„Ferice de cei blânzi (sau de cei smeriți și blânzi), căci ei vor moșteni pământul” (Matei 5:5). Eu cred că asta se referă la cei care nu se vor lupta pentru drepturile lor, care nu se vor răzbuna când sunt trataţi rău. Domnul Isus ne-a arătat ce înseamnă să fii blând atunci când I S-au luat drepturile, iar El nu a ripostat. El nu i-a blestemat pe cei care L-au blestemat, nu S-a rugat ca cei care L-au crucificat să fie pedepsiţi de Dumnezeu. În Matei 11:29, El ne-a spus: „Învăţaţi de la Mine, căci Eu sunt blând şi smerit cu inima”. Cuvântul “blând” nu se traduce pe deplin cu uşurinţă în limba engleză, de aceea sunt folosite multe traduceri diferite (iar pe marginea Bibliei mele scrie “smerit, umil”). Imaginea generală este a unor oameni care nu se luptă pentru drepturile lor pe pământ, fiindcă scrie că aceştia vor moşteni pământul într-o bună zi. Dumnezeu dă pământul celor care nu se luptă pentru el. Aceasta este calea lui Dumnezeu.

Dumnezeu nu dă cele mai mari binecuvântări ale Sale celor care se luptă pentru drepturile lor, ci celor care renunţă la drepturile lor. Domnul Isus a mers la cruce, El a renunţat la toate drepturile Sale. Smerenia şi blândeţea Sa au fost văzute prin aceasta, că S-a smerit până la moarte, şi încă o moarte rușinoasă de cruce (Filipeni 2:8). El a fost umilit şi făcut de rușine, și, pentru că a acceptat să Se coboare în acest fel, până la acel nivel, ni se spune în Filipeni 2:9 că: „De aceea şi Dumnezeu L-a înălţat nespus de mult şi I-a dat Numele care este mai presus de orice nume”. Motivul pentru care Hristos este înălţat la dreapta Tatălui astăzi nu este pentru că El întotdeauna a fost acolo din veşnicie. El a fost întotdeauna acolo ca şi Dumnezeu, însă când a venit pe pământ ca om, El Şi-a câştigat dreptul de a sta la dreapta lui Dumnezeu. E foarte important să înţelegem asta. El a câştigat dreptul de a Se întoarce la dreapta Tatălui, pentru că a demonstrat natura lui Dumnezeu atât de perfect în viaţa Sa pe pământ, ca om, înfruntând tot felul de ispite. Şi S-a smerit până la moarte, şi încă moarte de cruce. El nu S-a luptat pentru drepturile Sale, de aceea, într-o bună zi, întregul pământ Îi va fi dat Lui.

Acum I S-a dat un Nume, care este mai presus de orice nume, pentru ca, în Numele lui Isus, să se plece orice genunchi, al celor din ceruri, de pe pământ şi de sub pământ. Asta încă nu s-a întâmplat. Mulţi oameni dispreţuiesc Numele lui Isus astăzi, şi nu îşi pleacă genunchiul la acest Nume. Nici demonii nu fac asta, nici mulţi oameni de pe pământ. Însă va veni cu siguranţă o zi, când orice genunchi se va pleca în Numele lui Isus, şi orice limbă va mărturisi că Isus Hristos este Domn. Iar tot pământul Îi va fi dat Lui, Îi va aparţine Lui, pentru că El a fost blând. Aşadar, celor care Îl urmează pe această cale a blândeţii, Isus le-a spus: „Învăţaţi de la Mine” (Matei 11:29). Singurele lucruri pe care ne-a spus să le învăţăm de la El au fost blândeţea şi smerenia. „Învăţaţi de la Mine, căci eu sunt blând şi smerit cu inima”. Iată ceva ce trebuie să învăţăm de la Isus Însuși. El nu ne spune să învăţăm asta dintr-o carte, ci ne spune: „Priviți la Mine și vedeți cum nu m-am luptat pentru drepturile Mele, cum am renunţat la drepturile Mele și am fost blând şi smerit, şi veți găsi odihnă pentru sufletele voastre”. Cred că există un singur motiv pentru care atâţia creştini sunt neliniştiţi şi agitaţi, iar unii cedează nervos: ei nu sunt blânzi. În interiorul lor ei se luptă pentru ceva. Îşi caută drepturile lor şi astfel sunt neliniştiţi.

Smerenia este una din virtuțile care este falsificată cu ușurință. Adevărata smerenie nu este un lucru pe care alții îl văd în noi. Este ceea ce vede Dumnezeu în noi - și este un lucru interior. Acest lucru este exemplificat în viața lui Isus. Filipeni 2:5-8 ne spune că Isus a renunțat la privilegiile și drepturile Sale de Dumnezeu, și a devenit un slujitor, și a fost dispus să accepte chiar și răstignirea din partea oamenilor. Noi trebuie să-L urmăm pe această cale a smereniei.

Isus S-a smerit în 3 etape.

1. A devenit Om.
2. A devenit slujitor.
3. Pe cruce, El a acceptat să fie tratat ca un criminal.

Acolo vedem cele trei secrete ale vieții creștine: SMERENIE, SMERENIE și SMERENIE.

Îngerii trebuie să fi privit cu uimire când Isus a trăit 33 de ani pe pământ, când L-au văzut slujind altora cu atâta smerenie și îndurând cu răbdare suferința, insulta și rănirea. Ei fuseseră obișnuiți să I se închine lui Isus de ani de zile în cer. Dar când au văzut purtarea Lui pe pământ, au învățat ceva mai mult despre natura lui Dumnezeu - caracterul umil și smerenia Sa - ceea ce nu văzuseră sau înțeleseseră niciodată în tot timpul cât Domnul Isus fusese în ceruri. Dumnezeu vrea să le arate acum îngerilor din cer același duh al lui Hristos prin noi în biserică (așa cum spune în Efeseni 3:10). Ce văd îngerii în noi și în purtarea noastră acum? Aduce purtarea noastră slavă lui Dumnezeu?

Amintiți-vă că smerenia este cea mai mare virtute dintre toate. Smerenia recunoaște că tot ceea ce suntem și tot ce avem sunt darurile lui Dumnezeu. Smerenia ne face să prețuim toate ființele umane, în special pe cei slabi, pe cei lipsiți de cultură, pe cei cu un retard și pe cei săraci. Numai pe acest sol al smereniei pot crește roada Duhului și virtuțile lui Hristos. Prin urmare, trebuie să trăiești într-o auto judecată constantă, pentru a te asigura că nu va pătrunde vreodată în inima ta nicio otravă a gândurilor înalte sau a căutării onoarei proprii sau a luării slavei care trebuie dată lui Dumnezeu. Meditează mult la smerenia lui Isus. Acesta este cel mai important îndemn al meu pentru voi.