3
Apr
2022
Cinci calități minunate ale apostolului Ioan
WFTW Body:
- El a fost un rob al lui Isus: Citim în Apocalipsa 1:1 - "Descoperirea lui Isus Cristos, pe care I-a dat-o Dumnezeu, ca să arate robilor Săi lucrurile care au să se întâmple în curând. Şi le-a făcut-o cunoscută trimiţând prin îngerul Său la robul Său Ioan." Această descoperire a fost dată robilor lui Cristos. Nu este destinată tuturor, ci numai pentru robii binevoitori ai Domnului. Există o diferență între un slujitor plătit și un rob. Un slujitor lucrează pentru o plată. Dar un rob este un sclav care aparține stăpânului său și nu are niciun fel de drept personal. Cine sunt, deci, robii Domnului? Cei care au renunțat cu bucurie la toate planurile și ambițiile lor proprii și la toate drepturile lor, și care acum doresc să facă doar voia lui Dumnezeu în fiecare domeniu al vieții lor. Numai astfel de credincioși sunt adevărați robi. Domnul are mulți slujitori, dar foarte puțini robi de bunăvoie. Cuvântul lui Dumnezeu poate fi înțeles cu exactitate numai de robii Săi. Alții ar putea să-l studieze intelectual, așa cum studiază cineva un manual. Dar ei nu vor putea niciodată să înțeleagă realitățile spirituale care sunt ascunse în Scriptură. Isus a arătat clar în Ioan 7:17 că numai prin ascultarea de voia lui Dumnezeu poate o persoană să cunoască adevărul.
- El a rămas cu denumirea de "frate" până la sfârșit: În Apocalipsa 1:9 citim: "Eu, Ioan, fratele vostru, care sunt părtaş cu voi la necaz, la Împărăţie şi la răbdarea în Isus Cristos, mă aflam în ostrovul care se cheamă Patmos, din pricina Cuvântului lui Dumnezeu şi din pricina mărturiei lui Isus Cristos." Aici citim că Ioan se autointitulează ca "fratele vostru". Ioan era la vremea aceea singurul apostol viu dintre cei doisprezece pe care Isus îi alesese. Avea aproximativ 95 de ani când Domnul i-a dat această revelație pe insula Patmos. Până atunci, el umblase cu Dumnezeu de peste 65 de ani. Dar era încă un "frate". El nu era Papa Ioan sau Reverendul Ioan. Nu era nici măcar pastorul Ioan! Era doar un frate obișnuit. Isus i-a învățat pe ucenicii Săi să evite toate titlurile și să se refere întotdeauna la ei înșiși ca fiind doar "frați" (Matei 23:8-11). Iar apostolii L-au ascultat în mod literal, spre deosebire de mulți astăzi. Avem un singur Cap și Conducător - Cristos. Noi toți ceilalți suntem frați, oricare ar fi slujirea noastră sau experiența noastră în biserică.
- El era în Duhul: În Apocalipsa 1:9,10 observăm că Ioan era "în Duhul" și de aceea a auzit glasul Domnului. Noi de asemenea putem auzi acel glas - dacă suntem în Duhul. Totul depinde de lucrurile pe care ne fixăm mintea. Dacă mintea noastră este fixată pe lucrurile pământești, atunci glasurile pe care le vom auzi vor fi cu privire la lucrurile pământești.
- El a fost un frate smerit: În Apocalipsa 1:17 citim că Ioan, care s-a sprijinit pe pieptul lui Isus la cina cea de taină, cade acum la picioarele Lui ca un om mort. Ioan a umblat cu Dumnezeu timp de 65 de ani. El era, fără îndoială, cel mai sfânt om de pe pământ la acea vreme. Cu toate acestea, el nu putea sta în picioare în prezența Domnului. Cei care Îl cunosc pe Domnul cel mai mult, îl respectă cel mai mult. Cei care Îl cunosc cel mai puțin, pretind că au o legătură strânsă ieftină cu El. Serafimii din cer își acoperă fețele înaintea Domnului (Isaia 6:2,3). Iov și Isaia și-au văzut păcătoșenia și s-au tânguit când au văzut slava lui Dumnezeu (Iov 42:5,6; Isaia 6:5). Dar "nebunii se năpustesc să intre acolo unde îngerii se tem să pășească"!! Aceasta este nebunia credinciosului firesc. Cu cât Îl cunoaștem mai mult pe Domnul, cu atât mai mult vom cădea la picioarele Lui într-o uimire plină de adorare, cu fața în țărână. Doar pe măsură ce vedem slava Domnului în mod constant, vom vedea propria noastră lipsă de asemănare cu Cristos. Abia atunci vom înceta să-i mai judecăm pe alții și vom începe să ne judecăm pe noi înșine. Și, abia atunci vom experimenta atingerea puterii Sale, așa cum a experimentat Ioan la Patmos.
- El a trecut prin necaz: În Apocalipsa 1:9, Ioan se referă de asemenea la sine însuși ca fiind "părtaş cu voi la necaz în Isus Cristos". Fiecare ucenic al lui Isus care este din toată inima pentru Domnul ar trebui să fie pregătit să fie părtaș la "necazul care este în Isus", atâta timp cât se află în această lume. Ioan nu a primit această revelație în timp ce trăia în confort, ci a primit-o în timp ce trecea prin necaz la Patmos, pentru că fusese credincios "Cuvântului lui Dumnezeu şi din pricina mărturiei lui Isus Cristos" (Apocalipsa 1:9). El a trebuit să experimenteze el însuși necazul pentru a putea scrie despre sfinții care aveau să treacă prin necazul cel mare din partea lui Anticrist în zilele din urmă. Dumnezeu ne trece mai întâi prin încercări și necazuri înainte de a ne încredința o slujire pentru alții care se confruntă cu necazuri.
