În cea de-a doua ispită din pustie, Satan i-a spus lui Isus: „Dacă ești Fiul lui Dumnezeu, de ce nu Te arunci din vârful templului revendicând făgăduința lui Dumnezeu?” (Matei 4:6). El a citat chiar și din Psalmul 91: „Căci El va porunci îngerilor Săi să te păzească în toate căile tale; şi ei te vor duce pe mâini, ca nu cumva să-ţi loveşti piciorul de vreo piatră.”

În Matei 4:7, Isus a răspuns: „Să nu ispitești pe Domnul Dumnezeul tău”. Acesta este un principiu foarte important. Cum se aplică acest lucru în termeni practici? Aici ispita lui Isus a fost să sară de pe acoperișul templului, să revendice promisiunea din Psalmul 91 și să coboare nevătămat în curtea templului, astfel încât oamenii să vadă și să exclame: „O, ce mare om al lui Dumnezeu! Priviți la credința Lui, cum a revendicat acea făgăduință și nu a fost rănit.” Iar Isus a spus: „Nu Îl voi ispiti pe Dumnezeu așa.” Când există scări prevăzute de pe acoperișul templului pentru a coborî, nu este nevoie să sari de pe acoperiș. Semnificația refuzului lui Isus este că putem să folosim mijloacele pe care le-a oferit Dumnezeu și să nu-L ispitim pe Dumnezeu cerându-I să facă ceva pentru noi într-un mod spectaculos.

De exemplu, în Fapte 8:39, citim despre un moment în care, după ce Filip i-a predicat famenului, Duhul Sfânt l-a răpit pe Filip și l-a transportat până la un alt loc numit Azot. Duhul Sfânt i-a dat un transport aerian ca și cu un elicopter astăzi. Acum, dacă vrei să mergi dintr-un loc în altul și încerci să-L ispitești pe Dumnezeu spunând: „Fă acest lucru pentru mine, Doamne”, asta înseamnă să-L ispitești pe Dumnezeu. Dacă Dumnezeu ne-a oferit autobuze, trenuri, scutere și avioane, de ce trebuie să-I cerem Duhului Sfânt să ne ia altfel?

Un alt mod de a-L ispiti pe Dumnezeu este să încerc să revendic o promisiune, astfel încât, poate voi putea să mărturisesc mai târziu despre un lucru spectaculos pe care l-a făcut Dumnezeu pentru mine. De exemplu, sunt oameni care, atunci când sunt bolnavi, spun: „Mă voi încrede în Dumnezeu să mă vindece, Deși sunt disponibile medicamente pe strada alăturată și există medici disponibili să ne sfătuiască, noi nu folosim acești medici și acele medicamente.” Și sunt mulți creștini nechibzuiți care au murit așa sau și-au lăsat copiii să moară și soția să moară, fiindcă încearcă să revendice o promisiune că: „Domnul este Vindecătorul meu și prin urmare nu am nevoie de medicamente.” Dacă Dumnezeu a furnizat scări în templu, El se așteaptă să le folosești în loc să încerci să sari de pe acoperiș și să revendici Psalmul 91. În mod similar, dacă Dumnezeu a furnizat medicamente, El se așteaptă să le folosești și să nu revendici în mod nechibzuit vreo promisiune că Domnul te va vindeca. Acest lucru este la fel de necugetat ca a încerca să-I ceri Domnului să te transporte dintr-un loc în altul, așa cum s-a întâmplat cu Filip.

De asemenea, trebuie să ne amintim că Dumnezeu face anumite lucruri pentru anumiți oameni. El nu face fiecare minune pentru fiecare credincios. Trebuie să fim foarte atenți în studierea Scripturilor, să nu încercăm să facem ceva spectaculos pentru a obține vreo anumită onoare pentru noi înșine. Dorința de a primi onoare de la oameni este atât de adânc înrădăcinată în firea noastră, dar uneori nici măcar nu suntem conștienți de acest lucru. Este unul dintre lucrurile mari împotriva cărora Isus i-a învățat pe ucenicii Săi să lupte. Aici ispita principală era să obții onoare - să revendici promisiunea lui Dumnezeu și să cobori nevătămat în curtea templului, iar oamenii  te vor aclama.

Dar ispita poate veni și în moduri mai puțin spectaculoase. Isus a spus în Matei 6: „Când te rogi, nu te ruga în așa fel încât să primești onoare de la oamenii care te ascultă rugându-te, și nu posti  informându-i pe toți câte zile ai postit.” Dacă faci asta, este pentru a primi onoare. El a mai spus: „Când dai, nu lăsa pe nimeni să știe cât ai dat”. Cu toate acestea, mulți creștini nu au ascultat de aceste porunci, căutând onoare și ispitindu-L pe Dumnezeu.