"Atunci, şi cei ce se tem de Domnul au vorbit adesea unul cu altul; Domnul a luat aminte la lucrul acesta şi a ascultat şi o carte de aducere aminte a fost scrisă înaintea Lui pentru cei ce se tem de Domnul şi cinstesc Numele Lui… Şi veţi vedea din nou atunci deosebirea dintre cel neprihănit şi cel rău" (Maleahi 3:16-18).

Versetele de mai sus ne vorbesc despre două grupuri de oameni - cei neprihăniți și cei răi. Ni se spune acolo că Dumnezeu are "o carte de aducere aminte" care conține numai numele acelor creștini care se tem cu adevărat de Dumnezeu și care prețuiesc Numele Lui. Iar Dumnezeu spune că așa se vor deosebi cei cu adevărat neprihăniți de cei răi.

Aceste cuvinte pot fi legate de ceea ce a spus Isus în Matei 23:25,26. Fariseii cei răi, spunea El acolo, păstrau curat numai exteriorul paharului; pe când cei cu adevărat neprihăniți păstrează curate atât interiorul paharului, cât și exteriorul. Așa îi deosebim pe cei neprihăniți de cei răi.

Credincioșii care se tem cu adevărat de Dumnezeu își vor păstra întotdeauna inimile curate înaintea lui Dumnezeu și vor lăsa lumina lor (mărturia exterioară a vieții lor) să strălucească înaintea oamenilor. O viață de biruință adevărată asupra păcatului este posibilă numai în viața celui care își consideră viața interioară ca fiind extrem de importantă.

Există, de asemenea, o mare diferență între a avea o conștiință curată și o inimă curată. O conștiință curată este una care este liberă de orice păcat conștient, pe când o inimă curată este una care nu este doar eliberată de orice păcat conștient, ci și de atașamentul față de orice altceva decât Însuși Dumnezeu. Cel care are o inimă curată Îl vede doar pe Dumnezeu,  nimic altceva și pe nimeni altcineva. Isus a spus: "Ferice de cei cu inima curată căci ei vor vedea pe Dumnezeu" (Matei 5:8). Cei cu inima curată Îl văd doar pe Dumnezeu în orice situație. Mintea lor nu va fi preocupată cu oamenii (buni sau răi) sau cu circumstanțele lor (ușoare sau dificile). Ei vor fi preocupați numai cu Dumnezeu Însuși.

Cel care are o nemulțumire împotriva cuiva dovedește prin aceasta că inima lui nu este curată, pentru că pe el nu-L preocupă numai Dumnezeu, ci îl preocupă răul pe care îl vede în altul. Dacă inima lui ar fi curată, L-ar vedea doar pe Dumnezeu - chiar și în situațiile dificile create de oameni dificili! Un astfel de om L-ar vedea pe Dumnezeu lucrând în acele situații dificile nu numai pentru binele său (Romani 8:28), ci și pentru slava lui Dumnezeu. Astfel, el va lăuda pe Dumnezeu pentru toate lucrurile.

Dacă inima ta este cu adevărat curată, atunci toți oamenii din lume și toți demonii din univers împreună nu vor putea împiedica împlinirea planului lui Dumnezeu pentru viața ta - pentru că Dumnezeu va lucra pentru tine în orice situație. Vei fi atunci un biruitor în orice situație - și vei putea îndeplini planul perfect al lui Dumnezeu pentru viața ta.

Biblia spune: "După cum apa reflectă o faţă, tot astfel şi inima omului îl reflectă pe om" (Proverbele 27:19 - NTLR). Unul din înțelesurile acestui verset este că atunci când acuzi pe alții de motivații rele pentru unele lucruri pe care le fac, asta ar dezvălui de fapt starea propriei tale inimi - pentru că tu presupui că ei trebuie să facă acele lucruri având aceeași motivație rea pe care ai fi avut-o tu, dacă ai fi făcut aceleași lucruri. Dar Isus ne-a spus să evaluăm oamenii numai după roadele lor (acțiunile exterioare) ("După roadele lor îi veți cunoaște" Matei 7:16) - și nu după rădăcinile lor (motivațiile lor, care nu se văd!) Dacă trăim într-o atitudine constantă de a ne curăți, ne vom judeca doar pe noi înșine și nu motivațiile altor oameni. Atunci vom putea să ne păstrăm inimile curate mereu. Atunci Dumnezeu Însuși ne va da discernământ cu privire la alții, ca să nu fim înșelați. Inima lui Isus a fost întotdeauna curată, pentru că El nu a judecat niciodată pe nimeni (Ioan 8:15), dar a avut discernământ cu privire la toți (Ioan 2:24,25).

Iată un exemplu despre ce înseamnă să ne păstrăm inima curată. Fratele Juniper a fost un om evlavios care a trăit în Italia în secolul al XIII-lea. Întotdeauna se îmbrăca în haine foarte simple. Într-o zi, l-a văzut pe unul din frații săi de credință îmbrăcat în haine foarte scumpe, dar Juniper nu l-a judecat pentru asta. În schimb, el și-a spus: "Poate că sub acele haine scumpe, fratele meu are o inimă mai smerită decât am eu sub aceste haine simple". Cu o atitudine atât de curată și smerită, s-a ferit de păcatul de a-și judeca fratele. Acesta a fost unul din secretele evlaviei sale - și acesta este un exemplu bun pe care să-l urmăm cu toții. Să fim așa întotdeauna. Amin.