Proverbe 10:12 - "Dragostea acoperă toate greșelile." Petru citează acest verset în epistola sa (1 Petru 4:8). Dacă iubești cu adevărat o persoană, îi vei acoperi slăbiciunile și nu le vei expune. Așa S-a purtat Dumnezeu cu noi. N-a dezvăluit nimănui păcatele noastre din trecut. Trebuie să ne purtăm cu alții la fel cum S-a purtat Dumnezeu cu noi. Dacă vreți să fiți înțelepți, permiteți-mi să vă dau un sfat în tinerețea voastră. Dacă știți o poveste rea despre cineva, lăsați ca povestea aceasta să moară cu voi. Nu o răspândiți. Dumnezeu vă va onora dacă faceți asta, mai ales dacă este o poveste rea despre unul dintre copiii Săi. El vă va iubi îndeosebi. Gândiți-vă la un tată al cărui copil a făcut ceva greșit și eu știu ceva despre acest lucru. Dar nu spun niciodată nimănui ce a făcut fiul său. Nu credeți că acel tată mă va iubi foarte mult pentru asta? Așa este și cu Dumnezeu, când El vede că ne purtăm cu dragoste față de copiii Lui.

Proverbe 11:24 - "Unul care dă cu mâna largă ajunge mai bogat." Acesta este unul dintre paradoxurile vieții creștine, că unul care dăruiește, primește mai mult, fiindcă Dumnezeu îl binecuvântează. Iar cel care este zgârcit devine sărac. Când un zgârcit se pocăiește, devine generos. Isus le-a spus ucenicilor Săi: "Fără plată ați primit, fără plată să dați." Dumnezeu ne-a dat fără plată atâtea lucruri. Trebuie ca și noi să dăm altora fără plată. Văduva din evanghelii avea doar doi bănuți. Ea a dat ceea ce a avut și sunt sigur că Dumnezeu a onorat-o și n-a suferit nicio lipsă. Proverbe 11:25 - "Cel ce udă pe alții va fi udat și el." Dacă vreți ca Dumnezeu să vă ude și să vă țină înviorați, trebuie să-i udați pe alții. De ce sunt mulți creștini atât de lipsiți de prospețime și uscați? Pentru că Dumnezeu nu-i udă. Și de ce nu-i udă Dumnezeu? Fiindcă ei nu-i udă pe alții. Începeți să vă gândiți la nevoile altora și vedeți cum îi puteți binecuvânta. Veți descoperi atunci că Dumnezeu vă binecuvintează în mod abundent.

Proverbe 15:13 - "O inimă veselă înseninează fața." Bucuria din inimă este cea care aduce strălucirea pe fețele noastre. "O inimă veselă are un ospăţ necurmat" (Proverbe 15:15 - traducerea NASB). Există un mare accent în Proverbe pe a avea bucurie în viața noastră. "O inimă veselă este un bun leac" (Proverbe 17:22). Deci, bucuria ne poate face și sănătoși. Împărăția lui Dumnezeu nu este doar neprihănire, ci neprihănire cu bucurie în Duhul Sfânt. În Vechiul Testament aveau neprihănire fără bucurie. Acum avem neprihănire cu bucurie. Există un salt de bucurie în pașii noștri, o cântare în inima noastră și o lumină pe chipurile noastre pe măsură ce Îl urmăm pe Isus.

Proverbe 18:16 - "Darurile unui om îi fac loc şi-i deschid intrarea înaintea celor mari." Prin darul pe care ni-l dă Dumnezeu, El ne face loc ca să slujim în biserică. Este jalnic când vezi pe mulți astăzi care n-au daruri date de Dumnezeu, dar caută sau se luptă pentru un loc și pentru cinste în biserică. Suntem îndemnați "să umblăm după darurile duhovnicești, dar mai ales să prorocim" (1 Corinteni 14:1). A proroci înseamnă a vorbi Cuvântul lui Dumnezeu într-un mod care provoacă la schimbare, convinge, mângâie, încurajează și zidește (1 Corinteni 14:3). Dumnezeu nu dă darurile Sale celor care nu le prețuiesc. Oamenii vor călători sute de kilometri ca să asculte pe un om care are un mesaj de la Dumnezeu. Ioan Botezătorul era în pustie și oamenii din toată Iudea s-au dus acolo să-l audă, fiindcă avea un mesaj din cer.

Proverbe 18:21 - "Moartea și viața sunt în puterea limbii". În ziua Cincizecimii, peste ucenici s-au așezat niște limbi ca de foc pentru a arăta că Dumnezeu voia să facă în așa fel încât vorbirea lor să fie aprinsă de focul Duhului Sfânt. Iacov 3:6 spune că limba poate fi aprinsă și de focul iadului. Având în vedere corupția firii noastre pământești, numai dacă vorbirea noastră este controlată de Duhul Sfânt, putem fi salvați de la răspândirea morții prin limbile noastre.

Proverbe 22:4 - "Răsplata smereniei, a fricii de Domnul, este bogăţia, slava şi viaţa." Bogăția spirituală, slava spirituală și viața spirituală vin de la Dumnezeu și sunt date pe baza a două calități pe care le caută El în om: smerenia și frica de Domnul. Acestea sunt calitățile principale pe care trebuie să le căutăm atunci când luăm în considerare o anumită persoană pentru o poziție de conducere în biserică.