avea întotdeauna o slujire similară de încurajare, ridicând duhurile celor care sunt deprimați și descurajați, ale celor care se simt fără speranță și sunt sătui de viață. Să căutăm cu toții o astfel de slujire pentru că oamenii au nevoie de ea peste tot.

Isaia 42:6-8: Domnul ne spune: "Eu, Domnul, Te-am chemat ca să dai mântuire, să deschizi ochii orbilor, să scoţi din temniţă pe cei legaţi" (Isaia 42:6,7). Aceasta este o lucrare măreață. Dar amintiți-vă întotdeauna un lucru - Domnul spune: "Slava Mea n-o voi da altuia" (Isaia 42:8).

Nu trebuie să luăm niciodată vreo slavă pentru noi înșine în lucrarea noastră. A lua meritul sau slava pentru noi înșine este o nelegiuire foarte, foarte gravă. Este mai rău decât a fura bani. Dumnezeu se poate să te binecuvânteze pe tine și slujirea ta și să te folosească cu putere. Dar El nu va da niciodată slava Sa nimănui. Odată ce începi să atingi slava lui Dumnezeu, te vei distruge pe tine însuți, așa cum s-au distrus mulți slujitori ai Domnului. Odată ce începi să te promovezi în fața oamenilor, să atragi oamenii către tine în loc să-i atragi către Domnul și să iei meritul pentru ceea ce a făcut Dumnezeu, te afli pe un teren foarte periculos. Acesta este modul în care mii de oameni au pierdut ungerea lui Dumnezeu în viața lor.

Isaia 42:19: "Cine este orb, dacă nu robul Meu şi surd ca solul Meu, pe care îl trimit? Cine este orb ca prietenul lui Dumnezeu şi orb ca robul Domnului?" Acesta pare un verset care te pune în încurcătură, mai ales fiindcă se referă în mod clar la Isus (după cum vedem din versetul 1).

Ce înseamnă? Înseamnă faptul că un adevărat slujitor al lui Dumnezeu va fi orb și surd față de multe lucruri pe care le vede și le aude în jurul lui. El vede multe lucruri, dar nu ia seama la ele (Isaia 42:20). El nu umblă să caute păcatul din alții. El nu umblă să asculte pe oameni pentru a-i prinde în ceva ce-au spus. Fariseii erau așa - întotdeauna așteptau să-L prindă pe Isus în ceva ce-a zis, ca să-L acuze. Mulți creștini sunt, din păcate, tot așa - așteaptă întotdeauna să acuze pe cineva într-un lucru pe care l-a spus - foarte adesea deoarece sunt invidioși de lucrarea acestuia. Nu fii ca ei.

Fii surd și orb față de multe lucruri pe care le auzi și le vezi în jurul tău. Ai auzit că cineva a făcut o acuzație falsă împotriva ta? Dacă erai surd, n-ai fi auzit. Fii "surd" atunci! Nu-i așa că e bine ca un slujitor al Domnului să fie "orb" față de femei atrăgătoare? Ai ochi, dar nu vezi. Ești "orb"! Ai urechi, dar nu auzi! Fiindcă nu judeci după ceea ce văd ochii tăi sau aud urechile tale. Așa a trăit Isus și așa trebuie să trăim și noi (Isaia 11:3).