Apostolul Ioan a scris în 1 Ioan 1:3: „Părtășia noastră este cu Tatăl”. Adevărata părtășie este în două direcții, ca cele două brațe ale crucii. Prin cruce intrăm în părtășie cu Dumnezeu și, de asemenea, unul cu altul. Între Hristos și noi există o cruce pe care El a murit. Din acest motiv putem avea părtășie cu Domnul nostru. Nu putem avea niciodată părtășie cu Dumnezeu făcând abstracție de asta, fiindcă în noi înșine nu vom fi niciodată suficient de buni. Și, de asemenea, între noi ca și credincioși trebuie să existe o cruce pe care fiecare dintre noi murim față de sine, dacă vrem să avem părtășie unul cu altul. Părtășia este imposibilă fără această moarte pe cruce - atât în direcția verticală, cât și în direcția orizontală. Crucea este secretul vieții și al părtășiei. Nu există viață fără cruce și nu este posibilă părtășia fără cruce. Crucea era în mintea lui Dumnezeu din eternitatea trecută. Mielul a fost junghiat „de la întemeierea lumii” (Apocalipsa 13:8 - Biblia KJV din limba engleză). Dumnezeu cunoaște sfârșitul de la început și astfel Trinitatea a știut din eternitatea trecută că a doua Persoană, Domnul Isus, va trebui să vină pe pământ ca om și să fie răstignit pentru păcatele omului. Lucrul acesta nu a fost hotărât de Dumnezeu după ce Adam a păcătuit, ci era din veșnicie cunoscut. Dumnezeu a pus o sabie în fața pomului vieții când Adam a păcătuit. Sabia aceea a căzut peste Isus și L-a omorât, și sabia trebuie să cadă și asupra vieții noastre adamice. Trebuie să ne acceptăm locul ca „răstignit împreună cu Hristos” (Galateni 2:20) dacă vrem să venim la pomul vieții și să avem părtășie cu Dumnezeu și, de asemenea, unul cu altul.

Ioan spune că părtășia va avea ca rezultat plinătatea bucuriei (1 Ioan 1:4). Bucuria este o parte majoră a vieții creștine, deoarece bucuria este atmosfera cerului. Nu există stări posomorâte în cer. Îngerii nu sunt niciodată descurajați, ci sunt mereu plini de viață și de bucurie. Și putem avea și noi acea bucurie, dacă avem părtășie cu Dumnezeu. Duhul Sfânt a venit să aducă atmosfera cerului în inimile noastre - și o parte din aceasta este plinătatea de bucurie. Satan îți va spune că, dacă îți predai viața în totalitate lui Dumnezeu, vei fi nefericit, posomorât, deprimat și cu fața prelungă. Este adevărat, din nefericire, că unii creștini dau impresia asta prin înfățișarea lor. Am auzit o poveste despre un creștin cu fața prelungă care-l evangheliza pe un om și apoi l-a întrebat: „Vrei să-L primești pe Hristos în inima ta?” Acel om s-a uitat la fața creștinului și a răspuns: "Nu, mulțumesc. Am deja destule probleme!" O astfel de mărturie pentru minunatul nostru Domn este slabă. Dacă viața ta și căminul tău nu radiază bucuria Domnului, atunci ceva este în neregulă în viața ta. Ai ratat voia lui Dumnezeu undeva.

Ioan continuă mai departe să spună că dacă vrei această viață de părtășie și bucurie, atunci primul lucru pe care trebuie să-l înțelegi este că Dumnezeu este lumină și că în El nu există deloc întuneric (1 Ioan 1:5) - zero minciună , zero necurății, zero ură, zero mândrie etc. Vrei o astfel de viață în care să nu spui niciodată minciuni, să nu urăști pe nimeni, să nu fii niciodată invidios pe cineva și niciodată mândru? Dacă alegi această viață, nu vei fi niciodată mohorât sau descurajat. Vei trăi o viață de bucurie perpetuă în Domnul. Este posibil să trăiești o astfel de viață pe acest pământ blestemat și păcătos? Da, este. Filipeni 4:4 ne poruncește să ne bucurăm totdeauna în Domnul. Acest lucru a fost scris pentru oamenii de aici de pe pământ, nu pentru cei din cer! Bucuria ta poate fi deplină aici pe pământ, fie că ești persecutat ca Ioan pe insula Patmos, fie că stai confortabil acasă. Bucuria ta nu va depinde niciodată de circumstanțele tale, dacă alegi să umbli în lumina lui Dumnezeu în orice moment.

Dar dacă spunem că avem părtășie cu El și umblăm în întuneric, atunci nu trăim adevărul (1 Ioan 1:6). Există mulți creștini care spun că au părtășie cu Dumnezeu, dar trăiesc în păcat. Poți vedea pe fața lor că bucuria Domnului nu este acolo. Nu există niciun salt voios în pasul lor, niciun cântec pe buzele lor și nicio sclipire în ochii lor. Au ratat bucuria părtășiei cu Dumnezeu. Cu cât înaintăm în vârstă ca și credincioși, cu atât vom avea mai multă bucurie, dacă umblăm cu Dumnezeu.