În Exodul 25:8, vedem pentru prima dată că Dumnezeu Își dezvăluie voia Sa - dorința de a locui împreună cu omul. Dumnezeu spune acolo: "Să-Mi facă un locaş sfânt, şi Eu voi locui în mijlocul lor." Aceasta se referea la cortul întâlnirii peste care se odihnea focul lui Dumnezeu - slava lui Dumnezeu care îi evidenția pe acei israeliți ca fiind diferiți de toți ceilalți oameni din lume. Cel mai important lucru cu privire la acel locaș era slava lui Dumnezeu care se odihnea peste el - și aceasta indica prezența Lui în mijlocul poporului Său. Cel mai important lucru pe care trebuie să-l facem este acela de a ne face casa noastră un locaș sfânt pentru Dumnezeu - nu un loc în care căutăm să ne facem pe plac unul celuilalt, deși trebuie să căutăm să facem asta; nici măcar un loc pentru binecuvântarea altor oameni, deși casa noastră trebuie să-i binecuvinteze pe alții; ci în primul rând un loc în care Dumnezeu Își poate manifesta prezența și unde Isus Se simte ca acasă. Dumnezeu spune: "Să- Mi facă un locaș sfânt unde să locuiesc." O casă creștină trebuie să fie un loc unde Isus Se simte în întregime ca acasă. Asta înseamnă că El este fericit de tot ceea ce vede acolo. Este fericit cu privire la cărțile pe care le citim, revistele pe care le achiziționăm, conversațiile dintre soț și soție, lucrurile despre care vorbim, programele pe care le urmărim la televizor, și toate celelalte. Cea mai minunată viață pe care o putem trăi vreodată este aceea în care Isus este centrul vieții noastre, și unde tot ce se întâmplă în casa noastră este determinat de faptul dacă Îl face pe Isus fericit sau nu - modul în care ne petrecem timpul, felul în care ne cheltuim banii, și modul în care facem toate celelalte. Dacă trăim așa, atunci, când vom ajunge la sfârșitul vieții noastre sau dacă Hristos Se va întoarce înainte de asta și vom sta înaintea Lui, El va spune: "Bine, rob bun". N-are importanță dacă locuim într-un palat sau o colibă ​​- aspectul exterior este secundar. Inima noastră este cea pe care o vede Dumnezeu. Deci, să ne asigurăm că inima noastră este un locaș sfânt în care Dumnezeu poate locui.

Unde locuiește Dumnezeu?

1. Într-o casă unde este pace: În primul rând Dumnezeu locuiește într-o casă unde este pace. Când Isus Şi-a trimis ucenicii în diferite locuri ca să predice, El le-a spus, în Luca 10:5-7, să caute o casă unde era pace. Şi când ar fi găsit o casă de acest fel, trebuiau să stea numai acolo şi să nu mai caute alta. De ce i-a îndrumat El astfel? Pentru că știa că nu vor găsi multe case unde să fie pace. Dumnezeu locuiește într-o casă unde nu sunt conflicte. Pentru ce se luptă între ei soții şi soțiile, în orice caz? În principal, pentru lucruri materiale - nişte chestiuni pământeşti care n-au mers bine. Lucrurile vor merge prost în această lume, dar când ceva merge prost, aminteşte-ţi că singurul lucru grav este păcatul. Toate celelalte lucruri sunt secundare şi neimportante. Dacă purtăm amărăciune în noi la vreun moment şi nu vorbim unul cu altul din cauza problemelor pământeşti, acest lucru va îndurera inima lui Dumnezeu. Urâţi păcatul - deoarece acesta este singurul lucru care ne poate distruge căsnicia. Țineți minte acest lucru: casa noastră trebuie să fie un locaș sfânt pentru Dumnezeu. Şi, dacă intervine ceva care tulbură pacea din casa noastră, ea nu va mai fi un locaș sfânt. În tot ceea ce facem, să spunem: "Doamne, nu ne interesează dacă oamenii sunt sau nu fericiţi cu noi. Tu eşti fericit? Există ceva în viaţa noastră, în gândurile noastre sau în atitudinea noastră unul faţă de celălalt care Te face nefericit pe Tine? Vrem ca Tu să fii fericit în casa noastră." Haideți să evaluăm totul în viaţa noastră prin această întrebare: "Îi va face plăcere acest lucru Domnului?" Amintiți-vă ce s-a întâmplat cu primul cămin pe care l-a așezat Dumnezeu. Diavolul aștepta pe tușă, gata să vină între Adam și Eva. Și a reușit. A reușit să vină și între Iov și soția lui. De asemenea, a reușit să vină și între Isaac și Rebeca. Nu este niciodată voia lui Dumnezeu ca Satan să pătrundă între un soț și o soție. Așadar, fie ca acest lucru să nu se întâmple niciodată la noi! Fie ca Dumnezeu să fie totdeauna fericit cu casa noastră și să ne dea întotdeauna pacea.

2. Într-o casă unde soțul și soția sunt smeriți și zdrobiți: Al doilea lucru pe care vreau să-l spun se găsește în Isaia 57:15: "Dumnezeu locuiește în locuri înalte şi în sfințenie, dar este cu omul zdrobit şi smerit." Dumnezeu locuiește cu cei care sunt zdrobiți și smeriți în duh. O persoană zdrobită este una care este mai conștientă de propriile-i lipsuri și eșecuri decât de ale altora. Lumea este plină de oameni care sunt conștienți de eșecurile altor oameni. În casele obișnuite din ziua de azi, discuția este în mare parte despre eșecurile altor oameni și familiilor acestora. Suntem grabnici în a observa greșeli la alții. Dar deseori, nu vedem punctele bune din acei oameni. Nu avem dreptul să aruncăm cu pietre în nimeni, fiindcă noi înșine suntem păcătoși, salvați prin harul lui Dumnezeu. Dar, să sperăm că suntem oameni care nu vor să continue să comită din nou și din nou același păcat - mai ales păcatul de a vorbi despre greșelile altora. Cu toții cunoaștem diferența dintre o oglindă de baie și una de la mașină. Într-o oglindă din baie ne vedem propria față. În oglinda de la mașină, vedem fața altcuiva. În Iacov 1:23-25 spune că Cuvântul lui Dumnezeu este ca o oglindă. Dar, este o oglindă de baie sau una de mașină? A cui față o vedem în ea? Vedem în ea un cuvânt pe care să-l predicăm altcuiva? Sau vedem ceva ce noi nu păzim? În Evrei 10:7 spune: "În sulul Cărții, este scris despre mine."

3. Într-o casă unde soțul și soția sunt sfinți: Dumnezeu locuiește într-o casă unde soțul și soția umblă în sfințenie în fiecare zi. În Ezechiel 43:12 este spus: "Aceasta este legea privitoare la Casă - tot locul pe care-l va cuprinde ea este preasfânt..." Cortul întâlnirii avea trei părți - curtea de afară, locul sfânt și locul preasfânt. Și din aceste trei, Locul Preasfânt era cel mai mic. Dar aici citim că în noul legământ, nu vor fi curtea de afară sau locul sfânt. Tot arealul va fi Locul Preasfânt. Aceasta înseamnă că slava lui Dumnezeu sub noul legământ se va odihni nu doar într-un colț la fel ca în cortul întâlnirii, ci peste tot întregul. Ce înseamnă acest lucru pentru viața noastră este că vom fi sfinți tot timpul - nu doar duminicile, ci în fiecare zi. Vom fi sfinți nu doar când citim Biblia, ci când facem orice lucru. Fiecare ascunziș și colțișor al vieții noastre și al casei noastre va fi sfânt. Și sfințenia nu este o chestiune de a urma anumite ritualuri religioase, ci de a evita tot ce nu Îi este plăcut lui Dumnezeu - potrivit cu lumina pe care o avem.