Povara pe care o am pe inimă este să aduc un echilibru în chestiunea împlinirii Marii Trimiteri. Toți creștinii știu cât de important este să împlinim ceea ce este cunoscut sub numele de „Marea Trimitere”, pe care Isus a dat-o ucenicilor Săi chiar înainte de a pleca de pe acest pământ.

Prima parte a acestei Mari Trimiteri se găsește în Marcu 16:15: „Duceţi-vă în toată lumea şi propovăduiţi Evanghelia la orice făptură. Cine va crede şi se va boteza va fi mântuit, dar cine nu va crede va fi osândit” (Marcu 16:15,16). Dar există o altă parte a acestei Mari Trimiteri - cealaltă jumătate, ca să spunem așa - care este descrisă în Matei 28:18-20. Acolo Isus spune: „Toată puterea Mi-a fost dată în cer și pe pământ. Duceți-vă și faceți ucenici din toate neamurile, botezându-i în numele Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh. Și învățați-i să păzească tot ce v-am poruncit. Și iată că Eu sunt cu voi în toate zilele, până la sfârșitul veacului.”

Am privit la lumea creștină - la creștini născuți din nou, la misiuni creștine și la biserici creștine - în ultimii 52 de ani de când m-am născut din nou, și constat că majoritatea creștinilor pun accentul pe aspectul din Marcu 16:15 al Marii Trimiteri. Foarte puțini subliniază cealaltă jumătate, Matei 28:19. Bănuiesc că 99% fac din Marcu 16:15 ținta lor principală, în timp ce doar aproximativ 1% acordă prioritate la ce ni se spune în Matei 28:19-20. Ca să folosesc o ilustrație, este ca și cum o sută de oameni încearcă să care un buștean, 99 din ei fiind la un capăt al bușteanului și doar un singur om la celălalt capăt, chinuindu-se să țină bușteanul sus. Așa văd eu lucrurile.

Așadar, am constatat că însărcinarea pe care mi-a dat-o Domnul, atunci când am început să-i învăț pe alții Cuvântul după cum mi-a dat El darul, a fost aceea de a pune accentul pe celălalt aspect al Marii Trimiteri, cel care este împlinit doar de aproximativ 1% din creștini, pentru că adevăratul echilibru ar trebui să fie 50-50. Prima parte a Marii Trimiteri este ceea ce noi cunoaștem drept evanghelizare. Aceasta se numește în general lucrare misionară, și adesea necesită să te duci în locuri în care nu a ajuns Evanghelia. Este foarte esențial să ducem mesajul Evangheliei (că omul se află în păcat, că toți au păcătuit și sunt lipsiți de slava lui Dumnezeu, că Hristos a murit pentru păcatele lumii, că El este singura cale către Tatăl, că Hristos a înviat din morți, că cel care crede în El și se botează va fi mântuit, iar cel care nu crede va fi osândit) în aceste zone în care nu a ajuns.

Dar a vrut Domnul să se oprească lucrurile aici? Odată ce un om crede, acceptă faptul că este un păcătos și Îl primește pe Hristos ca Mântuitor, asta este tot? Nicidecum. În Matei 28:19, El ne cere să mergem la toate neamurile și să facem ucenici.

Primii apostoli care au auzit această trimitere pentru prima dată nu aveau nicio îndoială în mintea lor cu privire la ceea ce înseamnă „ucenici”, pentru că Isus le explicase foarte clar acest lucru în Luca 14. Când Isus a văzut o mare mulțime de oameni venind împreună cu El, așa cum citim în Luca 14:25, El S-a întors și a spus unele dintre cele mai grele cuvinte pe care le-a spus vreodată cuiva.

În următoarele câteva săptămâni, vom arunca o privire mai profundă asupra fiecăreia dintre aceste „condiții ale uceniciei”. Este bine să ne examinăm pe noi înșine: am ajuns noi ucenici așa cum i-a definit Isus? Avem oare un echilibru adecvat în înțelegerea Marii Trimiteri și a accentului pe care îl pune Isus pe ucenicie?