Iuda dă trei exemple din Vechiul Testament - Cain, Balaam și Core.

Problema lui Cain a fost invidia. Era invidios pe fratele său mai mic, pe a cărui jertfă Dumnezeu trimisese un foc, acceptând-o. Ești invidios pe un frate (poate, mai tânăr decât tine), în a cărui viață și lucrare vezi un foc și o ungere de la Dumnezeu? Atunci calci pe urmele lui Cain. Oricând ești invidios pe cineva, asta dovedește că nu-l iubești. Prezbiterii pot fi invidioși pe frați mai tineri care sunt unși și plini de râvnă și care progresează spiritual dincolo de ei. Dacă ești invidios, ești în părtășie cu diavolul. Un om evlavios va încuraja un astfel de frate mai tânăr. El va sta jos într-o întâlnire și-l va lăsa pe fratele mai tânăr să fie principalul vorbitor.

Gândiți-vă la un tată care este un muncitor fără educație, al cărui fiu merge la facultate și obține un grad academic. Tatăl merge la facultate pentru a-l vedea pe fiul său obținând diploma de licență. Este el invidios pe fiul său pentru că acesta l-a depășit educațional? Nu. De ce? Fiindcă el este un tată și își iubește fiul. Dacă tu, ca prezbiter într-o biserică, ești invidios pe cineva din biserica ta, asta e pentru că nu ești un tată. Un tată adevărat îl va încuraja pe fiul său să meargă mai departe și chiar să obțină o diplomă de doctorat! Am văzut muncitori săraci care sunt fericiți să-și vadă copiii educați bine. Dar este rar să vezi un prezbiter care este dornic să-i împingă în față așa pe frații lui mai tineri. În schimb, am văzut prezbiteri care stau pe tronurile lor și-i privesc cu un ochi invidios pe niște frați mai tineri unși, de care se tem că vor fi o amenințare pentru autoritatea lor - și caută să-i suprime în orice mod posibil. Tragedia din creștinismul de astăzi este că sunt foarte puțini tați. Toți își caută propriul folos. Un om cu adevărat evlavios va fi încântat să vadă frați tineri maturizându-se și având o mai mare ungere peste lucrarea lor decât el. El îi va împinge înainte pe astfel de frați tineri și se va retrage în fundal. Dacă vrei să fii un prezbiter evlavios, fii unul de felul acesta - nu ca și Cain cel invidios.

Al doilea exemplu pe care îl menționează Iuda este Balaam. Problema acestuia a fost lăcomia și iubirea de bani. Balaam a predicat multe lucruri bune - chiar și despre venirea lui Mesia (Num. 24:17). Dar el a alergat de asemenea după bani - exact ca mulți predicatori astăzi care predică adevăruri minunate și sunt la fel de lacomi. Astfel de predicatori au urmat pe calea lui Balaam.

În al treilea rând, Iuda vorbește despre Core. Problema lui a fost răzvrătirea împotriva autorității. Core ar fi pierit ca rob în Egipt. Dumnezeu nu l-a văzut niciodată potrivit să fie conducătorul lui Israel. El l-a folosit pe Moise, care l-a eliberat pe Core din robie. Moise l-a încurajat pe acesta și i-a dat chiar și o poziție de o anumită conducere. Dar acest lucru i s-a urcat la cap lui Core și a început să-l sfideze pe Moise. Vedeți cum l-a judecat Dumnezeu. Pământul s-a deschis și l-a înghițit. Cain a fost invidios pe fratele său mai mic. Core a fost invidios pe un lider spiritual mai în vârstă. Și tu poți să devii mândru și nesupus față de oameni evlavioși care te-au condus și te-au hrănit - fiindcă crezi acum că și tu ești un lider spiritual. Dar Dumnezeu le va face dreptate celor pe care i-a uns cu adevărat - iar acea zi va fi o zi tristă pentru tine, așa cum a fost pentru Core. Răzvrătirea împotriva autorității e ceva care, din păcate, este foarte frecvent în creștinism. Nu trebuie niciodată să ne răvrătim împotriva autorității spirituale nicăieri. Daca nu ești fericit cu o biserică, părăsește-o și du-te în altă parte. Dar, nu rămâne acolo să cauzezi probleme pentru conducere. Altfel, vei sfârși ca și Core. Dacă nu ești de acord cu un grup, părăsește-l și du-te în altă parte. Începe un alt grup dacă vrei, dar nu cauza niciodată răzvrătire nicăieri. Acești oameni sunt recife ascunse - stânci ascunse sub suprafața apei de care se izbesc vapoarele. Ei păcălesc oamenii să creadă că au daruri spirituale - dar sunt ca niște nori care nu dau ploaie (Iuda 1:12).