Caracteristica distinctivă a casei lui Dumnezeu este judecata de sine (1 Petru 4:17) - o judecată de sine care este rezultatul trăirii înaintea feței lui Dumnezeu. Isaia, Iov și Ioan, toți și-au văzut nimicnicia și păcatul atunci când L-au văzut pe Dumnezeu (Vezi Isaia 6:5; Iov 42:5,6; Apocalipsa 1:17).

Când Adam și Eva au încălcat sfințenia lui Dumnezeu, au fost alungați din Eden. Dumnezeu a așezat atunci heruvimi cu o sabie arzătoare în fața pomului vieții pentru a-l păzi. Acest pom al Vieții reprezintă viața veșnică (natura divină) pe care Isus a venit să ne-o dea. Sabia simbolizează crucea care trebuie să facă să moară propria noastră voință, înainte de a putea avea o natură divină. Este adevărat că sabia a căzut prima dată pe Isus. Însă noi am fost răstigniți împreună cu El (Galateni 2:20). Și "cei ce sunt ai lui Cristos Isus şi-au răstignit firea pământească împreună cu patimile şi poftele ei" (Galateni 5:24).

Asemeni heruvimilor, prezbiterii dintr-o biserică trebuie să mânuiască această sabie şi să proclame că singura cale înspre o viaţă sfântă este prin moartea faţă de firea pământească. Drumul de întoarcere spre părtăşia cu Dumnezeu este prin această sabie. Din cauza faptului că această sabie nu este mânuită, multe biserici astăzi sunt pline de oameni compromițători şi au încetat să fie expresii ale trupului lui Cristos.

În Numeri 25:1 citim despre o vreme când israeliţii au început "să se dea la curvie cu fetele lui Moab". Unul dintre israeliţi chiar a adus o femeie madianită în cortul lui (Numeri 25:6). Însă, un preot a salvat în acea zi Israelul de la distrugerea lui ca naţiune - Fineas. El a fost plin de râvnă pentru onoarea lui Dumnezeu, încât a luat imediat o suliţă, a intrat în acel cort şi i-a omorât atât pe bărbatul cât şi pe femeia aceea (Numeri 25:7,8). După aceasta Dumnezeu a oprit urgia (Numeri 25:9). Însă, până atunci, 24.000 fuseseră deja ucişi. Ciuma se răspândea aşa de repede încât dacă nu ar fi fost acel singur "heruvim care să mânuiască sabia" în acea zi, ciuma ar fi ucis întreaga tabără a lui Israel.

Vedeţi cât de preţios este să avem "un heruvim cu sabie" în fiecare biserică?

Ciuma se răspândeşte rapid în creştinătate astăzi, pentru că nu sunt destui ca Fineas care ştiu cum să mânuiască sabia. Sunt mult prea mulţi prezbiteri şi predicatori care fac pe plac oamenilor şi care ne îndeamnă continuu "să-i iubim pe madianiți". Diavolul ne va oferi sute de argumente de ce să nu folosim sabia în biserică. Chiar va cita din Scriptură pentru a-şi susţine argumentele - la fel cum a citat din scriptură lui Isus.

Ce a avut Fineas de câştigat personal prin folosirea sabiei? Nimic. Pe de altă parte, a avut mult de pierdut - în special o reputaţie de om bun și blând!! Trebuie să fi fost de asemenea obiectul multor bârfe şi mânie din partea rudelor şi prietenilor omului pe care l-a ucis. Dar ce l-a motivat pe Fineas a fost gloria şi onoarea Numelui lui Dumnezeu. Iar Dumnezeu Și-a pus pecetea aprobării Lui peste lucrarea lui Fineas, spunând "a fost zelos cu zelul Meu" (Numeri 25:11 - NTLR). Într-o analiză finală, singurul lucru care contează este pecetea aprobării lui Dumnezeu. Domnul a continuat să spună despre Fineas: "Iată că voi încheia cu el legământul Meu de pace, pentru că a fost plin de râvnă pentru Dumnezeul lui" (Numeri 25:12,13). În multe biserici astăzi nu există pace fiindcă au căutat pacea pe o cale omenească - fără a folosi sabia lui Dumnezeu. Rezultatul este dezbinare și ceartă. La pacea lui Cristos se ajunge printr-o sabie (care face să moară viața sinelui) - atât acasă cât și în biserică.

Cei care sunt în conducerea unei biserici trebuie să ardă cu o pasiune zeloasă pentru onoarea Numelui lui Dumnezeu, dacă vor să păstreze biserica în curăție. Ei trebuie să lase baltă dorința de a obține o reputație de om bun și blând, și să fie preocupați doar de gloria Numelui lui Dumnezeu.

Această pasiune pentru onoarea Numelui lui Dumnezeu L-a făcut pe Isus să-i alunge din templu pe schimbătorii de bani și vânzătorii de porumbei. Râvna pentru casa lui Dumnezeu Îl mistuia (Ioan 2:17). Aceasta este o parte majoră a ceea ce înseamnă să te asemeni lui Cristos. Dar cine este interesat să fie asemănător lui Cristos dacă asta îl va face nepopular și neînțeles?