În 1 Corinteni 12, citim despre darurile Duhului. Darurile sunt văzute aici în legătură cu funcționarea bisericii locale - Trupul local al lui Cristos. Mulți creștini se gândesc la darurile Duhului fără a recunoaște că acestea trebuie să fie folosite pentru a zidi o expresie locală a Trupului lui Cristos în orice loc. Prin urmare, ei se rătăcesc. Trebuie să umblăm după darurile Duhului fiindcă vrem să slujim altora mai bine (Luca 11:5-13). Mulți pun accentul pe prima jumătate a capitolului 12 din 1 Corinteni (despre daruri), dar nu și pe a doua jumătate (despre Trupul lui Cristos). Alții pun accentul pe a doua jumătate și o ignoră pe prima. Ei sunt la fel ca cei care pun accentul pe a doua jumătate a capitolului 11, dar nu ascultă de prima jumătate a acestui capitol (spunând că nu ni se aplică nouă în ziua de azi).

Dacă vrei să înțelegi folosirea corespunzătoare a oricărora dintre darurile Duhului, trebuie să le vezi întotdeauna în contextul slujirii altora și al zidirii unei expresii locale a Trupului lui Cristos într-o biserică locală. În 12:13, Pavel vorbește despre Trupul universal al lui Cristos, biserica mondială (fiindcă folosește cuvântul "noi"). Dar în 12:27, el vorbește despre expresia locală a Trupului în Corint (pentru că spune: "VOI sunteți Trupul lui Cristos").

Darurile Duhului funcționează în Trupul lui Cristos exact ca diferitele mădulare ale corpului nostru. Nimeni n-ar trebui să vrea să fie un mădular proeminent în Trup, ca urechea sau ochiul. "Dacă tot trupul ar fi ochi, unde ar fi auzul? Dacă totul ar fi auz, unde ar fi mirosul?" (12:17). Trebuie să existe și un nas. Deci, nu trebuie să dorim darul altcuiva. Dumnezeu este Cel care face pe cineva ochi sau limbă în Trupul lui Cristos. Poate că El nu vrea să fii un mădular vizibil ca limba, ci unul invizibil ca inima, ficatul sau rinichii. Dar toate aceste mădulare invizibile îndeplinesc o funcție foarte importantă. Unele părți ale corpului nostru omenesc sunt ca tălpile picioarelor noastre - tari și capabile să primească tratament dur. Dar alte părți sunt mai slabe, sunt foarte sensibile și se pot răni ușor, ca ochii noștri. Dacă ne intră un fir de praf în ochi, ne deranjează continuu. Dar, dacă picioarele ne sunt acoperite cu praf, asta nu ne cauzează nicio problemă. De asemenea, unele mădulare ale corpului sunt atractive în timp ce altele nu sunt atât de atrăgătoare - și astfel le ascundem.

În biserică, de asemenea, există unii oameni care sunt foarte vizibili, ca un predicator care este în mod frecvent la amvon. Am putea spune că el este ca limba. Dar majoritatea celorlalți din Trup nu stau niciodată la amvon. Aceștia pot fi cei care se roagă mult în privat pentru predicator.

Ei sunt ca inima, care pompează sânge astfel încât gura să poată vorbi. Ambele mădulare sunt la fel de importante. Gura nu poate vorbi fără ca inima să pompeze sânge. Dar inima va muri dacă gura nu se deschide să mănânce hrană. Inima este dependentă de gură, iar gura este dependentă de inimă. Așadar, oricare dar al Duhului Sfânt ai, amintește-ți că ai nevoie de fratele tău și el are nevoie de tine. Fratele acesta se poate să fie un mădular invizibil ca inima pe care nimeni n-o vede sau apreciază, iar tu poate ești un mădular vizibil ca ochii sau mâinile.

Sunt multe daruri ale Duhului, dar nu există nicio concurență între ele, ci doar cooperare. Unul poate e apostol, altul proroc (12:28), unul poate vorbește în limbi, iar altul poate are darul vindecării. Toate sunt la fel de necesare. Nimeni nu trebuie să dorească darul altei persoane. Și nimeni nu poate spune altcuiva: "N-am nevoie de tine. Pot face totul de unul singur" (12:21).

Este mâna ta stângă invidioasă vreodată pe mâna dreaptă? Mâna dreaptă poate că scrie toate scrisorile importante și semnează toate cecurile. Dar devine mâna stângă vreodată invidioasă de acest lucru și se gândește: "Oh, mâna dreaptă îndeplinește totdeauna sarcinile importante. Eu niciodată nu pot să fac vreo sarcină importantă." Și apoi, să presupunem că mâna ta dreaptă se rănește într-o zi și e pusă în gips. Va spune mâna stângă acum: "Ah, acum e șansa mea să fac acele sarcini"? Dacă mâna stângă ar semna un cec acum, n-ar arăta ca semnătura ta și banca n-o va accepta! Dar ce face de fapt mâna stângă? Face tot posibilul ca să se însănătoșeze repede mâna dreaptă, astfel încât mâna dreaptă să poată semna acel cec. Așa trebuie să funcționeze Trupul lui Cristos. Când vezi un frate care are mai multe daruri decât tine, amintește-ți că, chiar dacă lucrezi din greu, nu vei putea să-i reproduci slujirea - fiindcă Dumnezeu i-a dat acel dar. Este suficient ca un singur mădular al corpului (mâna dreaptă) să semneze toate cecurile. Oriunde există invidie sau concurență în Trupul lui Cristos, este fiindcă credincioșii nu au văzut Trupul lui Cristos.

Oamenii mi-au adresat uneori această întrebare: "Frate Zac, de ce pui accentul mereu numai pe sfințenie și echilibru în Trup?" Le răspund cu această întrebare: "De ce un rinichi doar purifică circulația sângelui și echilibrează substanțele chimice din acesta - și nimic altceva?" Fiindcă aceasta este funcția pe care i-a dat-o Dumnezeu. Aceasta nu reprezintă toate funcțiile din corp - dar este una importantă. Odată ce rinichii tăi nu mai izbutesc să funcționeze, vei muri. Dar rinichii nu pot funcționa fără mână și gură. Avem nevoie unii de alții. Evanghelizarea este ceva asemănător cu o mână care ia un cartof și-l pune în gură - aducerea unui necredincios la Cristos. Dar este suficient acest lucru? Nu. După ce necredinciosul s-a întors la Cristos, altcineva trebuie să preia responsabilitatea. Cartoful trebuie să fie mestecat de dinți și apoi să ajungă în stomac și să se toarne acid pe el, astfel încât să fie sfărâmat. În cele din urmă, după mai multe procese, devine o parte a corpului uman. În același fel, un credincios nou trebuie să fie sfărâmat, făcut mic, smerit și adecvat pentru sarcina sa în Trupul lui Cristos. În felul acesta devine un membru eficient al Trupului lui Cristos.

Dar să presupunem că acel cartof rămâne doar în gură sau în stomac și nu este digerat. Atunci, o să-l vomiți după un timp. Prin urmare, evanghelistul trebuie să-l predea pe noul convertit învățătorului și prorocului și păstorului (Efeseni 4:11). Care dintre aceste slujiri este cea mai necesară? Chiar dacă există o ierarhie în daruri - apostolul, prorocul și învățătorul fiind pe primele 3 locuri (1 Corinteni 12:28) - totuși toate darurile sunt la fel de necesare. Deci nu trebuie niciodată să încercăm să facem lucrarea altcuiva. Cooperează cu ei în schimb. Odată ce realizezi acest mare adevăr, te va elibera complet de invidie, concurență și neliniște.