Nădejdea

"Nădejde" este un cuvânt nou-testamentar, la fel ca "har", "blândețe", "sărăcie în duh" și "biruință" etc. Foarte puțini credincioși s-au gândit prea mult la nădejde (speranță). Dar este un cuvânt bun de studiat într-o concordanță.

Romani 5:2-4 ne spune să ne bucurăm în nădejdea slavei lui Dumnezeu. Ne bucurăm în necazuri pentru că dacă suntem răbdători în acele necazuri, vom căpăta un caracter matur (Biblia NTLR). Acesta, la rândul lui, va duce la nădejde. Asta înseamnă că, din moment ce am văzut în viața noastră din trecut cum ne-a schimbat Dumnezeu, avem nădejdea că lucrarea va fi finalizată de Dumnezeu în noi în viitor.

Dumnezeu vrea să ne umple cu speranță pentru viitor. Nu trebuie să înfruntăm viitorul cu spaimă și întunecime, la fel ca oamenii din jurul nostru. Ci, privim înainte cu o nădejde extraordinară, crezând pe deplin că Cel care a început o lucrare bună în noi o va isprăvi cu siguranță și o va desăvârși în noi (Filipeni 1:6). Nădejdea este singurul antidot pentru descurajare și stările sufletești schimbătoare.

Trebuie să ţinem fără şovăire la mărturisirea nădejdii noastre (Evrei 10:23). Cu alte cuvinte, trebuie să avem îndrăzneală să mărturisim cu gura noastră, chiar dacă suntem învinși acum, că Dumnezeu ne va da biruința și va face ceea ce a promis că va face în noi. Trebuie să ne bucurăm în nădejde. Este normal ca credincioșii să-I mulțumească lui Dumnezeu pentru ceea ce a făcut El pentru ei. Dar trebuie să ne bucurăm de asemenea în nădejdea a ceea ce va face Dumnezeu pentru noi.

"El prosperă în tot ceea ce face" este promisiunea din Psalmul 1:3 (NTLR). Aceasta este voia lui Dumnezeu pentru viața noastră și trebuie să revendicăm această promisiune ca dreptul nostru de naștere, în Cristos.

Bucuria

Bucuria care se revarsă este una dintre căile prin care putem ști că trăim în prezența lui Dumnezeu - pentru că "înaintea Feței Sale sunt bucurii nespuse" (Psalmul 16:11). Tot astfel, știm că împărăția lui Dumnezeu a venit într-adevăr în inimile noastre - pentru că "Împărăția lui Dumnezeu este neprihănire, pace și bucurie în Duhul Sfânt" (Romani 14:17). Această bucurie poate fi a noastră numai pe măsură ce urâm păcatul și iubim neprihănirea - fiindcă ungerea cu untdelemnul bucuriei este dată celor care "iubesc neprihănirea și urăsc nelegiuirea" (Evrei 1:9). Fie ca bucuria Domnului să fie întotdeauna tăria ta (Neemia 8:10). Bucuria va face lupta împotriva ispitei mult mai ușoară.

Iacov spune că trebuie să ne bucurăm chiar și în încercările cu care ne confruntăm, din două motive (Iacov 1:1-4): (1) Descoperim dacă credința noastră este autentică sau nu (Acest lucru este ca și cum am afla dacă aurul pe care îl avem este sau nu autentic - astfel încât să nu ne păcălim că suntem bogați când de fapt suntem săraci). (2) Răbdarea noastră crește până la desăvârșire - și apoi devenim desăvârșiți și întregi, neducând lipsă de nimic.

Este uimitor ce rezultate pot ieși din încercările noastre - dacă ne bucurăm în ele. Există o mulțime de suferințe irosite în rândul credincioșilor. Ei nu obțin nicio bogăție din suferința lor, pentru că se plâng și cârtesc în loc să se bucure.