Când Isus le-a spus ucenicilor Săi despre revenirea Sa în Matei 24, El a subliniat de mai multe ori că trebuie să vegheze (Matei 24:42,44; 25:13). A fi într-o stare de veghe din punct de vedere spiritual și a fi gata în orice moment este, atunci, extrem de important - mai mult decât cunoașterea evenimentelor profetice. În Matei 25 (care urmează după profețiile din Matei 24), Isus vorbește despre trei domenii în care suntem chemați să fim veghetori și credincioși, pentru a fi pregătiți pentru venirea Lui.

1. Credincioșie în viața ascunsă (Matei 25:1-13)

În această pildă, Isus a vorbit despre zece fecioare. Observați că niciuna dintre ele nu era o femeie curvă (Vezi Iacov 4:4 pentru o definiție a curviei spirituale). Acestea erau toate fecioare. Cu alte cuvinte, aveau o mărturie bună în fața oamenilor. Luminile lor ardeau (Matei 5:16). Faptele lor bune erau văzute de alții. Totuși, dintre toate aceste fecioare, doar cinci erau înțelepte. Dar acest lucru n-a fost evident tuturor la început. Doar cinci luaseră untdelemn cu ele în vasele lor (Matei 25:4).

Untdelemnul din vas nu era vizibil noaptea, așa cum era lumina, și acest lucru vorbește despre viața noastră ascunsă înaintea lui Dumnezeu, pe care oamenii n-o pot vedea în întunericul acestei lumi. Cu toții avem un vas. Întrebarea este dacă avem sau nu untdelemn în el. Untdelemnul este folosit în Scripturi ca simbol al Duhului Sfânt și se referă aici la acea viață a lui Dumnezeu pe care Duhul Sfânt o comunică duhului nostru. Manifestarea exterioară a acestei vieți este lumina (Ioan 1:4). Conținutul interior este untdelemnul. Mulți sunt preocupați doar cu mărturia lor exterioară. Aceasta este nechibzuința lor. În momentele de încercare și testare descoperim că a avea doar lumină exterioară nu este de ajuns. Este nevoie de un conținut interior al vieții divine pentru a ne purta în biruință.

"Dacă ești slab într-un moment de criză, ești slab în realitate" (Proverbe 24:10 parafrazat). Crizele vieții ne arată cât de puternici sau slabi suntem. În această pildă, criza a fost că mirele a întârziat să vină. Timpul este cel care dovedește realitatea spiritualității noastre. Cel care are credință rabdă până la sfârșit și este mântuit. Timpul, de asemenea, este cel care dovedește cine are un conținut interior în viața sa și cine nu are. Mulți sunt ca sămânța care a încolțit imediat, dar n-au o viață interioară. Nu există adâncime de pământ în inimile lor (Marcu 4:5). Din acest motiv, este greu să evaluăm noii credincioși cu privire la spiritualitatea lor sau râvna lor. Timpul va dezvălui totul, dacă avem răbdarea să așteptăm. Felul în care să fim gata pentru venirea lui Cristos este, atunci, prin a avea o viață interioară de curăție și credincioșie înaintea feței lui Dumnezeu - în gândurile, atitudinile și motivația noastră, pe care oamenii din jurul nostru nu le pot vedea. Dacă nu avem asta, ne înșelăm dacă ne gândim că suntem pregătiți pentru venirea lui Cristos.

2. Credincioșie în slujire (Matei 25:14-30)

În cea de-a doua pildă, accentul cade pe folosirea cu credincioşie a talanţilor primiţi de la Dumnezeu. Aceşti talanţi reprezintă lucrurile materiale, banii, abilităţile naturale, oportunităţile în viaţă, darurile spirituale, etc. Nu suntem cu toţii egali la acest capitol - vedem în pildă că unul a primit cinci, altul doi şi un altul a primit un singur talant. Însă, fiecare a trebuit să fie la fel de credincios cu ceea ce i-a fost dat. Celui căruia i se dă mult, i se va cere mult. Aşadar, cel care şi-a multiplicat cei doi talanţi în patru a primit aceeaşi răsplată ca şi cel care şi-a multiplicat cinci talanţi în zece. Judecata a căzut asupra celui care şi-a ascuns talantul „în pământ” (versetul 18) - el este singurul care şi-a folosit talantul pentru slava lumii, nu pentru slava lui Dumnezeu. Nimeni nu poate spune că nu i-a fost dat vreun talant - cu toţii am primit ceva de la Dumnezeu. Întrebarea este la ce am folosit aceşti talanţi. Tot ce am folosit pentru noi înşine este echivalent cu talantul ascuns în pământ. Ceea ce folosim pentru slava lui Dumnezeu va fi socotit comoara noastră în cer. Prin acest standard putem observa sărăcia multor credincioşi. Motto-ul nostru ar trebui să fie: „Totul pentru Dumnezeu şi nimic pentru mine însumi”. Atunci vom fi gata pentru venirea lui Cristos. Nu putem fi ucenici ai lui Isus dacă nu am renunţat la tot ce avem. Cel care nu îşi foloseşte lucrurile ca să-L slujească pe Dumnezeu şi totuşi crede că este pregătit pentru întoarcerea lui Cristos, se înşeală singur.

3. Credincioșie în slujirea fraților (Matei 25:31-46)

În această ultimă secțiune, vedem că Domnul vorbește despre atitudinea noastră faţă de fraţii noştri aflaţi în nevoie. Această nevoie poate fi spirituală sau fizică. Aici vedem că unele persoane moştenesc împărăţia fiindcă au slujit fraţilor ca şi cum ar sluji lui Isus. Slujirea lor a fost atât de ascunsă, încât mâna stângă nu a ştiut ce face mâna dreaptă (Matei 6:3). Aşadar, când Domnul le aminteşte de binele făcut, aceştia nu-şi mai aduc aminte! (Matei 25:38). Domnul Isus ne învaţă aici că orice lucru făcut pentru cei mai neînsemnaţi fraţi este considerat ca făcut Domnului (Matei 25:40). Este important faptul că aici Isus vorbeşte de cei mai neînsemnaţi, pentru că tendinţa noastră este să îi slujim pe cei mai importanţi credincioşi şi să uităm de cei săraci şi dispreţuiţi! Cei care sunt preocupaţi de mâncare şi băutură, de a cumpăra şi a vinde, de a planta doar în beneficiul lor, vor fi lăsaţi în urmă când va reveni Isus (Luca 17:28, 34). Numai aceia a căror slujire pentru Domnul a însemnat şi grija faţă de fraţi, vor fi luaţi împreună cu Isus. Într-un alt pasaj, Isus vorbeşte despre un alt grup de oameni - care reprezintă opusul acestui grup. Ei sunt cei care ţin minte fiecare faptă bună făcută în numele Domnului. Când stau în faţa Scaunului de Domnie, ei îi amintesc lui Isus că au scos demoni, au predicat, au vindecat bolnavii în Numele Lui, etc. Însă ei sunt alungaţi de Isus, în ciuda faptului că au făcut toate aceste lucrări bune, pentru că le lipseşte prima cerinţă, de a avea o viaţă ascunsă, de sfinţenie, înaintea lui Dumnezeu. Ei au fost preocupați cu măreția darurilor lor.