scris de :   Zac Poonen categorii :   Femeie
WFTW Body: 

Povestea lui Samuel începe cu mama sa, Ana, care era stearpă (1 Samuel 1:2). Este interesant de văzut câte femei sunt menționate în Scriptură ca fiind sterpe timp de mulți ani înainte de a avea copii - Sara, Rebeca, Rahela și Ana. Toate L-au căutat pe Dumnezeu în rugăciune și fiecare din ele a dat naștere unui fiu care a avut un loc unic în scopul lui Dumnezeu. Ele nu și-au acceptat sterilitatea. S-au rugat fierbinte lui Dumnezeu pentru copii. El a răspuns cererii lor şi fiecare din ele a avut câte un copil prin care Dumnezeu a împlinit un scop unic.

Multe mame se roagă pentru copiii lor în timp ce aceștia sunt încă în pântecele lor. Dar aceste femei s-au rugat cu o intensitate neobișnuită. Este minunat când un copil vine pe lume printr-o rugăciune atât de intensă. Așa s-a născut Samuel.

Ana se rugase Domnului timp de mulţi ani pentru un copil. În cele din urmă, ea a făcut un jurământ, spunând: " Doamne, dacă vei binevoi să cauţi spre întristarea roabei Tale, dacă-Ţi vei aduce aminte de mine şi nu vei uita pe roaba Ta, şi dacă vei da roabei Tale un copil de parte bărbătească, îl voi închina Domnului pentru toate zilele vieţii lui" ( 1 Samuel 1:11 ). Avusese loc acum o schimbare a focalizării ei. La început, ea se gândise numai la propria ei nevoie: "Am nevoie de un fiu." Apoi a început să spună: "Dacă voi avea un fiu, îl voi da Domnului, întrucât şi Domnul are o nevoie." Când focalizarea rugăciunii noastre se mută de pe nevoia noastră pe nevoia lui Dumnezeu, atunci începem să primim răspunsuri la rugăciunile noastre. Domnul ne-a învăţat ca, înainte de toate, să ne rugăm: "Sfinţească-Se Numele Tău."

În Israelul acelui timp exista o mare nevoie spirituală. Poporul lui Dumnezeu decăzuse foarte rău. Liderii lui, ca Eli, erau de asemenea foarte decăzuţi. Din zilele lui Moise, Israel nu mai avusese niciodată un proroc. Ana era o persoană atentă la mediul înconjurător. Ea trebuie să fi recunoscut nevoia lui Israel după un proroc. Astfel că Ana a continuat să se roage: "Doamne, nu doar că îl voi închina pe fiul meu Ţie, dar briciul, de asemenea, nu va trece peste capul lui. El va fi un Nazireu închinat Ţie. Dacă îl poţi folosi să întorci la Tine acest popor, atunci el e al Tău." Toată rugăciunea ei s-a mutat de pe nevoia proprie, pe nevoia lui Dumnezeu.

Foarte adesea, rugăciunile noastre nu primesc răspuns pentru că sunt focalizate atât de mult pe noi înşine. Este minunat că Samuel s-a născut unei asemenea mame.

Când Ana i-a dat naştere lui Samuel, ea nu şi-a uitat promisiunea. L-a adus pe fiul ei la templu şi a spus: "Pentru băiatul acesta mă rugam, şi Domnul a ascultat rugăciunea pe care I-o făceam. De aceea vreau să-l dau Domnului: toată viaţa lui să fie dat Domnului" ( 1 Samuel 1:27-28 ). N-avea să-l mai ia înapoi niciodată. Ea l-a învăţat pe acest băiețel să îngenuncheze şi să se închine Domnului acolo. Este minunat să ai o astfel de mamă evlavioasă. Apoi ea a cântat Domnului o cântare minunată de mulţumire ( 1 Samuel 2:1-10 ). Mai mult decât probabil, cântarea de mulţumire a Mariei (Luca 1:46-55) a fost inspirată de cântarea Anei întrucât versurile sunt foarte asemănătoare.

Samuel a crescut și a devenit un tânăr care a schimbat fațada Israelului prin lucrarea sa profetică - din starea haotică pe care o vedem în cartea Judecători, la starea glorioasă de sub domnia lui David.