Cartea Habacuc este povestea unui om care a avut întrebări, dar care a făcut călătoria de la îndoială la certitudine. Habacuc începe cu îndoială: "Până când voi striga către Tine, Doamne, fără s-asculţi? Până când mă voi tângui Ţie, fără să dai ajutor?" (Habacuc 1:2), dar sfârșește cu certitudine: "Domnul Dumnezeu este tăria mea; El îmi face picioarele ca ale cerbilor şi mă face să merg pe înălţimile mele" (Habacuc 3:19).

Când Habacuc L-a văzut pe Domnul, inima lui a fost plină de laudă: "Domnul însă este în Templul Lui cel sfânt. Tot pământul să tacă înaintea Lui!" (Habacuc 2:20). Conflictul credinței sale se încheie cu triumful credinței. El spune: "Doamne, tac înaintea maiestății Tale. Nu mai am nicio întrebare." Când Iov a văzut slava lui Dumnezeu, la fel a spus și el: "Acum ochiul meu Te-a văzut. Îmi pun mâna la gură" (Iov 42:5; 40:4,5). Iov nu a mai avut întrebări odată ce L-a văzut pe Domnul. Dumnezeu nu-ți va răspunde la toate cele 10.000 de întrebări ale tale, pentru că, dacă ar face asta, vei mai avea atunci încă 10.000 de întrebări! Răspunsul (ca și în cazul lui Iov și al lui Habacuc) este să-L vedem pe Domnul Însuși. Domnul este în templul Său cel sfânt. L-ai văzut? Atunci ființa ta va tăcea înaintea Lui și nu vei mai avea întrebări!

Când Habacuc L-a văzut pe Dumnezeu, a văzut răsplata trăirii unei vieți de credință. O viață care este centrată pe Dumnezeu este una triumfătoare. Habacuc, care crezuse că Dumnezeu nu face nimic pentru a-i pedepsi pe oamenii răi, acum Se roagă ca Dumnezeu să fie milostiv în mânia Sa (Habacuc 3:2). Cel care își închipuise că Dumnezeu părăsise pe poporul Său, cântă acum o cântare de laudă. El spune: "Sunt plin de uimire față de lucrurile pe care le-ai făcut. Când Îl văd pe Dumnezeu, Cel Sfânt, măreția Lui umple cerurile. Pământul este plin de slava Lui. Ce Dumnezeu minunat este El. El se bucură de puterea Sa măreață. Când privește El, neamurile tremură. Ai ieșit ca să izbăvești pe poporul Tău, pe aleșii Tăi. Ai zdrobit capul casei celor răi" (Habacuc 3:2-14).

Habacuc Îl văzuse acum pe Dumnezeu mai întâi, și nu pe babilonieni. Cei cu inima curată Îl vor vedea pe Dumnezeu pretutindeni și întotdeauna (Matei 5:8). Problema era că până la momentul acela, Habacuc îi văzuse numai pe babilonienii răi propășind. Acum însă văzuse că Dumnezeu avea toate lucrurile sub control. "Capul casei celor răi" s-ar putea aplica lui Satan, care a fost zdrobit de Isus pe cruce. Toate întrebările lui Habacuc au primit răspuns când L-a văzut pe Dumnezeu în slava și măreția Lui. El s-a cutremurat înlăuntru când L-a văzut pe Dumnezeu și a spus: "Voi aştepta liniştit ziua necazului ce se va abate peste poporul care ne va ataca" (Habacuc 3:16). Când ai o îndoială, vorbește cu Dumnezeu despre asta și nu cu omul. Cuvântul final al lui Dumnezeu pentru Habacuc și pentru noi este: "Așteaptă!". Când Habacuc a așteptat și L-a ascultat pe Dumnezeu, plângerea sa a fost transformată într-o cântare. Același lucru va fi valabil și pentru noi. Cea mai grea lucrare dintre toate este să aștepți.

Cântarea minunată de laudă a lui Habacuc este una dintre cele mai frumoase cântări ale credinței din Vechiul Testament. El cântă aici ca un sfânt al noului legământ: "Căci, chiar dacă smochinul nu va înflori, viţa nu va da niciun rod, rodul măslinului va lipsi şi câmpiile nu vor da hrană, oile vor pieri din staule şi nu vor mai fi boi în grajduri, eu tot mă voi bucura în Domnul, mă voi bucura în Dumnezeul mântuirii mele!" (Habacuc 3:17,18). Ca și Iov, afacerea lui poate va fi distrusă și poate că va fi pierdut totul, dar el tot se va bucura pentru că bucuria lui se găsește în Domnul și nu în ceva de pe pământ. Chiar dacă toate din jurul nostru eșuează, ne vom bucura totuși în Dumnezeul mântuirii noastre. O cântare de laudă este expresia exterioară a triumfului interior al credinței. "Ei au crezut în cuvintele Lui şi au cântat laudele Lui" (Psalmul 106:12). Habacuc continuă să spună: "Domnul Dumnezeu este tăria mea; El îmi face picioarele ca ale cerbilor şi mă face să merg pe înălţimile mele" (Habacuc 3:19). Acest proroc care avea atâtea îndoieli și temeri la început spune acum că Domnul îl va duce în siguranță peste fiecare munte al îndoielii și-l va face la fel de stabil pe picioare pe acei munți ca cerbii care nu alunecă pe stânci. Habacuc adaugă o notiță interesantă la sfârșit: "Către mai-marele cântăreţilor. De cântat cu instrumente cu coarde" (Habacuc 3:19). Ceea ce spune el este că, deși totul s-ar pierde, nu cânta această cântare ca pe un cântec de jale! Trebuie să fie pus pe o melodie veselă - și asigură-te că se vor folosi și multe instrumente muzicale. Trebuie să învățăm să-L lăudăm pe Domnul din toată inima noastră. Nu cânta niciodată imnuri într-un mod mohorât și monoton. Domnul este pe scaunul de domnie ​​și Isus este Învingător, indiferent ce se întâmplă în acest univers. Haideți atunci să ne folosim vocile și toate instrumentele muzicale pe care ni le-a dat Dumnezeu, ca să-L lăudăm și să-I preamărim Numele.