1. Ipocrizia: A fi ipocrit înseamnă să dăm altora impresia că suntem mai sfinți decât suntem în realitate. Este același lucru cu a fi fals sau a spune o minciună. Isus a pronunțat un blestem asupra ipocriților, de șapte ori în Matei 23:13-29. Isus le-a spus fariseilor că viața lor interioară era "plină de indulgență față de sine" (Matei 23:25, versiunea NASB a Bibliei în limba engleză) - ceea ce însemna că ei trăiau doar pentru a-și face lor înșiși pe plac. Cu toate acestea, ei dădeau altora impresia că - fiindcă știau bine Scripturile, și posteau, se rugau și dădeau zeciuieli - sunt sfinți. Păreau foarte pioși în exterior. Rosteau rugăciuni lungi în public, dar nu și în privat - la fel ca mulți astăzi. Este ipocrizie dacă-L lăudăm pe Dumnezeu doar duminica dimineața, dar nu avem un duh de laudă în inimile noastre în orice vreme.

Mândria spirituală:

2. Mândria spirituală: Mândria spirituală este cel mai frecvent păcat care se întâlnește printre cei care urmăresc sfințenia. Cu toții știm pilda fariseului fățarnic care îi disprețuia pe alții chiar și în rugăciunea lui (Luca 18:9-14)! Este mai mult decât probabil că 90% din toate rugăciunile oferite în public de către credincioși sunt menite în primul rând pentru a-i impresiona pe alții care ascultă și nu sunt adresate lui Dumnezeu deloc. Fariseul din pildă poate nu era rău, ca alți păcătoși, în viața lui exterioară. Dar Isus a urât mândria cu care se gândea acesta la activitățile sale spirituale și cu care îi disprețuia pe alții. Mândria spirituală este cea care îi face pe credincioși să-i judece în mod constant pe alți credincioși. Isus ne-a învățat că cea mai mare persoană din cer va fi cea mai smerită (Mat. 18:4). Cea mai mare virtute găsită în cer este smerenia.

3. Necurăția: Necurăția pătrunde în inimile noastre în principal prin ochii și urechile noastre. Această necurăție IESE apoi din inimile noastre și se manifestă prin diferitele membre ale trupului nostru - în primul rând prin limba și ochii noștri. Orice persoană care caută să fie curată trebuie, prin urmare, să fie în mod deosebit atentă cu privire la ce vede și ce aude. Isus a urât necurăția atât de mult încât le-a spus ucenicilor Săi că ar trebui să fie mai degrabă dispuși să-și scoată ochiul cel drept și să-și taie mâna cea dreaptă decât să păcătuiască cu acele membre (Mat. 5:27-29). Când recomandă medicii amputarea mâinii drepte sau îndepărtarea chirurgicală a unui ochi? Numai atunci când lucrurile au ajuns atât de rău încât, fără îndepărtarea acestor organe, întregul trup va muri. Acest lucru trebuie să-l înțelegem și în legătură cu păcatul. Păcatul este atât de grav încât poate pune în primejdie însăși viața noastră.

4. Indiferența față de nevoia umană: Isus S-a mâniat când conducătorii sinagogii n-au vrut ca un om să fie vindecat, doar pentru că era ziua Sabatului. "El a fost profund tulburat de indiferența lor față de nevoia umană" (Marcu 3:5, versiunea TLB a Bibliei în limba engleză). Ne este poruncit să facem bine tuturor oamenilor, mai ales copiilor lui Dumnezeu (Galateni 6:10). Isus ne-a învățat că aceia care nu fac nimic pentru a-și ajuta frații aflați în nevoie de necesitățile de bază ale vieții, vor fi alungați din prezența Sa în ziua de pe urmă (Matei 25:41-46). Poate că nu avem darul tămăduirilor, pentru a-i vindeca pe credincioșii bolnavi. Dar cu toții putem cu siguranță să-i vizităm pe cei bolnavi și să-i încurajăm. Aceasta este tot ceea ce ne cere Domnul. Bogatul s-a dus în iad, pentru că nu i-a păsat de fratele său Lazăr, care era un concetățean evreu și un fiu al lui Avraam. Preotul și levitul din pilda bunului samaritean au fost expuși drept fățarnici de către Isus, fiindcă n-au arătat compasiune față de concetățeanul lor evreu care era întins pe marginea drumului, fiind rănit.

5. Necredința: Biblia vorbește despre o inimă necredincioasă ca o inimă REA (Evr. 3:12). Isus i-a mustrat pe ucenicii Săi de șapte ori pentru necredință (Vezi Mat. 6:30; 8:26; 14:31; 16:8; 17:17-20; Marc. 16:14; Luca 24:25). Pare că aproape niciodată nu i-a mustrat pe ucenicii Săi pentru vreun alt lucru!! Necredința este o insultă la adresa lui Dumnezeu, pentru că aceasta implică faptul că lui Dumnezeu nu-I pasă sau nu Se îngrijește de copiii Săi nici măcar atât cât se îngrijesc tații răi de pe pământ de copiii lor. Biruința asupra depresiei, dispozițiilor proaste și descurajării poate veni numai pe măsură ce avem credință într-un Tată iubitor din ceruri și în făgăduințele minunate pe care ni le-a dat în Cuvântul Său. De două ori citim despre Isus că a fost uimit - o dată când a văzut CREDINȚĂ și o dată când a văzut NECREDINȚĂ!! (Mat. 8:10; Marcu 6:6). Isus Se bucura când vedea credință în oameni. Și era dezamăgit când vedea oameni nedispuși să se încreadă într-un Tată iubitor din ceruri.